Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra recursului dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 15 decembrie 2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală la plata de daune morale în cuantum de 200.000 euro, pentru repararea prejudiciului cauzat prin publicarea comunicatelor de presă din 26 aprilie 2021 (nr. 338/VHI/3) şi din 5 iulie 2021 (nr. 6467VIII/3).
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 1509 din 7 octombrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia Naţională Anticorupţie-Structura Centrală, ca neîntemeiată.
3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel
Prin decizia civilă nr. 1163A din 6 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1509 din 7 octombrie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, ca nefondat.
4. Calea de atac declarată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 1163A din 6 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamantul A. solicitând, în principal, casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel şi, în subsidiar, casarea deciziei recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii de chemare în judecată.
Recurentul apreciază că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Astfel, arată că motivarea instanţei de apel este superficială şi incompletă. Aceasta motivează sumar şi confuz respingerea motivului de apel referitor la modalitatea în care intimatul a decis să informeze opinia publică, nefiind în concordanţă cu actele dosarului. De asemenea, nu a analizat complet motivul de apel care a vizat limbajul folosit.
Instanţa de apel a indicat, ca fiind incidente cauzei, dispoziţiile art. 25, 26 şi 28 din Hotărârea nr. 197 din 17 septembrie 2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, însă, a ignorat dispoziţia generală, din preambul, care obligă organele judiciare să realizeze o informare corectă a opiniei publice. De asemenea, a făcut o distincţie nejustificată între procurorul de caz şi instituţia din care face parte, respectiv între actele de urmărire penală şi comunicatele de presă. Toate actele emise de procurorul de caz ar fi trebuit să fie cunoscute de cei din compartimentul de comunicare cu mass – media. Pe de altă parte, există vădite discrepanţe între ceea ce se menţionează în rechizitoriu şi ceea ce s-a transmis în ultimul comunicat de presă.
5. Apărări formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală solicită respingerea recursului, ca nefondat. Acesta apreciază că hotărârea recurată conţine argumentele pe care se sprijină soluţia, întrucât motivarea nu este o problemă de volum. De asemenea, consideră că soluţia este legală şi prin prisma faptului că ambele comunicate de presă respectă exigenţele legii.
6. Procedura în faţa instanţei de recurs
Prin rezoluţia din 18 martie 2024, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 20 iunie 2024.
7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul, prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul căii extraordinare de atac este reprezentat de decizia civilă nr. 1163A din 6 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care recurentul o apreciază ca fiind afectată de motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În primul rând, se invocă motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din actul normativ menţionat anterior, recurentul susţinând că decizia recurată nu este motivată corespunzător. În acest sens, arată că instanţa de apel a analizat confuz şi sumar motivele de apel.
Înalta Curte observă că, potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.
Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.
Prin cererea de recurs, se invocă trei argumente care, în opinia recurentului, se circumscriu motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Un prim argument se referă la neanalizarea corespunzătoare a criticilor pe care acesta le apreciază ca fiind esenţiale pentru soluţionarea cauzei, referitoare la modalitatea în care intimatul a înţeles să procedeze la informarea publicului cu privire la o anchetă penală în curs.
Însă, din examinarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu se poate reţine că nu au fost analizate aspectele de fapt şi de drept, esenţiale, ale cauzei.
Instanţa de apel a expus, detaliat, la pag. 7-10 din decizia recurată, legislaţia care permite informarea publicului cu privire la anchetele penale în desfăşurare şi conţinutul comunicatelor de presă ce fac obiectul prezentului dosar, pe care l-a analizat şi l-a coroborat cu celelalte înscrisuri, concluzionând că nu afectează prezumţia de nevinovăţie a recurentului.
O altă critică în susţinerea acestui motiv de recurs se referă la lipsa argumentelor care să justifice soluţia de respingere a căii de atac, instanţa de apel formulând, în opinia recurentului, doar concluzii de netemeinicie, fără o motivare corespunzătoare.
Însă, pe de o parte, recurentul nu dezvoltă această critică, nu arată, în concret, situaţiile pe care le are în vedere, iar, pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanţa de apel a înfăţişat într-o manieră clară şi coerentă argumentele care stau la baza soluţiei asupra cererii de apel, ţinând seama de limitele efectului devolutiv al căii de atac, respectiv de principiile tantum devolutum quantum appellatum şi tantum devolutum quantum iudicatum.
Ultimul argument expus de recurent în susţinerea acestui motiv de recurs, se referă la neanalizarea completă a motivului de apel referitor la modul de calibrare a limbajului folosit şi existenţa unor construcţii verbale care conduc la ideea de certitudine a vinovăţiei.
Nici aceste susţineri nu pot fi primite, întrucât instanţa de apel a analizat inclusiv limbajul folosit în cadrul comunicatelor de presă şi a concluzionat că modalitatea de transmitere a informaţiilor a ţinut seama de recomandările prevăzute de art. 28 alin. (11) din Ghidul de bune practice privind relaţia sistemului judiciar cu mass - media.
Prin urmare, nu se poate susţine că nu au fost respectate exigenţele impuse de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.. Împrejurarea că recurentul nu este de acord cu argumentele instanţei de apel, sub aspectul soluţiei, nu echivalează cu o motivare necorespunzătoare şi nu determină incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., critica întemeiată pe aceste dispoziţii legale urmând a fi respinsă, ca nefondată.
În al doilea rând, se invocă motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul apreciind că, prin decizia recurată, se ignoră dispoziţiile legale, cuprinse în Ghidul de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu mass media, referitoare la informarea corectă a opiniei publice şi că există discrepanţe între actele întocmite de procurorul de caz şi informaţiile comunicate publicului prin cele două informări supuse controlului judiciar.
Înalta Curte reţine că recurentul A. a învestit instanţa de judecată cu o acţiune prin care a solicitat obligarea intimatului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală la plata contravalorii prejudiciului moral suferit ca urmare a publicării a două comunicate de presă ce cuprind date despre ancheta penală în curs, care îl vizează.
Prin urmare, instanţele de fond au analizat condiţiile răspunderii civile delictuale, concluzionând că cele două comunicate de presă nu îmbracă forma unei fapte ilicite apte să atragă răspunderea organului penal. Recurentul critică această soluţie, apreciind că intimatul nu a procedat la o informare corectă, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.
Înalta Curte reţine că, potrivit Ghidului de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu mass media aprobat prin Hotărârea nr. 197 din 17 septembrie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, instanţele şi parchetele, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă şi promptă a publicului cu privire la activitatea desfăşurată, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 544/2001, ale Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi ale Legii nr. 190/2018.
Contrar susţinerilor recurentului, această obligaţie a fost respectată de intimat, comunicatele nr. 338/VIII/3 din 26 aprilie 2021 şi nr. 646/VIII/3 din 5 iulie 2021 îndeplinind cerinţele legale, sub aspectul conţinutului lor.
În considerarea dispoziţiilor art. 28 din Ghidul de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu mass media, organele de urmărire penală comunică, inclusiv din oficiu, date despre anchetele în curs, cu obligaţia ca, la finalul documentului, să insereze menţiunea că măsurile dispuse reprezintă o etapă a procesului penal, conform C. proc. pen., care nu înfrâng în niciun fel principiul prezumţiei de nevinovăţie.
În cauza pendinte, prin cele două comunicate deduse controlului judiciar, Direcţia Naţională Anticorupţie a adus la cunoştinţa publicului date preluate din ordonanţa de începere a urmăririi penale şi rechizitoriul de sesizare a instanţei, cu privire la situaţia de fapt reţinută de procurori, cu menţiunea că provin din acte întocmite în cursul procesului penal, care nu afectează prezumţia de nevinovăţie. Nu au fost au fost aduse la cunoştinţa publicului probatoriile administrate şi nici nu au fost divulgate date cu caracter personal.
Prin urmare, comunicatele de presă se încadrează în limitele trasate de legiuitor, sub aspectul conţinutului, fiind realizate în concordanţă cu cerinţele impuse de dispoziţiile art. 28 din ghid.
Aşa cum a sesizat instanţa de apel, informaţia este oferită într-o manieră discretă, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Limbajul folosit este inteligibil pentru o persoană cu pregătire medie şi conchide că planează o suspiciune cu privire la săvârşirea posibilelor fapte penale, situaţia urmând a fi lămurită în cadrul judecăţii, rezultând, astfel, că, prin modul de transpunere şi conţinutul informaţiilor au fost protejate valorile prevăzute la secţiunea 2 din ghid, inclusiv dreptul la imagine, prezumţia de nevinovăţie, imparţialitatea actului de justiţie şi protecţia datelor cu caracter personal.
Recurentul susţine că se face o distincţie nejustificată între procurorul de caz şi instituţia din care face parte, între actele de urmărire penală şi informări, şi că există discrepanţe între situaţiile reţinute în rechizitoriu şi ceea ce s-a menţionat în ultimul comunicat de presă.
Însă, aspectele învederate, neargumentate, de altfel, ţin de aprecierea probelor şi de temeinicia hotărârii, iar nu de legalitatea ei şi, de aceea, instanţa de recurs nu le poate analiza, întrucât nu se încadrează în niciun caz de nelegalitate reglementat expres şi limitativ prevăzut de art. 488 din C. proc. civ.
În consecinţă, comunicatele de presă au asigurat o informare corectă a publicului, neputând fi considerate ilicite, apte să producă prejudicii. Prin urmare, soluţia instanţei de apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a legii, motivul de recurs fiind nefondat.
Dat fiind că dispoziţiile legale indicate de recurent au fost aplicate, în mod corect, de către instanţa de apel şi că decizia recurată este motivată corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1163 A din 6 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.