Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 15.09.2021 pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr. de dosar x/2021 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. obligarea acesteia la plata sumei de 700 RON reprezentând onorariu de avocat în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1357 alin. (1) C. civ.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.
Prin sentinţa civilă numărul 1493 din data de 8 aprilie 2022 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul înregistrat sub numărul x/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B.. Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
3. Decizia pronunţată în apel.
Prin decizia civilă nr. 931/A din 24 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2021, a fost respins apelul reclamantei ca nefondat.
4. Cererea de revizuire
Prin cerere de revizuire înregistrată la data de 04 august 2024 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă sub număr de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 931/A din 24 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2021, solicitând admiterea cererii, revizuirea deciziei care încalcă autoritatea de lucru judecat şi cuprinde menţiuni contrare celorlalte două sentinţe şi decizii anterioare, prin care s-a stabilit că pârâta B. nu are calitatea de reprezentantă a Asociaţiei de Proprietari.
5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în revizuire:
Prin decizia civilă nr. 349 din 30 octombrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 931/A din 24 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata B..
6. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 349 din 30 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a I civilă, a declarat recurs revizuenta A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 17 ianuarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).
Prin rezoluţia din data de 21 ianuarie 2024, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la cererea de recurs formulată, s-a stabilit în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) că aceasta îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., cuprinzând: cuprinzând menţiunile privind numele şi domiciliul recurentei-revizuente, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura. În ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, s-a constatat că recurenta-revizuentă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În temeiul art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.
La data de 08 februarie 2024, prin poştă, recurenta-revizuentă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform chitanţei seria x nr. x din 06 februarie 2024, eliberată de Direcţia Economico-Financiară din cadrul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, aflate la dosar.
II. 1. Motivele de recurs.
Recursul declarat de revizuentă a fost motivat prin însăşi cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., fără a fi încadrate criticile în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Recurenta-revizuentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 931/A/24 octombrie 2024.
În expunerea motivelor de recurs, a arătat că între recurentă şi C., inclusiv în contradictoriu cu intimata B. au existat mai multe procese civile, prin care deja instanţele au stabilit cu putere de lucru judecat, faptul că intimata B. nu poate avea calitate procesuală activă, pentru că hotărârea prin care aceasta a fost aleasă preşedinte al Asociaţiei de proprietari a fost anulată.
A precizat că ultima hotărâre a cărei revizuire o solicită, este contrară celorlalte două dezlegări date de instanţă deoarece reţine calitatea doamnei B., pe teoria mandatului aparent, fiind contrară prevederilor art. 210 alin. (3) din C. civ.
Curtea de apel Piteşti a respins cererea de revizuire motivat de faptul că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 509 punctul 8 C. proc. civ., respectiv nu există tripla identitate de obiect, părţi şi cauză, pronunţate în dosare diferite.
Recurenta-revizuentă a criticat soluţia instanţei de revizuire motivat de faptul că autoritatea de lucru judecat nu se întinde doar asupra dispozitivului unei sentinţe ci şi asupra considerentelor ei, iar conform reglementării actuale a autorităţii de lucru judecat, nu se mai poate repune ulterior în discuţie o chestiune sau un aspect soluţionat deja de o instanţă judecătorească.
Litigiile anterior invocate în susţinerea cererii de revizuire au fost finalizate prin hotărâri definitive, acestea aflându-se în contrarietate sub aspectul considerentelor şi soluţiilor pronunţate, derivând din divergenţa de interpretare a calităţii de reprezentant al C. şi a calităţii procesuale active a acesteia, pe care revizuenta şi-a întemeiat pretenţiile în cel de-al treilea dosar.
Ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are ca scop protejarea autorităţii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, nefiind admis ca o hotărâre definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleaşi persoane şi cu privire la aceeaşi pricină, cu încălcarea art. 431 din C. proc. civ.
În acest context, recurenta-revizuentă a arătat că prin hotărârea recurată instanţa de judecată a interpretat în sens restrictiv dispoziţiile referitoare la autoritatea de lucru judecat, deoarece în temeiul art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului, dar şi hotărârea care statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra unui incident procedural, care — odată lămurit — nu mai poate fi reiterat, astfel că autoritatea de lucru judecat se întinde şi asupra considerentelor şi nu numai asupra dispozitivului
Pentru acest motiv, recurenta a susţinut că aspectele referitoare la lipsa calităţii de reprezentant al C. şi legislaţia specială aplicabilă în speţă, se bucură de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Din perspectiva presupusei încălcării a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, se impune existenţa unor dezlegări date asupra unor puncte litigioase ale procesului care să se opună cu putere de lucru judecat, faţă de a doua hotărâre, a cărei revizuire a fost solicitată, care prin considerente sau dispozitiv i-a dat o rezolvare contrară, conducând astfel la adoptarea unor soluţii care nu se pot concilia şi, în final, care nu pot fi puse în executare, iar aceste aspecte nu au fost analizate de instanţa de revizuire, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe fondul cauzei admiterea cererii de revizuire.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
II. 2. Apărările formulate în cauză
Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B., la data de 31 ianuarie 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, care nu a depus întâmpinare.
II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 08 martie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 23 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul din data de 23 aprilie 2024 s-a dispus amânarea judecării cauzei la cererea recurentei-revizuente, pentru eventuala angajare a unui avocat.
La termenul ulterior acordat, din data de 11 iunie 2024, constatând că imposibilitatea de prezentare a avocatului ales al recurentei-revizuente este justificată de existenţa unor motive obiective, instanţa a amânat judecata pentru termenul din data de 17 septembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea intimatei, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, precum şi actele şi lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că:
Prin recursul declarat este supusă analizei de legalitate a instanţei de control judiciar încălcarea, de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) şi 434 C. proc. civ., întrucât, în opinia recurentei dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva cărora a fost soluţionată cererea de revizuire reglementează şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, situaţie în care aceasta se întinde şi asupra considerentelor hotărârii în cauză.
Recurenta a susţinut că instanţa de revizuire a interpretat restrictiv dispoziţiile referitoare la autoritatea de lucru judecat prevăzute de art. 430 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a analizat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor anterioare.
Recurenta nu a încadrat în drept criticile formulate prin raportare la motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Cu toate acestea, procedând conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., acest motiv de casare fiind incident în cazul în care se invocă nerespectarea regulilor privitoare la autoritatea de lucru judecat, prin raportare la ambele sale efecte, pozitiv ori negativ.
Prin cererea de revizuire a deciziei civile nr. 931/A din 24 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2021 revizuenta A. a solicitat anularea acesteia motivat de faptul că este contrară celorlalte două hotărâri judecătoreşti reprezentate de sentinţa civilă nr. 3543/09.07.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Judecătoria Rm. Vâlcea, decizia civilă nr. 87/A/05.02.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Vâlcea S-a susţinut că cele trei hotărâri judecătoreşti sunt contradictorii autorităţii de lucru judecat stabilită anterior prin celelalte decizii, prin care s-a statuat că intimata B. nu are calitatea de preşedinte al asociaţiei de proprietari.
Înalta Curte constată că dosarul x/2019 în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 87/A/05.02.2021 a avut ca obiect anulare act, respectiv anularea hotărârii adunării generale a Asociaţiei de Proprietari bl. A8/1, PT2 Ostroveni din data de 29.03.2019 reclamantă fiind A., revizuenta din prezenta cauză, iar pârâtă C..
Dosarul nr. x/2019 în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 3543/09.07.2021 invocată de revizuentă în cerere sa, a avut ca obiect pretenţii, respectiv obligarea acesteia la plata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, reclamantă fiind C. iar pârâtă revizuenta din prezentul dosar, A..
Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune deopotrivă identitate de părţi, care este o condiţie esenţială a autorităţii de lucru judecat, în general, după cum rezultă din interpretarea art. 431 C. proc. civ., în ansamblul său. Nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat decât celui care, judecându-se, a avut ocazia de a-şi înfăţişa pretenţiile şi apărările, de a pune concluzii şi în general de a recurge la toate mijloacele procesuale care intră în conţinutul acţiunii civile (art. 29 C. proc. civ.). Aşa fiind, nu este legală opunerea autorităţii de lucru judecat, în ambele sale efecte, unui terţ faţă de litigiul anterior.
Pentru a se putea pretinde nesocotirea efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat, este necesar să existe aceleaşi părţi ale litigiului, pentru că altfel s-ar ajunge la situaţia în care unui terţ fată de proces i s-ar opune dezlegările jurisdicţionale date în absenţa sa din procedura judiciară, aşadar cu încălcarea flagrantă a principiilor fundamentale ale procesului civil referitoare la respectarea dreptului de apărare şi la contradictorialitatea dezbaterilor.
În acelaşi timp, opunându-se unui terţ efectele unei judecăţi la care nu a participat s-ar nesocoti principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti, care se manifestă doar în relaţia dintre părţi sub ambele aspecte, al obligativităţii acestor efecte (transpuse pe planul executorialităţii hotărârii) şi respectiv, al lucrului judecat (indiferent că este vorba de efectul negativ sau pozitiv al acestuia).
Înalta Curte constată că intimata B. nu a fost parte în dosarele mai sus menţionate, ci doar revizueta A.. Intimata B. nu a acţionat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al Asociaţiei de Proprietari bl. A8/1, PT2 Ostroveni. Ca atare, B., în nume propriu, are calitatea de terţ faţă de litigiile anterioare, chiar dacă s-a înfăţişat în cadrul acelor litigii ca reprezentant legal al uneia dintre părţi.
Pe de altă parte, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune, pe lângă identitatea de părţi, şi identitatea de chestiune litigioasă, neputând fi autoritate de lucru judecat decât cu privire la chestiunile de fapt şi de drept dezlegate în mod expres, prin considerente decisive ori decizorii, întrucât dezleagă aspecte principale ale litigiului respectiv.
În termenii art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu este necesară, într-adevăr, tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual (aşa cum statuează art. 431 alin. (1) C. proc. civ. în legătură cu excepţia autorităţii de lucru judecat), ci trebuie să existe, pe lângă identitatea de părţi, doar o identitate de chestiune litigioasă, adică o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună unei noi judecăţi, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional în mod definitiv.
Altfel spus, un asemenea aspect litigios nu mai poate face obiectul unei analize proprii a instanţei învestite a doua oară, el impunându-se ca atare noii judecăţi, fără posibilitatea pentru părţi de a mai contrazice dezlegarea dată în primul proces sau pentru instanţa de judecată de a realiza o altă evaluare şi respectiv, dezlegare a respectivei chestiuni litigioase.
Or, statuându-se că o hotărâre a adunării generale a asociaţiei de proprietari este nulă, respectiv, în litigiul următor, că urmare a acestei anulări, B. nu justifică calitatea de preşedinte al asociaţiei de proprietari, instanţele care au soluţionat litigiile anterioare nu au statuat nici direct şi nici indirect că B. ar fi fost într-o culpă procesuală aptă a-i atrage răspunderea personală, pe tărâm delictual, pentru cheltuielile de judecată făcute de recurenta-revizuentă din cauza de faţă.
Trebuie menţionat şi faptul că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite.
Cum prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă, Înalta Curte constată că o astfel de situaţie nu poate fi reţinută în speţă, în raport de lipsa de identitate de părţi, respectiv de chestiune litigioasă.
Chestiunea existenţei ori inexistenţei culpei proprii de natură a atrage sau nu obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată de către intimata B. a făcut obiectul judecăţii soluţionate definitiv prin hotărârea a cărei revizuire a se cere, neexistând nicio contrazicere în această privinţă prin raportare la ceea ce s-a dezlegat în litigiile anterioare.
Pe dea altă parte, se reţine că admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea excepţiei sau a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o atare situaţie a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei.
În considerentele deciziei civile nr. 931/A din data de 24 octombrie 2022 ce face obiectul cererii de revizuire s-a reţinut că în apel, revizuenta A. a invocat autoritatea de lucru judecat al hotărârilor în cauză, susţinând că "instanţele de judecata din dosarele nr. x/2019 (în special) şi nr. 9538/288/2019 au desfiinţat aceste documente întocmite de persoane care nu reprezintă asociaţia de proprietari" precizând că "în dosarul prezent, instanţa de fond se pronunţă fără a respecta autoritatea de lucru judecat, motivând subiectiv aparenţa de mandat valabil şi sume de bani restante fără suport juridic." Totodată revizuenta a precizat că instanţa de fond trebuia "să ţină cont de autoritatea de lucru judecat în dosarele la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată."
În motivarea soluţiei de respingere a apelului revizuentei A., Tribunalul Vâlcea a analizat aceste susţineri şi a concluzionat că prima instanţă de fond nu a încălcat autoritatea de lucru judecat.
Întrucât în al doilea proces instanţa a apreciat asupra incidenţei efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ceea ce se opune invocării aceluiaşi argument este tocmai autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de-a doua hotărâre, care ar fi nesocotită dacă s-ar permite reluarea judecăţii aceleiaşi chestiuni litigioase.
Astfel, revizuirea este o cale de atac extraordinară iar instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică doar dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre iar, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Nefiind îndeplinite condiţiile cazului de revizuire invocat, cererea a fost în mod legal respinsă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 349 din 30 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 349 din 30 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2024.