Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023, la data de 13 martie 2023, pe rolul Tribunalului Vrancea – secţia I civilă, aşa cum a fost precizată la termenul din data de 6 aprilie 2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor jud. Vrancea (Comisia Judeţeană) şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Focşani, obligarea pârâtelor la plata sumei de 250.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, ce reprezintă contravaloarea terenului în suprafaţă de 5.000 mp pe care l-a moştenit de la tatăl său, B., teren situat în intravilanul municipiului Focşani.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 163 din 6 aprilie 2023, Tribunalul Vrancea – secţia I civilă a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Vrancea şi Comisia de aplicare a legii privind retrocedările de teren a municipiului Focşani.
3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel
Prin decizia civilă nr. 187A din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 163 din 6 aprilie 2023 a Tribunalului Vrancea – secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte Comisia Locală Focşani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Judeţeană Vrancea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 187A din 25 octombrie 2023 a Curţii de Apel Galaţi – secţia I civilă a declarat apel reclamantul A., solicitând anularea hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2023.
Acesta arată că, în dosarul nr. x/2009, a solicitat anularea titlului de proprietate eliberat abuziv prin care i s-a alocat un alt teren decât cel moştenit de la părinţii săi, cu o valoare mult mai mică. Instanţa nu a preluat decât suprafaţa nu şi amplasamentul, deşi era important să se specifice că e pe raza municipiului Focşani. Acea acţiune a fost respinsă cu motivarea că terenul solicitat nu este liber, însă, această situaţie nu era reală. Ocuparea s-a realizat în timpul procesului.
Insistă asupra faptului că nu solicită un alt teren sau despăgubiri pentru unul suplimentar, ci pentru terenul care a aparţinut autorilor săi.
Consideră că instanţa a ignorat dispoziţiile art. 430 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., pe care le citează, menţionând că nu se poate invoca dosarul nr. x/2013, întrucât a primit un teren extravilan, deşi avea dreptul la unul situat în intravilan.
Curtea de Apel Galaţi a refuzat să-i analizeze cererea cu motivarea că nu mai poate pune în discuţie aspectele deja dezlegate prin hotărârile anterioare. Însă, i s-a atribuit un alt teren, care nu corespunde actelor pe care le deţine.
Solicită instanţei să-i analizeze cererea, pe baza actelor aflate la dosar şi să oblige autoritatea locală să evalueze cele două terenuri.
5. Apărări formulate
Intimata Comisia Judeţeană Vrancea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, şi menţinerea soluţiei Curţii de Apel Galaţi, ca fiind legală. A arătat că există o hotărâre anterioară care a reţinut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 0,50 ha teren, fiind emis titlul de proprietate nr. x/2009.
6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin rezoluţia din data de 22 aprilie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit termen la data de 20 iunie 2024, pentru analiza cererii formulate de reclamantul A..
La termenul din data de 20 iunie 2024, Înalta Curte a calificat calea de atac ca fiind recurs şi a rămas în pronunţare, cu prioritate, asupra excepţiei nulităţii căii extraordinare de atac, invocată din oficiu.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.
În situaţia în care nu sunt indicate cazurile de casare incidente, instanţa de recurs are obligaţia de a proceda la încadrarea criticilor recurentului în motivele legale de recurs. Însă, deşi nu se prevede, în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanţei de apel şi argumentele legale reţinute de aceasta în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor de drept procedural şi material în cauza dedusă judecăţii.
În cauza pendinte, recurentul nu a susţinut incidenţa vreunui motiv de casare. Procedând la analizarea criticilor invocate în cererea cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine că nu este posibilă încadrarea acestora în motivele de recurs, strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
Astfel, recurentul prezintă anume aspecte legate de istoricul litigiilor dintre părţi, insistând asupra faptului că, printr-un titlu de proprietate nelegal, i s-a acordat un alt teren, diferit de cel care a aparţinut autorilor săi.
Însă, aceste critici, care vizează aspecte de netemeinicie, nu pot face obiect al recursului întrucât stabilirea situaţiei de fapt rămâne în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.
De asemenea, recurentul citează conţinutul art. 430 din C. proc. civ., precizând că acesta nu cuprinde doar cele două alineate, reţinute de instanţele de fond, ci şi alin. (3) şi (4), care au fost excluse, fără, însă, a arăta care ar fi relevanţa lor în cauză. Înalta Curte constată că trimiterea la aceste dispoziţii legale este goală de substanţă şi pur formală, în lipsa argumentării. Mai mult, cele două alineate conţin dispoziţii legale care nu-şi găsesc incidenţa în cauză, nepunându-se în discuţie autoritatea de lucru judecat provizorie ci definitivă a deciziei civile nr. 719 din 5 iulie 2017 pronunţate de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. x/2013.
Printr-un ultim argument, recurentul susţine că instanţele nu au soluţionat cauza pe fond, prevalându-se de existenţa unei hotărâri definitive, pronunţate într-un litigiu anterior, deşi din actele depuse la dosar rezultă că era îndreptăţit să i se restituie un alt teren, cu o valoare mai mare, situat în intravilanul municipiului Focşani.
Însă, nici acest motiv de recurs nu este argumentat cu trimitere la textele legale încălcate, astfel încât nu se încadrează în controlul de legalitate pe care îl realizează instanţa de recurs, care analizează conduita instanţei de apel prin raportare la dispoziţiile de drept procedural pe care recurentul este obligat să le indice.
Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.
Or, din analiza motivelor de recurs, rezultă că nu există nicio critică care să vizeze modalitatea de aplicare a normelor juridice de drept procedural sau material de către Curtea de Apel Galaţi, a cărei hotărâre este recurată.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conţinutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, această situaţie atrage nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanţei de apel.
În consecinţă, reţinând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 187/A din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.