Şedinţa publică din data de 18 iunie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin sentinţa nr. 260/26 ianuarie 2023, Judecătoria Rm. Vâlcea – secţia civilă a admis în parte cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. şi de creditorul B. şi a aplicat debitoarei C. penalităţi de 250 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei stabilite prin sentinţa civilă nr. 502/16 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 4240/23 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, în favoarea creditorului.
La data de 10 februarie 2023, C. a solicitat revizuirea sentinţei, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că obligarea sa la plata de penalităţi s-a făcut pentru neexecutarea, de bunăvoie, a unui titlu executoriu ce nu mai este în prezent în fiinţă, respectiv sentinţa civilă cu nr. 502/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4240/23 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş.
2. Hotărârea pronunţată în revizuire
Prin sentinţa civilă nr. 419/27 septembrie 2023, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis cererea de revizuire, a anulat sentinţa civilă nr. 260/2023 şi a trimis cauza, spre rejudecare, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Împotriva sentinţei a formulat recurs intimatul B., criticând-o pentru motive circumscrise art. 480 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că, urmare a greşitei aplicări a dispoziţiilor ce reglementează autoritatea lucrului judecat, s-a apreciat că operează acest motiv de retractare, fără a fi întrunită cerinţa absolută a existenţei triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect între cele două pricini.
O altă critică a vizat greşita compunere a completului de judecată, prin participarea magistratului pe care îl consideră incompatibil, întrucât a mai participat la judecată în alte cauze în care, din punctul său de vedere, a favorizat-o pe revizuentă.
3. Hotărârea pronunţată în recurs
La data de 13 februarie 2024, cu ocazia judecării cererii de recurs în şedinţă publică, recurentul-intimat B. a formulat atât oral, cât şi în scris, cerere de recuzare împotriva doamnei judecător D., membră a completului C4-Recurs.
Prin încheierea din 14 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul B., împotriva doamnei judecător D., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 70/2024 din 16 februarie 2024, Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023 a respins, ca nefondat, recursul formulat de intimatul B. împotriva sentinţei civile nr. 419/27 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2023, intimată-revizuentă fiind C..
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva încheierii din 14 februarie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă a declarat recurs recurentul-petent B..
Prin cererea de recurs formulată la 19 februarie 2024, recurentul a precizat că va depune în termenul legal motivarea recursului, după comunicarea hotărârii.
În drept, recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 53 C. proc. civ.
Nu au fost invocate motive de recurs de ordine publică.
Prin notele de şedinţă depuse personal la data de 21 martie 2024, recurentul a învederat că nu i s-a comunicat încheierea recurată; de asemenea, a susţinut că, la începutul şedinţei de judecată din 13 februarie 2024, magistratul D. a scos cu rea-credinţă din probele de la dosar în cadrul şedinţei, deşi le admisese, pentru a favoriza revizuenta.
Recurentul a reiterat cererea de recuzare a magistratul D..
La aceeaşi dată, recurentul a depus note de şedinţă, în cuprinsul cărora a reiterat solicitarea de casare a hotărârii nr. 419/2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2023, a precizat că invocarea excepţiei nulităţii recursului de către intimată este nefondată, că intimata a precizat mai multe hotărâri fără a indica numerele de dosare în care acestea au fost pronunţate, că nu era obligat să indice motive de recurs, întrucât nu avea deschisă calea de atac a apelului, şi că motivele de recurs de ordine publică ar fi putut fi invocate şi de către instanţă, din oficiu.
Recurentul a dezvoltat motivele de nelegalitate ale hotărârii nr. 419/2023 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2023, a expus aspecte privind dosarele în care s-au judecat părţile de-a lungul timpului (dosarul nr. x/2019 privind legături personale cu minorul, dosarul nr. x/2020 având ca obiect ordonanţă preşedinţială – drept de vizitare, dosar nr. x/2021 având ca obiect încuviinţarea executării silite, dosar nr. x/2021 având ca obiect contestaţie la executare, dosar nr. x/2021 având ca obiect aplicare penalităţi de întârziere).
Recurentul a formulat critici cu privire la soluţiile pronunţate în respectivele dosare enumerate mai sus, apreciind că acestea încalcă normele de drept.
5. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 23 februarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie.
Prin rezoluţia din 14 mai 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 18 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:
Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege, desfiinţarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
De asemenea, criticile trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Aplicând aceste consideraţii cu caracter teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul recursului este reprezentat de încheierea din 14 februarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată împotriva unuia judecătorii din completul de recurs.
Prin decizia civilă nr. 70/2024 din 16 februarie 2024, Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de intimatul B. împotriva sentinţei civile nr. 419/27 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2023.
Conform art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
În cauză, hotărârea definitivă prin care s-a soluţionat cauza este reprezentată de decizia civilă nr. 70/2024 din 16 februarie 2024, Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă, menţionată mai sus.
Cererea de recurs împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea a fost formulată la 19 februarie 2024; în această cerere recurentul a precizat că va depune în termenul legal motivarea recursului, după comunicarea hotărârii. La data de 21 martie 2024, recurentul a depus note de şedinţă însoţite de înscrisuri iar termenul din 18.06.2024, recurentul a arătat că a primit încheierea recurată la două zile după depunerea actelor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a precizat că motivarea recursului este cea cuprinsă în notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei şi că actele depuse alăturat notelor de şedinţă suplinesc motivarea recursului.
Procedând la verificarea atât a cererii de recurs, cât şi a notelor de şedinţă depuse la 21 martie 2024, cu luarea în considerare a susţinerii recurentului în sensul că motivarea recursului este cuprinsă în această din urmă cerere, se constată că recurentul-petent nu a indicat incidenţa niciunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar criticile formulate sunt îndreptate împotriva hotărârii nr. 419/2023 pronunţate de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2023, iar nu împotriva încheierii din 14 februarie 2024, atacată cu recurs în prezentul dosar.
De asemenea, criticile aduse privind soluţiile pronunţate în alte dosare nu pot face obiectul prezentului recurs, instanţa fiind învestită exclusiv cu analiza unor eventuale critici de nelegalitate a încheierii recurate din 14 februarie 2024.
Criticând pentru nelegalitate încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, recurentul-pârât trebuia să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar. Simpla reluare a susţinerilor făcute în etapa procesuală anterioară, ca şi cum încheierea atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.
Astfel, prin cererea de recuzare, petentul a susţinut că alte dosare, având acelaşi obiect, respectiv strămutare, şi aceleaşi părţi, au fost judecate de doamna magistrat, fiind singurele dosare care au fost respinse. A apreciat că magistratul D. are interes în "confirmarea poziţiei personale", fără a ţine cont de interesul superior al minorului. Petentul a considerat că bănuiala rezonabilă privind lipsa de imparţialitate a magistratului nu este dovedită numai prin faptul că dosarele mai sus menţionate au ajuns aleatoriu şi consecutiv la aceasta, şi nici faptul că au fost singurele dosare respinse, ci şi prin faptul că hotărârea pronunţată în dosarul de fond nr. x/2020, a cărui strămutare s-a solicitat, a fost desfiinţată de Tribunalul Argeş, ca nelegală. După desfiinţarea hotărârii, Tribunalul Argeş a dispus rejudecarea dosarului de către o altă instanţă, apreciind că astfel se confirmă că soluţia pronunţată de magistratul D. a fost întru totul greşită. Petentul a considerat că doamna magistrat D., în înţelegere cu avocatul părţii adverse, s-a folosit de prevederile legii, a satisfăcut solicitările acesteia, prejudiciind astfel interesul minorelor. Având în vedere cele expuse, petentul a apreciat că doamna magistrat D. dovedeşte că are interes în favorizarea intimatei - revizuente C..
Analizând cererea formulată, instanţa a reţinut că "dosarele înregistrate, se repartizează aleatoriu, conform dispoziţiilor prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, fără vreo intervenţie din partea magistratului învestit.
Pe de altă parte, soluţionarea unor cereri de strămutare, în sensul respingerii lor, nu reprezintă un element care să dovedească un interes al doamnei magistrat în soluţionarea prezentei cauze, ce are ca obiect recursul exercitat într-o cauză având ca obiect o cale extraordinară de atac, sau să nască o îndoială cu privire la imparţialitatea sa. Obiectul judecăţii este diferit ce cel din dosarele la care face petentul referire, iar susţinerile privind o "înţelegere" cu avocatul părţii adverse sunt simple afirmaţii, fără suport probator."
Instanţa a concluzionat că "aspectele invocate nu dovedesc existenţa vreunui motiv de incompatibilitate".
Recurentul nu a invocat argumente prin care să combată raţionamentul expus de instanţă în motivarea soluţiei de respingere a recuzării, ci susţineri care vizează soluţiile pronunţate de instanţe. Singura referire la judecătorul recuzat este cea prin care se afirmă sustragerea de către aceasta a unor înscrisuri depuse la dosar, însă o astfel de situaţie nu a fost supusă analizei instanţei care a respins cererea de recuzare.
Or, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, care se rezumă la expunerea unor critici străine de încheierea recurată, fără raportarea la considerentele concrete ale încheierii respective, la raţionamentul curţii de apel, nu îngăduie exercitarea controlului judiciar din partea instanţei de recurs învestite cu verificarea legalităţii încheierii şi nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate concrete împotriva hotărârii atacate.
Ca atare, neputându-se decela din această perspectivă expusă critici de nelegalitate concrete împotriva încheierii pronunţate, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-petent B. împotriva încheierii din 14 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurentul-petent B. împotriva încheierii din 14 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata C..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2024.