Şedinţa publică din data de 27 iunie 2024
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui – secţia I civilă sub nr. x/2022 la data de 06.09.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii societatea B. S.R.L., C. şi D., solicitând să se constate:
- caracterul ilicit al faptelor săvârşite de către pârâţii C. şi D., constând în publicarea articolelor despre fostul primar al comunei Stănileşti, prins că fura curent electric, şi în care se arată că un fost primar penal se visează candidat pe listele E., cu încălcarea drepturilor sale la demnitate şi la propria imagine; să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul pe care i l-au creat;
- obligarea pârâţilor să înceteze a mai publica orice fel de articole de natură să încalce dreptul său la onoare, reputaţie, demnitate;
- obligarea pârâţilor la publicarea hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi pronunţată în cauză, pe cheltuiala lor, în ziarul local B., în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea obligării la plata de daune-cominatorii în cuantum de 100 de RON pentru fiecare zi de întârziere.
În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul a solicitat să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 C. civ.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 806/2023 din 10 iulie 2023, Tribunalul Vaslui, secţia I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect "acţiune în răspundere delictuală" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L, D. şi C..
A obligat pârâta B. S.R.L la plata către reclamantul A. a sumei de 1.000 RON, cu titlu de daune morale.
A obligat pârâtul C. la plata către reclamantul A. a sumei de 500 de RON, cu titlu de daune morale.
A obligat pârâtul D. la plata sumei de 800 de RON, cu titlu de daune morale.
A obligat pârâţii la publicarea, pe cheltuiala lor, a hotărârii judecătoreşti astfel pronunţate, în paginile publicaţiei B., în termen de 10 zile, după rămânerea definitivă a acesteia.
A obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 850 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins restul pretenţiilor ca fiind neîntemeiate.
Împotriva sentinţei civile nr. 806/2023 din 10 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă au declarat apel reclamantul A. şi pârâţii B. S.R.L. şi D..
3. Hotărârea pronunţată în apel.
Prin decizia civilă nr. 545/2023 din 07 decembrie 2023, Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâţii B. S.R.L. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 806/2023 din 10 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă.
A respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 806/2023 din 10 iulie 2023 pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, pe care a păstrat-o.
A respins cererea lui A. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
4. Calea de atac formulată în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 545/2023 din 07 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă au declarat recurs recurenţii-pârâţi B. S.R.L. şi D., solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere în vederea rejudecării apelului întrucât instanţa de apel a soluţionat cauza fără a intra în judecarea fondului.
5. Motivele de recurs.
Recurenţii pârâţi au invocat cazul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., considerând greşită soluţia instanţei de apel în sensul anulării ca netimbrat a apelului declarat în cauză.
Recurenţii pârâţi au precizat că nu le-a fost comunicată obligaţia de a achita taxa de timbru în procedura de regularizare şi nici prin citaţie, cu toate că instanţa a reţinut ca fiind îndeplinite aceste obligaţii.
Recurenţii pârâţi au arătat că aveau domiciliul procesual ales la sediul cabinetului de avocat, or la sediul apărătorului ales aceste acte nu au fost comunicate.
Mai mult decât atât, la termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2023, instanţa a respins cererea apărătorului ales de amânare a cauzei, cerere justificată şi dovedită de înscrisurile ataşate la dosar.
Recurenţii pârâţi au considerat că instanţa a procedat la soluţionarea cauzei prin încălcarea dispoziţiilor art. 470 alin. (3) ultima teză raportat la art. 471 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâţii aveau posibilitatea achitării taxei de timbru până la primul termen de judecată, dacă le-ar fi fost comunicată obligaţia de a achita taxa de timbru.
6. Apărările formulate în cauză.
Recursul a fost comunicat intimaţilor la data de 12 februarie 2024, conform dovezilor de la filele x şi 19.
Intimaţii nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
7. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 18 iunie 2024, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra cauzei.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:
Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia hotărârea poate fi casată atunci când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, recurenţii pârâţi au susţinut că este greşită soluţia instanţei de apel în sensul anulării ca netimbrat a apelului declarat în cauză, întrucât nu le-a fost comunicată obligaţia de a achita taxa de timbru în procedura de regularizare şi nici prin citaţie, cu toate că instanţa a reţinut ca fiind îndeplinite aceste obligaţii.
Recurenţii pârâţi au mai indicat că aveau domiciliul procesual ales la sediul cabinetului de avocat, unde nu s-a comunicat citaţia, iar la termenul de judecată din 23 noiembrie 2023, instanţa a respins cererea apărătorului ales de amânare a cauzei, deşi era justificată şi dovedită.
Aceste motive de recurs, deşi încadrabile în cazul de casare indicat, întrucât vizează pretinsa nerespectare de către instanţa de apel a unor norme de procedură, au caracter nefondat.
Dispoziţiile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reglementează locul citării şi comunicării actelor de procedură, stabilind că persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor, iar în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde îşi desfăşoară permanent activitatea curentă.
Dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., circumscrise alegerii locului citării şi al comunicării actelor de procedură, prevăd că, în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.
În aplicarea acestor texte legale la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că, în pofida susţinerilor recurenţilor societatea B. S.R.L. şi D., instanţa de apel a stabilit în sarcina acestora obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON şi a dispus comunicarea adresei prin care li se punea în vedere respectiva obligaţie la 06 septembrie 2023. Comunicarea adreselor sus-menţionate s-a efectuat la adresa indicată de ambii apelanţi drept domiciliu procesual ales, Cabinet avocat F., Vaslui, str. x, jud. Vaslui, dovezile de înmânare pentru apelanţii B. S.R.L. şi D. aflându-se la filele x verso (08.09.2023) şi 45 verso (08.09.2023).
Aşadar, fiind îndeplinită procedura de comunicare a actelor de procedură la domiciliul procesual ales, aşa cum s-a expus supra, nu se identifică niciun viciu în privinţa procedurii de citare şi comunicare a obligaţiei de plată a taxei de timbru, aşa cum invocă recurenţii-pârâţi, această critică de recurs urmând a fi respinsă, ca nefondată.
În consecinţă, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., astfel cum au susţinut recurenţii. Conform acestei dispoziţii legale, lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel. În cauză, această lipsă nu a fost complinită în condiţiile prevăzute de textul legal, în situaţia în care apelanţii nu au depus, la primul termen de judecată la care au fost legal citaţi în apel, dovada achitării taxei de timbru, deşi au fost înştiinţaţi cu privire la această obligaţie în condiţiile legii, astfel cum s-a arătat mai sus.
Cât priveşte critica referitoare la respingerea eronată a cererii apărătorului ales de amânare a cauzei, în ciuda faptului că aceasta era, în opinia recurenţilor pârâţi, justificată şi dovedită de înscrisurile ataşate la dosar, Înalta Curte reţine că, prin respectivele critici, recurenţii invocă nerespectarea dispoziţiilor art. 222 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei.
Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor cauzei, Înalta Curte reţine că respectiva cerere de amânare a cauzei a fost formulată de apărătorul ales al apelanţilor cu motivarea că nu se poate prezenta în faţa instanţei, întrucât este angajat într-un alt dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la aceeaşi dată.
Argumentele instanţei de apel din încheierea de amânare a pronunţării din 23 noiembrie 2023 potrivit cărora părţile au fost citate pentru acel termen de judecată cu respectarea termenului legal şi că a existat suficient timp atât pentru angajarea unui apărător, cât şi pentru ca apărătorii să îşi asigure o eventuală substituire, în ipoteza în care nu s-ar putea prezenta la termen, nu relevă o încălcare a normei de procedură evocate.
Astfel, condiţiile cerute de lege pentru încuviinţarea acestei cereri sunt următoarele: caracterul excepţional al cererii; temeinicia motivelor vizând lipsa de apărare; absenţa culpei părţii sau a reprezentantului ei în generarea acestei situaţii. Motivarea instanţei de apel relevă respectarea obligaţiei examinării cerinţelor arătate iar aprecierea asupra temeniciei motivelor invocate implică analiza unor aspecte de fapt, în care instanţa se raportează la circumstanţele cauzei, dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face. Este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.
În consecinţă, întrucât evaluarea temeiniciei motivelor invocate reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, reţinând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. S.R.L. şi D. împotriva deciziei nr. 545 din 7 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii A. şi C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-pârâţi B. S.R.L. şi D. împotriva deciziei nr. 545 din 7 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia civilă, în contradictoriu cu intimaţii A. şi C..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2024.