Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2015, pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, sub nr. x/2015, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâtele Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi S. C. civ..E.T. Govora S.A. Râmnicu Vâlcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa: să dispună obligarea Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. la plata către reclamanţi a sumei estimative de 45.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru utilizarea invenţiei cu titlul "Instalaţie pentru optimizarea factorului de putere în staţiile de transformare de 20/6 KV" în perioada 01.01.2013-31.12.2015, la UMC Lupoaia, Husnicioara, Roşiuţa, Jilţ Nord, Jilţ Sud, Peşteana, Roşia, Rovinari, Tismana şi Pinoasa, actualizată cu inflaţia de la data când trebuiau plătite până la data plăţii şi cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plăţii; să dispună obligarea Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A., în solidar cu S. C. civ..E.T. Govora S.A. Râmnicu Vâlcea, la plata către fiecare, a sumei estimative de 5.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru utilizarea invenţiei cu titlul "Instalaţie pentru optimizarea factorului de putere în staţiile de transformare de 20/6 KV", în perioada 01.01.2013-31.12.2015, la UMC Berbeşti, actualizată cu inflaţia de la data când trebuiau plătite până la data plăţii şi cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plăţii; să dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată pe care le vor suporta cu acest proces.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile: art. 5 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Legea nr. 64/1991, republicată; art. 91 alin. (4) lit. a) din H.G. nr. 547/2008 privitoare la Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991; art. 1350 C. civ., privitor la răspunderea contractuală; art. 1489 C. civ.
Primul ciclu procesual
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj
Prin sentinţa civilă nr. 95 din 16 aprilie 2021, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecarea acţiunii formulate împotriva pârâtei S. C. civ..E.T. Govora S.A., prin administrator judiciar D.; a luat act de renunţarea reclamantului C. la judecarea acţiunii împotriva pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., având ca obiect drepturi de autor, conform precizării ulterioare; a obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 27.406 RON despăgubiri civile, actualizată cu inflaţia şi dobânda legală aferentă despăgubirilor, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 21.12.2015, până la data plăţii; a obligat pârâta să plătească reclamantului B. suma de 27.406 RON despăgubiri civile, actualizată cu inflaţia şi dobânda legală aferentă despăgubirilor, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 21.12.2015, până la data plăţii; a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre reclamanţii A. şi B. suma de 12.074,1 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova
Prin decizia nr. 318 din 06 decembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă: a respins ca nefondat, apelul formulat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva sentinţei civile nr. 95/16.04.2021, pronunţate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2015; a admis apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 95/16.04.2021, pronunţate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2015; a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. să plătească fiecăruia dintre reclamanţi câte 65.711,5 RON despăgubiri civile, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 21.12.2015, şi până la data plăţii efective; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva deciziei nr. 318 din 06 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.
4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justitie
Prin decizia nr. 2212 din 15 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: a admis recursul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 318 din 06 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova — secţia I civilă; a casat decizia recurată; a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova — secţia I civilă, sub nr. x/2015*.
Al doilea ciclu procesual
5. Decizia pronunţată în rejudecare de Curtea de Apel Craiova
Prin decizia nr. 438/2023 din 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă: a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva sentinţei civile nr. 95/16.04.2021, pronunţate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2015, ca urmare a casării sentinţei prin decizia civilă nr. 2212 din 15 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, având ca obiect drepturi de autor; a admis apelul reclamanţilor A. şi B.; a schimbat, în parte, sentinţa civilă nr. 95/16.04.2021, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2015, în sensul că a obligat pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. să plătească fiecăruia dintre reclamanţi câte 33.656,4 RON despăgubiri civile, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii, 21.12.2015, şi până la data plăţii efective; a păstrat restul dispoziţiilor.
Împotriva deciziei nr. 438/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova — secţia I civilă, au declarat recurs pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. şi reclamanţii A. şi B..
6. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 09 februarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .
Prin rezoluţia din data de 15 februarie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
7. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
I. Prin recursul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. s-a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, analizând incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., raportat la normele Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, să se dispună modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul aplicării prevederilor art. 22 coroborat cu art. 249 C. proc. civ. raportat la dovedirea drepturilor băneşti cuvenite, casarea deciziei de apel şi, făcând aplicabilă îndrumarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decizia nr. 2212/15. II.2022, să se dispună reducerea cuantumului drepturilor băneşti de la 33.656,4 RON la suma de 27.406 RON, despăgubiri civile actualizate cu inflaţia şi cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 21.12.2015, până la data plăţii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a expus în esenţă, următoarele critici:
În raport de probele aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel Craiova a încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ., deoarece Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat dezlegare doar criticilor ce vizau aplicabilitatea art. 31 alin. (1) lit. b) şi a) art. 33 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1991, dar nu s-a pronunţat asupra probelor administrate în cauză, apreciind că acestea nu se circumscriu motivelor de recurs invocate, urmând ca instanţa de apel să facă interpretarea acestora. Astfel, instanţa de control judiciar, în mod netemeinic, a acordat despăgubiri reclamanţilor, deşi cunoştea motivarea instanţei de fond bazată pe concluziile raportului expertizei tehnice efectuate, în ceea ce priveşte neutilizarea invenţiei la nivelul UMC Lupoaia, care s-au constatat următoarele: "invenţia în Cariera Lupoaia nu realizează în mod independent calculul factorului putere, astfel cum este înscris în brevetul de invenţie nr. x BL, neputând fi utilizată decât în staţii de transformare 20/6 kV modernizate, în cele clasice invenţia nefiind utilizată, deci inaplicabilă".
A menţionat că invenţia a fost implementată în mai multe cariere miniere, dar în Unitatea Minieră de Carieră (UMC Lupoaia), invenţia nu a fost utilizată, concluzia fiind ferm şi clar formulată în sensul neaplicării acesteia.
A apreciat că au fost încălcate prevederile art. 22 coroborate cu art. 249 C. proc. civ., întrucât în situaţia în care Curtea de Apel nu a administrat în cauză altă probă care să dovedească contrariul, reclamanţii nu au dovedit utilizarea invenţiei şi în această carieră, nefiindu-le cuvenite drepturile băneşti ce ar rezulta din utilizarea invenţiei, raportat la cotele de profit prevăzute în contractul de cesiune încheiat între părţi. A solicitat să se reţină că, raportat la motivele de apel, recurenta nu avea cum să critice acest aspect prin motivele de apel, dat fiind faptul că Tribunalul Gorj nu a acordat drepturi băneşti şi pentru utilizarea invenţiei de către UMC Lupoaia.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
II. Prin recursul declarat de reclamanţii A. şi B. s-a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Reclamanţii-recurenţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel, în sensul obligării pârâtei S.C. CEO S.A. să plătească fiecăruia dintre reclamanţi despăgubiri civile în cuantum de 32.055,10 RON pentru folosirea invenţiei reclamanţilor în perioada 15.10.2014-31.12.2016, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii, 21.12.2015, şi până la data plăţii efective.
În considerentele deciziei de casare nr. 2212/15.02.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. datorează despăgubiri reclamanţilor pentru folosirea invenţiei în perioada 01.01.2013-15.10.2014, în temeiul contractului de cesiune nr. x/24.09.2010. În considerentele aceleiaşi decizii, s-a reţinut că titularul de brevet, respectiv Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxele pentru menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie începând cu data de 15.10.2014, situaţie în care, pentru perioada 15.10.2014-31.12.2016, reclamanţii nu mai sunt îndreptăţiţi la drepturi conform brevetului de invenţie şi contractului de cesiune.
Prin urmare, reclamanţii au apreciat că vinovăţia, culpa pentru lipsirea drepturilor de autor în perioada 15.10.2014-31.12.2016 aparţine Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A., iar aceasta trebuia obligată la despăgubiri cuvenite reclamanţilor pentru această perioadă, în temeiul art. 1349 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Reclamanţii au mai precizat că suma despăgubirilor cuvenite fiecărui reclamant pentru perioada 15.10.2014-31.12.2016 este de 32.055,10 RON (65.711,5 RON calculate pentru fiecare reclamant pentru perioada 01.01.2013-31.12.2016, minus 33.656,4 RON calculate prin expertiză şi acordate fiecărui reclamant pentru perioada 01.01.2013-15.10.2014 prin decizia recurată), actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii, 21.12.2015, şi până la data plăţii efective.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
I.3. Apărările formulate în cauză
Cererea de recurs a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a fost comunicată intimaţilor reclamanţi A. şi B. la data de 27 martie 2024, potrivit dovezilor de la dosar recurs. Cererea de recurs a reclamanţilor A. şi B. a fost comunicată pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. la data de 06 martie 2024, potrivit dovezii de la dosar recurs.
La data de 05 aprilie 2024 (data depunerii la oficiul poştal), în termenul legal, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului formulat de recurenta-pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., deoarece motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Totodată, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., ca nefondat.
La data de 01 aprilie 2024 (data depunerii prin poştă electronică), în termenul legal, pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanţii A. şi B., ca nefondat. Nu s-a depus răspuns la întâmpinare.
I.4. Procedura de filtru derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 09 februarie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului filtru nr. 9, conform fişei Ecris şi referatului de repartizare aleatorie .
Prin rezoluţia din data de 15 februarie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
În concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că părţile au deschisă calea de atac a recursului; recursurile sunt legal timbrate şi motivate în termenul prevăzut de lege; completul de filtru urmând a aprecia dacă, în cauză, criticile formulate de recurenţi pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau este incidentă sancţiunea nulităţii recursurilor, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ.. În măsura în care completul de filtru va aprecia că susţinerile recurenţilor se încadrează în motivele de casare prevăzute de lege, acesta va urma să se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.
Completul de filtru nr. 9, prin rezoluţie, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, conform dovezilor aflate în dosarul de recurs, însă părţile nu au depus punct de vedere la raport.
Prin rezoluţia din data de 04 octombrie 2024, a fost fixat termen la data de 15 octombrie 2024, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de cele reţinute în raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reţinut pricina în pronunţare cu privire la excepţia nulităţii recursurilor declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B., precum şi de recurenta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 438 din 29 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă. Partea inferioară a formularului
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate, excepţia nulităţii recursurilor, pentru considerentele arătate în continuare.
Recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, conform alin. (3) al aceluiaşi articol.
Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară şi nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită desfiinţarea unei hotărâri, în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege. Această cale de atac are ca scop exclusiv realizarea unui control de legalitate al hotărârii atacate, putând fi exercitată doar pentru motivele de nelegalitate enumerate expres la art. 488 din C. proc. civ.
Simpla indicare a unui motiv de casare nu este suficientă; este necesară dezvoltarea acestuia prin formularea unor critici detaliate cu privire la judecata instanţei de fond, raportate la motivul invocat.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei. Aceasta a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., argumentând că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 22 coroborat cu art. 249 din C. proc. civ. prin acordarea despăgubirilor reclamanţilor, deşi raportul de expertiză tehnică a concluzionat că invenţia nu a fost utilizată la Unitatea Minieră de Cariere Lupoaia. De asemenea, recurenta pârâtă a susţinut că instanţa de apel nu a administrat alte probe care să contrazică acest raport, admiţând totuşi acţiunea reclamanţilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că motivele invocate de recurenta-pârâtă sunt motive de netemeinicie, iar nu de legalitate, care să se încadreze în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Acestea reprezintă, în realitate, critici referitoare la aprecierea probelor, recurenta pârâtă făcând trimitere astfel, la valoarea probatorie acordată de către instanţa de fond raportului de expertiză efectuat în cauză şi arătând că apreciază că reclamanţii nu au dovedit utilizarea invenţiei, Curtea de apel neadministrând alte probe în cauză. Din această perspectivă, recurenta pârâtă apreciază că în cauză curtea de apel a încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ. coroborat cu art. 249 C. proc. civ., reclamanţii nedovedindu-şi pretenţiile.
Or, toate aceste critici vizează de fapt, realizarea de către instanţa de recurs a unui control judiciar al temeiniciei deciziei recurate, iar nu de legalitate. Concluzia se impune deoarece ele sunt destinate reevaluării situaţiei de fapt a cauzei deduse judecăţii, prin prisma probelor administrate, reevaluare care este prohibită instanţei de recurs, raportat la limitele controlului său jurisdicţional impuse de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte constată aşadar, că este incidentă excepţia nulităţii recursului prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi act normativ.
Potrivit noii legi procesual civile, legiuitorul a reaşezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată de partea nemulţumită pentru motive de nelegalitate şi numai în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, având în vedere caracterul său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Totodată, art. 489 alin. (1) prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată invocă din oficiu motive de ordine publică.
Interpretarea acestor prevederi legale conduce la concluzia că exigenţa motivării recursului implică în mod necesar formularea de critici de nelegalitate raportate direct la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Simpla menţiune că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală nu este suficientă. Cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.
Prin urmare, instanţa de recurs poate examina doar acele susţineri care reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel. Criticile trebuie să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.
În raport cu aceste repere teoretice, cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă relevă că invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este doar formală, nefiind circumstanţiate – astfel cum s-a expus anterior - critici sub aspectul încălcării unor norme de drept material, având în vedere soluţia pronunţată de instanţa de apel.
Reclamanţii-recurenţi au solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii instanţei de apel, în sensul obligării pârâtei S.C. CEO S.A. să plătească fiecăruia dintre reclamanţi despăgubiri civile în cuantum de 32.055,10 RON pentru folosirea invenţiei acestora în perioada 15.10.2014–31.12.2016, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii (21.12.2015) şi până la data plăţii efective.
Recurenţii-reclamanţi au invocat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că vinovăţia pentru lipsirea drepturilor de autor în perioada 15.10.2014–31.12.2016 aparţine Societăţii Complexul Energetic Oltenia S.A. şi că aceasta trebuia obligată la plata despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru perioada menţionată, în temeiul art. 1349 din C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Aceştia au precizat că despăgubirile datorate fiecărui reclamant pentru perioada 15.10.2014–31.12.2016 s-ar ridica la suma de 32.055,10 RON, calculată astfel: 65.711,5 RON (valoarea totală pentru perioada 01.01.2013–31.12.2016) minus 33.656,4 RON (despăgubirile acordate prin decizia recurată pentru perioada 01.01.2013–15.10.2014). La această sumă s-ar adăuga rata inflaţiei şi dobânda legală, calculate de la data introducerii cererii (21.12.2015) şi până la data plăţii efective.
Astfel, se observă că, în realitate, recurenţii-reclamanţi nu formulează critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs reglementate de art. 488 din C. proc. civ.. Aceştia nu invocă vreo eventuală încălcare a vreunei dispoziţii de drept substanţial, ci se raportează exclusiv la situaţia de fapt reţinută în cauză de instanţa devolutivă de apel.
Recurenţii-reclamanţi exprimă, în esenţă, nemulţumiri cu privire la situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel rezultată din interpretarea probelor administrate. Recurenţii apreciază că vinovăţia ar aparţine intimatei pârâte, însă stabilirea culpei reprezintă tot un element subsumat situaţiei de fapt a cauzei, întrucât el se stabileşte pe bază de dovezi administrate în cauză. Or, aceste chestiuni depăşesc într-adevăr, limitele motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. care permit exclusiv o analiză a legalităţii hotărârii, iar nu a temeiniciei acesteia.
Întrucât prin calea de atac formulată, recurenţii-reclamanţi evocă astfel, aspecte legate de reaprecierea probelor în vederea determinării unei alte situaţii de fapt decât cea statuată în apel, aspecte care ar determina un alt cuantum al despăgubirilor cuvenite, potrivit susţinerilor acestor părţi procesuale, rezultă că ele nu pot face obiectul cenzurii în această cale de atac, deoarece controlul judiciar exercitat de Înalta Curte se limitează la verificarea legalităţii hotărârii atacate, în conformitate cu motivele de recurs expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, deşi recurenta-pârâtă a invocat în cuprinsul căii de atac încălcarea sau greşita aplicare a dispoziţiilor de drept material, în realitate nu a indicat niciun articol sau principiu de drept care să fi fost încălcat ori aplicat greşit de către instanţa de apel. Simpla referire la dispoziţiile art. 1349 C. civ. fără a preciza motivarea care să susţină încălcarea sa, nu echivalează cu formularea unor critici privind încălcarea sau aplicarea eronată a acestei dispoziţii legale. Această prevedere de drept substanţial a fost invocată formal, fără a constitui o veritabilă critică de nelegalitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenţii-reclamanţi nu au formulat critici concrete nici privind eventuala încălcare de către Curtea de Apel Craiova a limitelor deciziei de casare nr. 2212/15.11.2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referirea la considerentele acestei decizii, referire formulată în preambulul motivelor de recurs formulate, fiind doar una cu caracter enunţiativ.
Aşadar, şi acest recurs promovat de reclamanţi suferă de aceeaşi deficienţă procesuală a nulităţii.
Înalta Curte apreciază drept urmare că niciunul dintre recursuri nu îndeplineşte cerinţele minime de formă şi conţinut prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Pentru ca vreunul dintre motivele de casare prevăzute de aceste dispoziţii să fie incident, nu este suficient ca recurenţii să susţină că formulează recurs împotriva soluţiei Curţii de Apel Craiova. Este necesar ca aceştia să indice un viciu de legalitate al deciziei recurate, să precizeze greşelile imputate instanţei care a suspendat pricina şi concomitent, să demonstreze încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurenţii-reclamanţi A. şi B., precum şi de recurenta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A., nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.. Motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.
Cum în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, se va aplica pe cale de consecinţă, sancţiunea expres prevăzută în această situaţie de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv nulitatea recursurilor.
Astfel, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt nule.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nule recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi recurenta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. împotriva deciziei nr. 438 din 29 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Craiova– secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2024.