Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2018 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Individual Notarial B., constatarea nulităţii absolute pentru lipsa discernământului tatălui său, C., a următoarelor acte notariale:
- încheierea de autentificare nr. x/21.01.2014 - prin care tatăl său a declarat că a pierdut titlul de proprietate nr. x/1044 cod 60847 eliberat la 04.09.1995 de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanţa;
- încheierea de autentificare nr. x/2013 şi încheierea de autentificare nr. x/18.02.2014, prin care tatăl, în calitate de proprietar al imobilului situat în Medgidia, str. x, a declarat că este de acord cu intabularea suprafeţei rezultate din măsurători, de 442 mp, din acte de 459 mp;
- încheierea de legalizare nr. x/26.06.2013, toate întocmite de notarul public B..
Prin încheierea civilă nr. 1258 din 25 septembrie 2018, Tribunalul Constanta, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admis excepţia de necompetenţă funcţională; a constatat natura civilă a acţiunii promovate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Individual Notarial B. motiv pentru care a înaintat dosarul secţiei I civilă din cadrul Tribunalul Constanţa spre competentă soluţionare.
I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă, în primul ciclu procesual.
Prin sentinţa civilă nr. 1172 din 09 mai 2019, Tribunalul Constanta, secţia I civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârât prin întâmpinare; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Individual Notarial B., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Prin sentinţa civilă nr. 2961 din 22 noiembrie 2019, Tribunalul Constanta, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, cererea de lămurire a dispozitivului şi cererea de completare a hotărârii cu referire la sentinţa civilă nr. 1172 din 09 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, formulate de reclamantul A..
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în primul ciclu procesual
Prin decizia civilă nr. 127/C din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Constanta, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1172 din 09 mai 2019 şi a sentinţei civile nr. 2961 din 22 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018.
I.4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în primul ciclu procesual
Prin decizia civilă nr. 277 din 08 februarie 2022, Înalta Curte de Casatie şi Justiţie, sectia I civilă, a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 127/C din 16 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă; a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
I.5. Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în al doilea ciclu procesual.
Prin decizia civilă nr. 127/C din 17 mai 2022, Curtea de Apel Constanta, sectia I civilă, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1172 din 09 mai 2019 şi a sentinţei civile nr. 2961 din 22 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018; a anulat sentinţa apelată; a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.
I.6. Decizia pronunţată de Tribunalul Constanţa, în al doilea ciclu procesual.
Prin sentinţa civilă nr. 1988 din 12 iunie 2023, Tribunalul Constanta, secţia I civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Biroul Individual Notarial B.; a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Individual Notarial B., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă; a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
I.7. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa:
Prin decizia civilă nr. 230/C din 01 noiembrie 2023, Curtea de Apel Constanta, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1988 din 12 iunie 2023, pronunţate de Tribunalul Constanţa.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 230/C din 01 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 03 ianuarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .
Prin rezoluţia din 08 ianuarie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 26.02.2024 recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform chitanţei nr. POS/2024 nr. 710 din 22 ianuarie 2024 .
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 aprilie 2024 a fost admis în principiu recursul formulat de recurenta-reclamantă şi a fost fixat primul termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării pe fond a căii de atac.
II.1. Motivele de recurs
Recursul declarat de reclamantul A. a fost motivat prin însăşi cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., fiind invocată incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei civile nr. 1988 din 22 iunie 2023 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, cu cheltuielile de judecată generate de parcursul litigiului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în referire la istoricul litigiului, a arătat că a făcut dovada calităţii procesuale active, motivând acţiunea în fapt şi în drept, cu aplicarea dispoziţiilor art. 148 şi art. 194 C. proc. civ., pretenţiile au fost probate.
A menţionat că, pronunţându-se pe fond, după casare, instanţa a admis fără temei excepţia calităţii procesuale pasive a Notarului Public B., soluţie menţinută de instanţa de apel, cu aplicarea şi interpretarea greşită a art. 148 şi art. 194 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de fond în considerentele expuse la fila x din decizia recurată faptul că apărarea unui drept sau interes în cauză se exercită nu în raport de notarul care a autentificat actul contestat ci în raport cu ceilalţi moştenitori ai persoanei care a dat declaraţiile contestate, deoarece, în eventualitatea unui nou demers judiciar ceilalţi moştenitori ai defunctului nu pot avea calitate procesuală pasivă, aceştia putând avea tot calitatea procesuală activă ca şi recurentul.
A susţinut că instanţa nu a motivat în drept susţinerile recurentului în raport cu înscrisurile contestate în cauză, arătând că în ceea ce priveşte calitatea procesuală aceasta este strâns legată atât de conceptul de acţiune civilă, cât şi acela de parte în procesul civil, moştenitorii de drept putând să stea în judecată doar ca parte procesuală activă, perspectivă în raport de care a invocat greşita interpretare şi aplicare a art. 36 C. proc. civ.
Prin memoriul de recurs recurentul a arătat că intimatul Notarul Public B. are calitate procesuală pasivă în cauză, ţinând cont de înscrisurile contestate şi încălcarea art. 92 din Legea nr. 36/1995 privind luarea consimţământului părţilor.
Pe fondul cauzei, în rejudecare, instanţa de fond trebuia să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a notarului public motivat de faptul că notarul este un profesionist al dreptului şi are datoria să verifice actele, conform art. 6 alin. (13) din Legea nr. 36/1995, iar în cazul în care există suspiciuni că notarul nu şi-a îndeplinit obligaţiile, acesta poate sta în judecată, aspecte pe care instanţa trebuia să le aibă în vedere şi să admită pe fond cererea de apel, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
A susţinut şi faptul că instanţa de apel a manifestat o atitudine părtinitoare faţă de intimat deşi trebuia să îi recunoască recurentului toate drepturile pe care i le conferă calitatea de moştenitor, inclusiv dreptul de a cere anularea documentelor de către instanţa de judecată.
Pentru lămurirea situaţiei de fapt, a solicitat ataşarea dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2018, iar ca probă nouă în recurs a ataşat cererii de recurs sentinţa civilă nr. 2146 din 25 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, în care au figurat ca părţi recurentul (calitate procesuală activă) şi Notarul Public D. - Biroul Individual Notarial (calitate procesuală pasivă).
A menţionat că prin pronunţarea sentinţei civile nr. 1988 din 12 iunie 2023 în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanţa a încălcat art. 22 alin. (2), (6) şi (7), art. 501 alin. (4) şi art. 480 alin. (3) C. proc. civ., în sensul în care nu a analizat temeiul juridic invocat de către recurent motiv pentru care este incident motivul de care prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A arătat că biroul notarului public nu are personalitate juridică, iar conform art. 38 din Legea nr. 36/1995, răspunderea notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale; în speţă notarul public trebuia să verifice starea de sănătate mintală a declarantului la momentul întocmirii documentelor notariale.
În acest context, recurentul a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de apel faptul că intimatul nu are calitate procesul pasivă, efectuând o evaluare eronată a probelor administrate, deoarece în cauză sunt întrunite toate condiţiile juridice pentru atragerea răspunderii civile ale notarului.
Recurentul a învederat instanţei de recurs faptul că demersul său juridic se referă la modalitatea de întocmire a documentelor contrasemnate de către intimat motiv pentru care există un raport juridic pentru atragerea răspunderii juridice a acestuia, fapt ce justifică calitatea procesuală pasivă a notarului.
A mai susţinut că instanţa nu a pus în discuţie aspectul privind introducerea în cauză a altor persoane, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., solicitând ca instanţa de recurs să analizeze cererea de chemare în judecată, răspunsul la întâmpinare, probatoriul şi concluziile scrise pentru a confirma calitatea procesuală pasivă a Notarului Public B..
Nu au fost identificate motive de recurs de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
II.2. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Prin recursul său, recurentul a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. însă prin motivele de recurs acesta a susţinut aplicarea greşită atât a normelor de drept material cât şi cele de drept procesual ce atrag incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.
În acest context criticile formulate vor fi analizate prin prisma ambelor motive de casare.
Recurentul a susţinut, în esenţă, greşita admitere a excepţiei calităţii procesuale pasive ale intimatului, care, în calitatea sa de notar public a autentificat actele a căror anulare o solicită prin prezenta acţiune.
O primă critică a recurentului priveşte considerentele hotărârii atacate prin care s-a reţinut că acţiunea nu poate fi îndreptată împotriva notarului public ci împotriva celorlalţi moştenitori ai defunctului, semnatar al înscrisurilor a căror anulare o solicită.
Înalta Curte reţine că menţinerea de către instanţa de apel a soluţiei date de prima instanţă excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât este rezultatul interpretării şi aplicării corecte a dispoziţiilor legale incidente în materie.
Calitatea procesuală pasivă semnifică identitatea între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, fiind vorba, în mod evident, despre o identitate raportată la afirmarea respectivului raport juridic, iar nu la existenţa însăşi a acestuia.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 36 din C. proc. civ., potrivit cu care "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".
Aşadar, calitatea procesuală transpune în plan procesual subiectele raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii.
Înalta Curte are în vedere că, potrivit cadrului procesual configurat prin elementele cererii introductive, acţiunea în anulare priveşte declaraţiile date de tatăl recurentului-reclamant, decedat la data formulării cererii, ce au fost autentificate de intimatul din prezenta cauză, în virtutea calităţii sale de notar public fiind invocată lipsa consimţământului defunctului la momentul semnării declaraţiilor în cauză.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în acord cu instanţa de apel, Înalta Curte constată că notarul public nu poate fi parte în procesul având ca obiect actul pe care l-a încheiat având în vedere că potrivit art. 159 (1) din Legea nr. 36/1995, a notarilor publici şi a activităţii notariale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare." În raport de aceste dispoziţii, notarul public nu poate fi parte în procesul în care se solicită anularea sau constatarea nulităţii actului încheiat de el, deoarece între părţile care au încheiat actul şi notarul care l-a emis nu se stabilesc raporturi civile în legătură cu acel act.
Prin urmare, faptul ca legea oferă părţilor posibilitatea de a apela la notarul public pentru constatarea unor raporturi juridice civile nu este de natura sa-i confere acestuia calitate procesuala pasivă, întrucât nu devine parte în raportul juridic cu a cărei constatare a fost investit.
De asemenea potrivit art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ "Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome" motiv pentru care notarul public nu este parte a actului pe care îl autentifică, acesta fiind doar agentul instrumentator, învestit de lege cu atribuţia autentificării actelor juridice, conform legii.
În acest context, contrar susţinerilor recurentului-reclamant acţiunea în anulare a declaraţiilor defunctului său tată nu poate fi formulată împotriva notarului public instrumentator al actului ci împotriva celorlalţi moştenitori ai acestuia, în calitate de succesori în drepturi a acestuia.
Recurentul a susţinut şi faptul că notarul public are calitate procesuală pasivă deoarece acesta avea obligaţia de a verifica înscrisurile conform art. 6 alin. (13) din Legea nr. 36/1995 precum şi starea de sănătate mintală a declarantului la momentul întocmirii actului iar răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii pentru încălcarea obligaţiilor profesionale.
Critica este nefondată.
Contrar susţinerilor recurentului neîndeplinirea obligaţiilor legale puse în sarcina notarului instrumentator în legătura cu activitatea propriu-zisă a acestuia, legată de întocmirea actelor notariale nu poate fi o cauză de nulitate absolută, legiuitorul neprevăzând o asemenea posibilitate nici în cadrul dispoziţiilor din Legea 36/1995 mai ales că acesta este terţ faţă de contractul încheiat între părţi, putând antrena doar o răspundere disciplinară a notarului, ceea ce în cauză nu s-a solicitat.
Din analiza cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar rezultă că recurentul nu a solicitat antrenarea răspunderii civile a notarului public şi nici nu a susţinut, ca motiv de anulare a declaraţiilor, încălcarea de către notarul public a unor obligaţii profesionale la întocmirea actelor a căror anulare o solicită. Conform art. 478 alin. (3) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi, motiv pentru care aceste susţineri nu pot fi analizate direct în apel sau recurs fiind vorba de modificarea cererii de chemare în judecată direct în calea de atac formulată.
Printr-un alt motiv de recurs recurentul a susţinut că prin cererea de apel a lăsat la aprecierea instanţei de judecată dacă pot fi introduse alte persoane în cauză, conform art. 22 C. proc. civ., iar instanţa nu a pus în discuţie acest aspect.
Critica urmează a fi respinsă ca nefondată motivat de faptul că din încheierea de şedinţă de la termenul din data de 26.03.2019 rezultă că recurentul a solicitat introducerea forţată în cauză a Primăriei Medgidia în temeiul art. 78 şi 79 C. proc. civ. În motivarea soluţiei de respingerea a acestei cereri ca neîntemeiate, instanţa de apel a consemnat faptul că aceasta nu a apreciat necesar, faţă de obiectul acţiunii, să dispună introducerea în cauză a altor persoane pentru soluţionarea dosarului.
Prin urmare, contrar susţinerilor din recurs, instanţa de apel s-a pronunţat asupra solicitării recurentului, apreciind că nu este necesar a fi introduse în proces alte persoane, nefiind astfel încălcat principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 22 C. proc. civ.
Printr-o ultimă critică, recurentul a susţinut că hotărârea recurată nu cuprinde o analiză concretă a demersului său juridic, critică care se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (6) C. proc. civ. deoarece se invocă, în esenţă, nemotivarea deciziei instanţei de apel.
Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat, în concret, ce argumente juridice legate de obiectul cauzei şi expuse prin cererea apel au fost ignorate de instanţa de apel.
Or, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de casare, era necesar să se arate, într-o manieră efectivă, lipsa motivării în legătură cu critici punctuale, deduse judecăţii de către recurent, iar nu simple susţineri generice, precum cea potrivit căreia decizia instanţei de apel "nu conţine o analiză în concret a demersului juridic confirmând cele expuse de către instanţa de fond."
Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte reţine că au fost analizate şi s-a răspuns tuturor argumentelor principale invocate de recurent, iar considerentele sunt formulate şi structurate coerent, de natură a susţine concluzia şi raţionamentul instanţei, hotărârea instanţei de apel fiind motivată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi ale art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 230/C din 1 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.