Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia Civilă, sub nr. x/2023, reclamanţii Primarul Municipiului Slatina, Consiliul Local al Municipiului Slatina au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor A., B., C., în solidar, la plata sumei de 494.164,80 RON reprezentând prejudiciu cauzat bugetului local al municipiului Slatina, obligarea acestora la plata foloaselor nerealizate calculate potrivit legii până la data recuperării efective a prejudiciului, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acţiune.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 254 şi 255 din Codul muncii şi ale art. 1357, art. 1382 şi art. 1386 C. civ.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa nr. 332 din 22.09.2023, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţii A. şi B. şi s-a respins acţiunea, ca fiind prescrisă.
3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel
Prin decizia civilă nr. 33 din 1 februarie 2024 a Curţii de Apel Craiova– secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 332 din 22.09.2023 pronunţate de Tribunalul Olt.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 33 din 1 februarie 2024 a Curţii de Apel Craiova– secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi a sentinţei şi admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată. Şi-au fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
După prezentarea istoricului cauzei, recurenţii au arătat că instanţele anterioare au interpretat incorect normele de drept material şi au apreciat insuficient materialul probator administrat în cauză, pronunţând soluţii netemeinice şi nelegale a căror reformare se impune.
Recurenţii au susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 2528 C. civ., prescripţia dreptului la acţiune în cazul unei fapte ilicite începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.
În speţă, recurenţii au cunoscut despre producerea prejudiciului de către intimaţi cu ocazia întocmirii Raportului asupra constatărilor efective, de către expert contabil D., înregistrat la instituţie la 17.01.2023, aceasta fiind data de la care se naşte dreptul primarului de a pune în executare măsurile dispuse prin actele de control şi de la care începe să curgă termenul de prescripţie.
Prin urmare, în mod greşit s-a reţinut de către instanţele anterioare că termenul de prescripţie curge de la data producerii prejudiciului.
5. Apărări formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi A. şi B. au formulat întâmpinări, cel din urmă invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea argumentelor în motivele de casare prevăzute de lege. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea deciziei recurate.
Recurenţii au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimaţi.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport cu prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită numai pentru motivele de nelegalitate şi în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
Art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiaşi articol dispune "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.
În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.
Prin decizia recurată, Curtea de Apel Craiova a respins apelul, ca nefondat, considerând că este corectă soluţia tribunalului, prin care a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fiind depăşit termenul de prescripţie de 3 ani, prin raportare la data la care a început să curgă termenul de prescripţie, 7.12.2009, şi data înregistrării cererii de chemare în judecată, 21.04.2023.
S-a reţinut că prejudiciul reclamat este reprezentat de suma de 494.164,80 RON, reprezentând dauna adusă patrimoniului bugetului local de către pârâţi, mandatari ai Consiliului Local Slatina, ca urmare a participării la licitaţia publică cu strigare privind vânzarea acţiunilor societăţii E. S.A. la valoarea de 9,225 RON/acţiune, deşi anterior, prin Hotărârea nr. 324/19.10.2009, se aprobase vânzarea la licitaţie a pachetului de acţiuni pe care Consiliul Local al Municipiului Slatina îl deţinea, în calitate de unic acţionar, la societatea E. S.A., la valoarea de 18,45 RON/acţiune.
Ambele instanţe au constatat că termenul de prescripţie curge de la data de 7.12.2009, data la care Adunarea Generală a F. S.R.L., societate la care Consiliul Local al Municipiului Slatina era unic asociat, a aprobat participarea la licitaţia publică cu strigare privind cumpărarea pachetului de acţiuni în număr de 59.520, la valoarea de 9,225 RON/acţiune, emiţând Hotărârea nr. 64/7.12.2009.
Considerându-se că izvorul obligaţiei debitorului îl reprezintă actul care a generat paguba invocată, adică Hotărârea nr. 64/07.12.2009, neputând reţine că raportul de verificare întocmit de un auditor financiar ar constitui momentul obiectiv de la care curge termenul de prescripţie, raportat şi la considerentele deciziei nr. 19/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, ambele instanţe au constatat că acţiunea a fost formulată după împlinirea termenului de prescripţie.
Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, deşi recurenţii-reclamanţi au indicat incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinţei tribunalului, aspecte care au primit deja o dezlegare jurisdicţională prin decizia recurată.
Astfel, susţinerea reclamanţilor în sensul că termenul de prescripţie curge de la momentul înregistrării Raportului de verificare întocmit de către un auditor financiar, a fost deja cenzurată de către instanţa de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu au putut fi primite.
Întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunţate de ultima instanţă de fond, recurenţii-reclamanţi trebuiau să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia şi să le combată, prin expunerea unui raţionament juridic contrar.
Simpla reluare a susţinerilor făcute în etapa procesuală anterioară, respectiv în cererea de apel, ca şi cum decizia de apel atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din acelaşi cod. Or, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, prin care doar s-a procedat la o reluare a cererii de apel, fără raportarea la considerentele concrete ale deciziei din apel, la raţionamentul curţii de apel, nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanţei de recurs învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel şi nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.
Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, reclamanţii tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor lor împotriva sentinţei pronunţate, cu toate că legea recunoaşte dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.
De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia concretă a instanţei de prim control judiciar.
Pe de altă parte, aspectele invocate în cererea de recurs care reprezintă elemente ale situaţiei de fapt şi se apreciază potrivit probelor administrate, subsumate argumentelor referitoare la posibilitatea recurenţilor de a cunoaşte paguba şi pe cel responsabil de producerea sa, nu supuse cenzurii instanţei de recurs. Astfel, în exercitarea atribuţiilor sale de determinare a faptelor relevante pentru soluţionarea cauzei, instanţa de apel a stabilit care este momentul obiectiv al începutului curgerii termenului de prescripţie al dreptului material la acţiune în litigiul de faţă, apreciind că la data respectivă reclamantul putea şi trebuia să cunoască împrejurările relevante. Această apreciere nu poate fi cenzurată în recurs, ea bazându-se pe evaluarea unor elemente factuale, determinabile pe baza probelor administrate în proces.
Reaprecierea probelor în recurs, prin prisma aserţiunilor de genul celor menţionate de recurenţii reclamanţi în motivele lor de recurs, pentru a conchide, în final, în sensul aplicării greşite în cauză a dispoziţiilor legale privitoare la prescripţia extinctivă, astfel cum doresc aceştia, nu echivalează cu generarea unui control de legalitate al deciziei pronunţate, ci echivalează cu reevaluarea situaţiei de fapt şi eventual, stabilirea uneia noi, la care se vor aplica prevederile legale.
Cum accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac însă recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat acestor imperative, argumentele expuse în apel şi reluate prin cererea de recurs nu pot face, pentru considerentele expuse, obiectul analizei în calea extraordinară de atac.
Ca atare, neputându-se decela din perspectiva expusă critici de nelegalitate concrete împotriva deciziei de apel pronunţate, nu se poate proceda la o încadrare a susţinerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Drept urmare, văzând şi prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, şi va constata nul recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Constată nul recursul declarat de recurenţii-reclamanţi Primarul Municipiului Slatina şi Consiliul Local al Municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 33 din 1 februarie 2024 a Curţii de Apel Craiova– secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A., B. şi C..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 noiembrie 2024.