Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 09.08.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 9.871,05 RON cu TVA inclus/8295 RON fără TVA, urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând triplul remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru perioada: 01.01.2021-31.09.2022, pentru unităţile nedeclarate la A., respectiv C. şi Restaurantul din cadrul hotelului, unităţi situate în Municipiul Galaţi, str. x aferent Şcolii generale nr. 26 Galaţi; obligarea pârâtei la încheierea de autorizaţii/licenţe neexclusive cu A. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1692/06.12.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă:
Prin sentinţa civilă nr. 360 din 30.03.2023, Tribunalul Galaţi – secţia I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Galaţi.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8295 RON reprezentând triplul remuneraţiei datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru perioada: 01.01.2021 - 31.09.2022 pentru unităţile nedeclarate A., respectiv C. şi Restaurantul din cadrul hotelului, unităţi situate în Municipiul Galaţi, str. x, aferent Şcolii Generale nr. 26 jud. Galaţi.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Hotărârea pronunţată de instanţa apel:
Prin decizia civilă nr. 17/A 5 din 1 februarie 2024 a Curţii de Apel Galaţi– secţia I civilă, s-a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta-pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 360 din 30.03.2023 a Tribunalului Galaţi – secţia I civilă.
4. Calea de atac formulată în cauză:
Pârâta societatea B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 17/A 5 din 1 februarie 2024 a Curţii de Apel Galaţi – secţia I civilă.
În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a susţinut că decizia atacată este nelegală, în sensul că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Astfel, instanţa a reţinut că existenţa televizoarelor în zonele de cazare restaurant (fapt vecin conex) instituie, în sensul dispoziţiilor art. 328 C. proc. civ., o prezumţie de comunicare efectivă.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să conţină expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate.
Susţine că a invocat faptul că raportul întocmit de un prepus al reclamantului nu are valoare probatorie, acesta fiind în mod cert un act întocmit în interesul părţii în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.
Din punct de vedere al conţinutului acestuia, apreciază că nu poate avea caracterul unui înscris sub semnătură privată, întrucât nu poartă semnătura părţilor şi, de asemenea, acesta a fost contestat de pârâtă, devenind aplicabile dispoziţiile art. 273 C. proc. civ.
De asemenea, în condiţiile în care instanţa analiza planşele foto ataşate acestui raport, urma să observe că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 290 C. proc. civ.
Raportat la normele cuprinse în dispozitiile art. 272, 273 290 C. proc. civ., rezultă că înscrisul denumit "Referat întocmit de inspector D." datat 07.09.2021, precum şi planşele foto anexate, nu poartă semnătura reprezentanţilor pârâtei şi, mai mult de atât, a fost contestat.
Mai arată că existenţa televizoarelor trebuie dovedită prin mijloacele de probă prevăzute de lege, nu prin înscrisuri proprii întocmite de reclamantă, a căror valoare probatorie este echivalentă cu a unor afirmaţii.
În atare situaţie, reţinerea de către instanţa de apel a unei prezumţii legale este greşită, întrucât aceasta se întemeiază pe aplicarea greşită a normelor privind probele şi valoarea probatorie a acestora, în sensul că prezumţia legală constând în prezumţia comunicării publice este generată de un mijloc probatoriu neprevăzut de C. proc. civ.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
5. Apărările formulate în cauză:
Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu preliminar, se constată că, prin memoriul de recurs, pârâta a susţinut că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură, făcând trimitere la dispoziţiile art. 272, 273, 290, 328 şi 425 C. proc. civ., care vizează dovada cu înscrisuri, respectiv, motivarea hotărârii judecătoreşti, critici ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că se poate solicita casarea unei hotărâri când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, pârâta societatea B. S.R.L. a declarat apel, cale de atac ce nu a fost însă motivată.
Cum cererea de apel nu a fost motivată, instanţa de apel a examinat sentinţa apelată în fond, numai pe baza aspectelor invocate la prima instanţă, conform dispoziţiilor art. 476 alin. (2) C. proc. civ., ce prevăd că "în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă."
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel în condiţiile anterior evidenţiate, pârâta a declarat recurs, ce urmează a fi analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că "motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor."
Principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părţilor din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel, nu a formulat critici prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinţei primei instanţe, cum este cazul în speţă, nu are posibilitatea de a invoca, în calea de atac a recursului, pentru prima dată, susţineri şi apărări direct în această etapă procesuală, pe care le-ar fi putut invoca în calea devolutivă de atac, întrucât se opun prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., expuse mai sus.
În cauză, deşi se invocă încălcarea unor norme de procedură de către instanţa de apel, din examinarea dezvoltării motivelor de recurs se constată că, în realitate, se invocă valoarea probatorie acordată de instanţă raportului întocmit de un prepus al intimatei, mijloc de probă căruia i-a fost acordată aceeaşi valenţă probatorie şi prin sentinţa primei instanţe, aceasta din urmă considerând că înscrisurile emanate de la reclamantă sunt probe apte să dovedească fapta ilicită. În acest context, criticile care privesc aprecierea făcută de instanţă asupra unui mijloc de probă puteau şi trebuiau invocate în calea de atac a apelului, cu respectarea dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.
În aceste condiţii, neinvocând critici în calea devolutivă de atac cu privire la modul de apreciere a unor mijloace de probă reţinute de instanţa de fond, recurenta-pârâtă nu poate învedera direct în prezenta cale de atac aspecte avute în vedere în realizarea acestei evaluări, întrucât în recurs nu se pot invoca omisso medio motive care nu au fost valorificate mai întâi în apel.
Din perspectiva tuturor acestor elemente enunţate, care se contrapun argumentelor invocate de recurentă în cererea de recurs, instanţa de recurs apreciază că în cauză nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de către recurenta-pârâtă, astfel că, pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 17/A 5 din 1 februarie 2024 a Curţii de Apel Galaţi– secţia I civilă.
Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurentei, calea de atac declarată de aceasta urmând a fi respinsă, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă societatea B. S.R.L. la plata sumei de 1.500 RON către intimata-reclamantă A., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform documentului justificativ aflat la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 17/A 5 din 1 februarie 2024 a Curţii de Apel Galaţi– secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..
Obligă pe recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 1500 RON către intimata-reclamantă A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 noiembrie 2024.