Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 iunie 2022, la Tribunalul Harghita – secţia civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 euro, reprezentând despăgubiri morale pentru repararea integrală a prejudiciului moral suferit de pe urma faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, respectiv atacului unui urs, din data de 4 iunie 2019, şi la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 732 din 20 iunie 2023, Tribunalul Harghita – secţia civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în sensul obligării pârâtului să plătească reclamantului suma de 9.000 de RON, reprezentând despăgubiri civile, pentru daunele morale suferite.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 18 iulie 2023, Tribunalul Harghita a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinţei civile nr. 732 din 20 iunie 2023 a Tribunalului Harghita, în sensul că, în loc de "Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 9.000 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale", se va menţiona corect "Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 90.000 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale".
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 647A din 2 noiembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în contradictoriu cu reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 732 din 20 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Harghita. A admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva aceleiaşi sentinţe civile pe care a schimbat-o, în parte, sub aspectul modificării cuantumului despăgubirilor civile (daunelor morale) şi, în consecinţă, a obligat apelantul pârât să plătească apelantului reclamant suma de 110.000 RON, reprezentând despăgubiri civile (daune morale).
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 647 din 2 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia I civilă a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, diminuarea cuantumului daunelor morale.
Prioritar, recurentul solicită să se constate că, faţă de statutul său juridic şi de obiectul cauzei deduse judecăţii, sunt incidente dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit cu care demersul judiciar este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
În ceea ce priveşte decizia supusă controlului judiciar, recurentul arată că aceasta este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Apreciază că se impune reevaluarea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale întrucât acestea ar trebui să reprezinte o compensaţie echitabilă, iar nu o îmbogăţire fără justă cauză.
Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are doar calitatea de administrator al faunei cinegetice şi nu de gestionar al acesteia, astfel încât să suporte în integralitate cuantumul daunelor morale. Instanţa putea, în virtutea rolului său activ, să introducă în cauză gestionarul fondului cinegetic, respectiv Asociaţia Cinegetică Gheorgheni, care are paza juridică a faunei care a produs evenimentul şi care este obligată să ia măsurile care se impun pentru a preveni pagubele cauzate de animalele sălbatice, răspunzând, în solidar, cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pentru eventualele prejudicii.
Răspunderea gestionarului fondului cinegetic rezultă din contractul de gestionare şi din prevederile art. 1 lit. m) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.
Recurentul apreciază că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 1280 din C. civ., care nu este aplicabil cauzei, întrucât se susţine o răspundere civilă delictuală, nu contractuală a pârâtului.
Faţă de dispoziţiile art. 1382 din C. civ., consideră că se impunea ca Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să răspundă solidar cu Asociaţia Cinegetică Gheorgheni pentru prejudiciul cauzat intimatului.
Pentru a-şi păstra caracterul de satisfacţie echitabilă, daunele morale trebuie să fie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege şi să nu devină un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit.
Recurentul arată că legiuitorul a introdus art. 131 alin. (1) din Legea nr. 13/2020 pentru modificarea şi completarea legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 în care a prevăzut, expres, o modalitate de calcul pentru situaţiile în care persoana a suferit o vătămare cauzată de atacul exemplarelor din speciile prevăzute de lege, astfel încât instanţa trebuie să ţină cont şi de această prevedere legală.
După expunerea unor elemente doctrinare referitoare la daunele morale, recurentul concluzionează că, în cauză, nu se poate reţine culpa sa, întrucât nu are paza juridică a faunei cinegetice. Mai mult, suma de 110.000 RON este excesivă, ceea ce justifică reducerea sa.
În concluzie, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor solicită admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, diminuarea cuantumului daunelor morale.
5. Apărări formulate în cauză
Intimatul A. a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât a suferit un prejudiciu moral, iar recurentul trebuie să răspundă pentru acesta.
6. Procedura în faţa instanţei de recurs
Prin rezoluţia din data de 18 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a fixat termen, pentru judecata recursului, la data de 20 iunie 2024.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Examinând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul căii extraordinare de atac este reprezentat de decizia civilă nr. 647A din 2 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, pe care recurentul o apreciază ca fiind afectată de motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Criticile acestuia vizează lipsa rolului activ al instanţei, nesocotirea cadrului legal de gestionare a faunei cinegetice şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale care reglementează modalitatea de stabilire a daunelor morale.
În primul rând, se susţine că instanţa de apel nu a lămurit toate împrejurările concrete ale cauzei, în virtutea rolului său activ instituit de dispoziţiile art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., şi nu a introdus în cauză Asociaţia Cinegetică Gheorgheni, în calitate de gestionar al fondului cinegetic pe raza căruia s-a produs evenimentul prejudiciabil pentru intimat.
Acest argument, care vizează conduita procesuală a instanţei, fiind încadrabil în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este nefondat.
Prin încheierea din data de 11 octombrie 2022, neatacată cu apel, Tribunalul Harghita a respins cererea pârâtului de introducere în cauză a Asociaţiei Cinegetice Gheorgheni, în calitate de gestionar al fondului cinegetic pe raza căruia s-a produs evenimentul.
Prin cererea de apel formulată împotriva sentinţei primei instanţe şi a încheierii de îndreptare a acesteia, pârâtul a reiterat, inadecvat procedural, solicitarea de introducere în cauză a acestui terţ, susţinând că răspunderea pentru astfel de prejudicii este solidară.
În decizia recurată, Curtea de Apel Braşov a analizat această împrejurare, concluzionând că nu se impune atragerea asociaţiei în proces, nefiind implicată în raportul juridic dedus judecăţii.
Prin urmare, aspectele referitoare la modalitatea de stabilire a cadrului procesual, astfel cum a fost determinat de tribunal, respectiv că Asociaţia Cinegetică Gheorgheni nu poată sta în prezentul proces, în calitate de parte, au fost lămurite de către instanţa de apel, astfel că nu se i poate reproşa o lipsă de rol activ care să atragă casarea deciziei recurate.
În al doilea rând, subsumat motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se susţine nesocotirea cadrului legal de gestionare a faunei cinegetice şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale care reglementează modalitatea de stabilire a daunelor morale.
În ceea ce priveşte susţinerile privitoare la nerespectarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 407/2006 şi ale art. 1375-1377 din C. civ., ca urmare a stabilirii, exclusiv în sarcina ministerului, a obligaţiei de plată a prejudiciului suferit de intimat, acestea sunt lipsite de fundament.
Prin deducerea pretenţiei ce face obiectul litigiului pendinte, A. a susţinut îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale referitoare la fapta ilicită reprezentată de atacul animalului sălbatic, prejudiciul suferit, raportul de cauzalitate dintre "comportamentul" ursului şi acest prejudiciu, cât şi a condiţiei speciale care vizează calitatea Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor de paznic juridic al animalului.
Conform dispoziţiilor art. 1375 din C. civ.,"proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa".
Totodată, potrivit prevederilor art. 1377 din acelaşi act normativ, "în înţelesul dispoziţiilor art. 1375 şi 1376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu".
Dat fiind că această formă de răspundere civilă este una obiectivă, fundamentată pe obligaţia de garanţie pentru prejudiciul cauzat de aşa-zisul "comportament" al animalului sălbatic, rezultă că antrenarea răspunderii civile necesită dovedirea inclusiv a cerinţei speciale referitoare la noţiunea de pază juridică.
Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de apel a interpretat şi aplicat, în mod corect, dispoziţiile art. 1375 şi art. 1377 din C. civ. atunci când a reţinut că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are atribuţii de control şi supraveghere asupra animalelor sălbatice, având calitatea de paznic juridic al animalelor din specia urs, ceea ce-i justifică, în mod direct, calitatea de subiect pasiv în raportul juridic obligaţional litigios, precum şi calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.
Cum prevederile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 407/2006 (forma în vigoare la data producerii faptei cauzatoare de prejudicii) stabilesc, în mod expres, că "despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului", în mod corect a fost obligat Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata despăgubirilor morale către intimat, neprezentând relevanţă existenţa contractului de gestionare a faunei cinegetice, încheiat cu Asociaţia Cinegetică Gheorgheni.
Această asociaţie nu este proprietar al urşilor sălbatici şi nici nu exercită, în mod independent, controlul şi supravegherea acestora, ci are doar calitatea de gestionar al fondului de vânătoare, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 407/2006 (cum, de altfel, chiar recurentul afirmă prin cererea de recurs).
În condiţiile în care asociaţia menţionată este doar gestionarul fondului cinegetic pe teritoriul căruia a fost produs atacul, neavând calitatea de paznic juridic, nu poate fi ţinută să răspundă civil pentru prejudiciile cauzate intimatului, împreună cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, doar această din urmă autoritate având putere de direcţie, supraveghere şi control asupra animalelor sălbatice, adică paza lor juridică, în sensul dispoziţiilor art. 1377 din C. civ.
Prin urmare, legitimarea procesuală a Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor este grefată pe calitatea acestuia de subiect pasiv în raportul juridic obligaţional de răspundere delictuală pentru prejudiciul cauzat de animalul sălbatic, în considerarea calităţii dovedite de păzitor juridic al animalului, răspundere care este fundamentată pe normele de drept comun ale C. civ., a căror aplicabilitate la circumstanţele factuale ale speţei a fost corect stabilită de către instanţa de apel.
Aceste considerente sunt susţinute inclusiv de interpretarea dată de către instanţa de apel probatoriului administrat în cauză, aspect care nu mai poate face obiectul unei alte dezlegări în prezenta fază procesuală.
Recurentul susţine aplicarea eronată, de către instanţa de apel, a dispoziţiilor art. 1280 din C. civ., care reglementează relativitatea efectelor unei convenţii. Însă, această dispoziţie legală nu a fost folosită ca fundament legal al soluţiei adoptate şi nu se face referire la ea în considerentele deciziei recurate.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la aplicarea eronată a dispoziţiilor legale care prevăd modalitatea de calcul a despăgubirilor morale, nici acestea nu sunt fondate.
Recurentul susţine incidenţa dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Legea nr. 13/2020 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, în cuprinsul cărora legiuitorul a prevăzut expres o modalitate de calcul pentru situaţia în care o persoană a suferit o vătămare cauzată de animalele sălbatice.
Însă, această dispoziţie legală nu este aplicabilă cauzei, din moment ce intrarea sa în vigoare - 13 ianuarie 2020 - a avut loc la o dată ulterioară producerii faptei ilicite – 4 iunie 2019, fiind incident principiul neretroactivităţii legii civile, reglementat de art. 6 alin. (1), (2) şi 5 din C. civ.
În determinarea normelor de drept aplicabile speţei, relevante sunt şi dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor. În acest context, dat fiind că textul de lege invocat de recurent este străin, rationae temporis, de prejudiciul a cărui reparare se solicită în litigiul pendinte, criticile în legătură cu pretinsa nerespectare a prevederilor art. 131 alin. (1) introduse prin Legea nr. 13/2020, în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a daunelor morale, vor fi înlăturate.
Recurentul expune pe larg o serie de aspecte doctrinare şi jurisprudenţiale referitoare la daunele morale şi scopul acordării lor, insistând asupra faptului că trebuie să fie rezonabile şi să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei.
Înalta Curte reţine că instanţele trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.
Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale (Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunţată în Cauza Tolstoy Miloslovsky împotriva Regatului Unit al Marii Britanii) pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu suma acordată.
Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie – o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de persoana păgubită şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.
Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, instanţa de apel a ţinut cont, atunci când a stabilit cuantumul daunelor morale, de criterii precum: importanţa valorilor protejate, consecinţele negative suferite în plan psihic de intimat, gravitatea acestor consecinţe şi intensitatea cu care aceste consecinţe au fost percepute de persoana prejudiciată, respectiv de existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între prejudiciile produse şi daunele morale acordate.
Însă, aplicarea acestor criterii în vederea stabilirii cuantumului daunelor morale presupune strict evaluarea probatoriilor, întrucât se referă la aspectele factuale ale cauzei, care intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.
În acest context, se constată că solicitarea de cenzurare a modului în care instanţa de apel a stabilit cuantumul daunelor morale, pentru ca, în acest mod, să se obţină o redimensionare a acestora (în sensul reducerii lor), ar presupune strict verificarea temeiniciei deciziei atacate, ceea ce nu este permis în calea de atac a recursului.
Nici invocarea, de către recurent, a faptului că instanţa de apel ar fi trebuit să ţină cont de o serie de soluţii de practică judiciară, pronunţate de către instanţele naţionale în alte speţe similare, nu este în măsură să contureze o altă dezlegare în cauză, din moment ce jurisprudenţa nu constituie izvor de drept, în conformitate cu prevederile art. 1 din C. civ., instanţele fiind ţinute doar de acele decizii ale Înaltei Curţi pronunţate în mecanismele de unificare a practicii judiciare, respectiv de hotărârile instanţei de contencios constituţional, acte jurisdicţionale care fac, totodată, obiectul publicării în Monitorul Oficial.
În aceste condiţii, criticile referitoare la nerespectarea unor soluţii de practică judecătorească, pronunţate în materia daunelor morale, nu deduc judecăţii aspecte de nelegalitate, nefiind, aşadar, susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Dat fiind că dispoziţiile legale indicate de recurent au fost aplicate, în mod corect, de către instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva deciziei civile nr. 647/A din 2 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.