Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 şi art. 200 din C. proc. civ.
La data de 24 februarie 2024, pe rolul Curţii de Apel Braşov – secţia civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2024, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 31R din 31 ianuarie 2024 a aceleiaşi instanţe.
La termenul din data de 28 martie 2024, contestatoarea a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2), art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 197 şi art. 200 din C. proc. civ., referitoare la timbraj.
2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov – secţia civilă
Prin decizia civilă nr. 139/R din 28 martie 2024, Curtea de Apel Braşov – secţia civilă a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 26 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. A dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 26 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 şi art. 200 din C. proc. civ.. A admis excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, invocată din oficiu. A anulat contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 31/R din 31 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2023.
3. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 139/R din 28 martie 2024 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă a declarat recurs contestatoarea A., apreciind că este parţial nelegală, sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 şi art. 200 din C. proc. civ.
În cadrul motivelor de recurs, depuse la data de 20 iunie 2024, aceasta arată că există legătură între textele de lege a căror neconstituţionalitate solicită a se constata şi litigiul în cauză întrucât cererile sale au fost anulate, ca netimbrate. Instanţele, când au dat astfel de soluţii, au aplicat aceste dispoziţii legale.
Prin urmare, în opinia sa, condiţiile de admisibilitate ale sesizării Curţii Constituţionale sunt îndeplinite, în ceea ce priveşte toate textele de lege menţionate în cererea depusă la Curtea de Apel Braşov.
În consecinţă, solicită admiterea recursului, anularea parţială a hotărârii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 şi art. 200 din C. proc. civ.
4. Procedura în faţa instanţei de recurs
Prin rezoluţia din 11 aprilie 2024, s-a fixat termen la data de 20 iunie 2024, pentru analiza recursului declarat de petenta A. împotriva deciziei civile nr. 139R din 28 martie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Examinând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul căii extraordinare de atac este reprezentat de decizia civilă nr. 139R din 28 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, pe care recurenta o apreciază ca fiind nelegală sub aspectul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 197 şi 200 din C. proc. civ.
Criticile expuse în cererea de recurs vizează, exclusiv, împrejurarea că aceste texte de lege au legătură cu cauza, fiind îndeplinite, în opinia recurentei, toate cerinţele de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992.
Motivele de recurs sunt nefondate.
Înalta Curte reţine că sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a acesteia.
Instanţa de judecată nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, astfel încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea unui aspect de contencios constituţional, fiind verificată numai admisibilitatea acesteia.
Condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sunt prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cu care "1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."
Prin urmare, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere trebuie îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor şi anume:
– excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror, în cauzele în care participă;
– excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
– excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
– excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În acord cu Curtea de Apel Braşov – secţia civilă, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petenta A. cu privire la art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 197 şi art. 200 din C. proc. civ., nu îndeplineşte una dintre aceste condiţii impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv aceea ca textele de lege, a căror neconstituţionalitate se susţine, să aibă legătură cu speţa.
Legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.
Or, art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte cuantumul taxei judiciare de timbru pentru cererea de revizuire, iar art. 197 şi art. 200 din C. proc. civ. sunt dispoziţii generale care reglementează parte din condiţiile formale pentru începerea proceselor civile şi procedura de regularizare a cererilor de chemare în judecată.
Aceste texte de lege nu au stat la baza pronunţării deciziei civile nr. 139/R din 28 martie 2024 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă, soluţia anulării căii extraordinare de atac având în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi ale art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin urmare, nu există o legătură indisolubilă între necesitatea controlului de constituţionalitate, respectiv a controlului posterior şi concret al celor trei dispoziţii legale, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, şi soluţionarea cauzei, în faza procesuală a contestaţiei în anulare.
Or, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, sesizarea instanţei de contencios constituţional este inadmisibilă atunci când, indiferent de soluţia ce ar fi pronunţată referitor la excepţia de neconstituţionalitate, decizia nu poate produce niciun efect cu privire la cauza pendinte în care a fost invocată. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 372/2022, publicată în M. Of. nr. 1179 din 8 decembrie 2022).
În consecinţă, întrucât dispoziţiile legale invocate de recurentă au fost, în mod corect, aplicate în cauză, nefiind incident niciun motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 139/R din 28 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.