Conflict negativ. Acţiune în restituirea unui imobil prin echivalent. Caracterul personal al acţiunii în despăgubiri. Competenţă teritorială
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competenţa instanţelor judecătoreşti
Index alfabetic: competenţă teritorială
- revendicare imobiliară
- imobil
- restituire prin echivalent
- acţiune în pretenţii
C.proc.civ., art. 107
Obligaţia de dezdăunare poate reprezenta un efect al admiterii acţiunii în revendicare numai atunci când bunul exista în materialitatea sa, dar a pierit până la data soluţionării cauzei. În această ipoteză, acordarea de despăgubiri constând în echivalentul valoric al bunului derivă din chiar acţiunea în revendicare.
Dacă, însă, înainte de sesizarea instanţei, lucrul a dispărut dintr-o cauză imputabilă părţii pârâte sau a fost transmis unui terţ care a dobândit proprietatea lui, obiectul revendicării se converteşte într-o pretenţie de despăgubiri, caz în care acţiunea devine personală.
Prin urmare, competenţa teritorială de soluţionare a cererii având ca obiect o acţiune în pretenţii ce are drept cauză juridică imposibilitatea de restituire în natură a bunului (situaţie existentă la data sesizării instanţei) aparţine, potrivit dispoziţiilor art. 107 C.proc.civ., instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului, în acest caz obligaţia de dezdăunare reprezentând o pretenţie de sine stătătoare.
I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 405 din 12 februarie 2025
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, în data de 11.03.2024 reclamanta Societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar X. şi Y. - Administrator special a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca prin hotărârea care se va pronunţa, în baza probelor administrate, să se dispună:
- obligarea pârâtului la restituirea, prin echivalent, a imobilului - teren, situat în Călărași, în suprafață de 15.156, 76 mp.;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu și avansate de societate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 563 cu referire la art. 566 C.civ. și art. 451 C.proc.civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentința civilă nr. 610 din data de 16.09.2024, Tribunalul Călărași, Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanței, invocată de pârât și a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Braşov.
Instanța a reținut că a fost învestită de către reclamantă cu soluţionarea unei acţiuni în restituirea prin echivalent a imobilului teren situat în Călăraşi, evaluat la suma de 600.000 lei, care este o acţiune în pretenţii şi nu una reală imobiliară.
Pe cale de consecință, instanța a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 107 alin. 1 C.proc.civ., cererile privind valorificarea drepturile de creanţă, mai mari de 200.000 lei, sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul pârâtului (situat în Brașov).
2.2. Prin sentinţa nr. 457/S din data de 30.12.2024, Tribunalul Brașov, Secția I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, a constatat conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanții au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 563 și art. 566 C.civ., sesizând instanța cu o acțiune în revendicare a unui bun imobil - teren, situat în Călărași, în suprafață de 15.156, 76 mp, prin echivalent, fiind indicată valoarea obiectului cererii de chemare în judecată ca fiind 600.000 lei.
Tribunalul a reținut că, atunci când imobilul nu mai poate fi restituit în natură din cauza înstrăinării către un cumpărător de bună-credință, cererea de revendicare devine una patrimonială. În acest caz, se urmărește repararea prejudiciului prin echivalent (plata unei sume de bani care să acopere valoarea imobilului pierdut).
Făcând trimitere la prevederile art. 117 C.proc.civ., instanța a reținut că, în cazul revendicării prin echivalent, chiar dacă obiectul cererii devine pecuniar, competența teritorială rămâne la instanța de la locul situării imobilului (Călărași), având în vedere originea litigiului, neputând considera că devine o acțiune simplă în pretenții.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. 1 C.proc.civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, în considerarea argumentelor ce succed:
În cauză, conflictul negativ de competenţă s-a născut ca urmare a interpretării diferite date de instanţele aflate în conflict obiectului cererii de chemare în judecată.
Astfel, Tribunalul Călăraşi a reţinut că a fost învestit cu soluţionarea unei acţiuni în restituirea prin echivalent a imobilului-teren situat în judeţul Călăraşi, evaluat la suma de 600.000 lei, care este o acţiune în pretenţii şi nu una reală imobiliară, fiind, astfel, incidente prevederile art. 107 alin. 1 C.proc.civ., în timp ce Tribunalul Braşov s-a raportat la originea litigiului (ca fiind acţiune în revendicare imobiliară) şi la prevederile art. 117 C.proc.civ..
Înalta Curte constată că prin prezentul demers judiciar reclamanta societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar X. şi Y. - Administrator special a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea, prin echivalent, a imobilului-teren, situat în Călărași, în suprafață de 15.156,76 mp, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că terenul revendicat a fost înstrăinat la data de 2.02.2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la acea dată (fără număr de înregistrare), la BNP Z.
Înalta Curte reţine că revendicarea – ce are drept cauză juridică deţinerea abuzivă a bunului- este o acţiune reală, iar acest caracter se conservă atât timp cât există posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat în patrimoniul revendicantului. Acest raţionament subzistă, însă, doar în cazul în care bunul exista în materialitatea lui, în posesia pârâtului, la data formulării cererii de chemare în judecată, întrucât numai în acest caz este viabilă finalitatea urmărită prin cererea în revendicare, anume redobândirea posesiei, ca stare de fapt.
Prin urmare, doar dacă restituirea în natură era posibilă la momentul cererii introductive, dar nu mai era posibilă la data soluţionării cauzei, se poate vorbi despre înlocuirea obligaţiei de restituire în natură printr-o obligaţie de dezdăunare.
Aşadar, obligaţia de dezdăunare poate reprezenta un efect al admiterii acţiunii în revendicare numai atunci când bunul în discuţie exista în materialitatea sa, în posesia pârâtului, dar a pierit până la data soluţionării cauzei. În această ipoteză, acordarea de despăgubiri constând în echivalentul valoric al bunului derivă din chiar acţiunea în revendicare.
Dacă, însă, înainte de sesizarea instanţei, lucrul a dispărut dintr-o cauză imputabilă pârâtului sau a fost transmis de acesta unui terţ care a dobândit proprietatea lui, obiectul revendicării se converteşte într-o pretenţie de despăgubiri, caz în care acţiunea devine personală.
Cum reclamanţii pretind că pârâtul nu se află în posesia terenului (ce ar fi fost înstrăinat încă din anul 2007), Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată vizează o acţiune în pretenţii, ce are drept cauză juridică imposibilitatea de restituire în natură a bunului (situaţie existentă la data sesizării instanţei).
Altfel spus, obligaţia de dezdăunare reprezintă o pretenţie de sine-stătătoare, intrând în domeniul de aplicare al art. 107 C.proc.civ.
În consecinţă, în temeiul art. 135 alin. 2 şi alin. 4 C.proc.civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, în a cărui circumscripţie teritorială se află domiciliul pârâtului (situat în Braşov).