Şedinţa publică din data de 05 noiembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Prin decizia civilă nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Satu Mare – secţia I civilă a dispus anularea, în parte, a formelor de executare iniţiate în temeiul încheierii civile nr. 801 din 25 mai 2016 pronunţate de Judecătoria Carei.
Prin încheierea civilă nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Carei a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea Comisia Locală Craidorolţ în contradictoriu cu intimatul A. şi a anulat formele de executare întocmite în dosarul execuţional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B..
Prin decizia nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Satu Mare – secţia I civilă a respins apelul formulat de intimatul A. împotriva încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 pronunţate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolţ. A admis apelul promovat de contestatoarea Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolţ împotriva aceleiaşi încheieri, în contradictoriu cu intimatul A., pe care a schimbat-o în parte, înlăturând penalităţile stabilite în baza art. 906 alin. (5) C. proc. civ., menţinând celelalte dispoziţii şi respingând cererea reclamantei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 160/R din 10 mai 2022, Curtea de Apel Cluj – secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A., întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca obiect revizuirea încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018 a Judecătoriei Carei pronunţate în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 a Tribunalului Satu Mare – secţia I civilă în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 a acestei din urmă instanţe.
Ca urmare a declinării de competenţă, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea – secţia I civilă la 21 iulie 2022, sub acelaşi număr de dosar.
Prin decizia nr. 248R din 25 octombrie 2022, Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Craidorolţ, împotriva încheierii civile nr. 344 din 27 februarie 2018, pronunţate de Judecătoria Carei în dosarul nr. x/2017, a deciziei nr. 399/Ap din 4 iulie 2018 pronunţate în acelaşi dosar de Tribunalul Satu Mare – secţia I civilă, în raport cu decizia nr. 2/Ap din 4 ianuarie 2017 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2016.
2. Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 684 din 7 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 248-R din 25 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă.
A fost obligat revizuentul la plata către intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolţ a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
3. Calea de atac a revizuirii
Împotriva deciziei nr. 684 din 7 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, a fomulat revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ., revizuentul A..
În susţinerea revizuirii, partea a arătat că respingerea recursului, ca inadmisibil, prin decizia a cărei revizuire o solicită, reprezintă o încălcare a art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, a unor articole din C. proc. civ. şi a unor prevederi din CEDO.
Revizuentul a susţinut că: prin decizia atacată i s-a împiedicat reconstituirea dreptului de proprietate şi eliberarea titlului de proprietate, deşi deţine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă; a invocat excepţia nulităţii absolute a unei încheieri a Judecătoriei Carei, însă instanţa a refuzat să se pronunţe pe aceasta, având, în schimb, în vedere excepţia de tardivitate invocată din oficiu; a solicitat instanţei de recurs să constate încălcarea autorităţii de lucru judecat a unor hotărâri definitive anterioare, faţă de alte două hotărâri ulterioare, dar instanţa nu s-a pronunţat, motiv pentru care înţelege să le reitereze în faţa acestei instanţe.
Revizuentul a invocat neconstituţionalitatea hotărârilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în baza prevederilor art. 493 C. proc. civ., abrogat prin Legea nr. 310/2018.
După expunerea parcursului cauzei sale şi a nemulţumirilor cu privire la hotărârile pronunţate, revizuentul a arătat că atât instanţa de recurs cât şi Curtea de Apel Cluj au încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ., întrucât nu s-au pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate chestiunea admisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., text legal care stabileşte că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată următoarele:
Cererea dedusă judecăţii constă în calea de atac a revizuirii formulate împotriva deciziei nr. 684 din 7 martie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 248-R din 25 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia I civilă, prin această ultimă hotărâre fiind respinsă, ca tardivă, o cerere de revizuire.
Temeiul juridic al revizuirii, invocat de parte, este reprezentat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."
Raportat la primul motiv de revizuire invocat, se reţine, pe de o parte, că obiectul revizuirii trebuie să fie o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul. Astfel, actuala redactare a textului nu lasă loc de interpretare asupra faptului că, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ., care se referă la motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiţie de admisibilitate.
Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care a fost reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanţei care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
În speţă, aşa cum s-a arătat anterior, obiectul revizuirii este reprezentat de o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs îndreptat împotriva unei hotărâri prin care s-a respins, ca tardivă, o cerere de revizuire, aşadar o hotărâre care nu întruneşte condiţia de admisibilitate analizată, prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu se statuează asupra fondului.
Pe de altă parte, un al doilea argument al inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., derivă şi din împrejurarea că nu ne regăsim în speţă, într-un caz de minus petita, astfel cum eronat invocă revizuentul.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. trebuie privite ca expresie a aplicării principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil. Judecătorul este ţinut să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, iar în aceste limite să soluţioneze pricina în întregul ei. În acest sens sunt şi prevederile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. care menţionează expres obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii şi de a nu acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut. Tot astfel, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul dedus judecăţii. S-a arătat că aceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de toate celelalte este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare, respectiv dispozitivul.
Noţiunea de lucru în limita căruia instanţa trebuia să se pronunţe are semnificaţia de obiect al cererii introductive de instanţă, ca element al cadrului procesual în care aceasta trebuie să se pronunţe, incluzând şi situaţia în care instanţa era obligată să se pronunţe din oficiu asupra unei chestiuni, indiferent dacă părţile au formulat sau nu o cerere expresă şi a omis să o facă.
Or, în speţa dedusă judecăţii, se observă că prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită s-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva unei cereri de revizuire.
Întrucât instanţa de recurs a avut spre analiză legalitatea soluţiei Curţii de Apel Cluj cu privire la excepţia de tardivitate a cererii de revizuire, analiză prioritară în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate invoca faptul că ar fi incidentă vreo situaţie de minus petita, respectiv nepronunţare asupra unui "lucru cerut" în sensul celor anterior menţionate. Astfel cum s-a arătat, nepronunţarea instanţei trebuie să vizeze un "lucru cerut", noţiune care trebuie interpretată ca referindu-se la cererea concretă, indiferent de caracterul principal, incidental, adiţional sau accesoriu al cererii, nu la diferitele argumente care susţin sau combat aceste cereri ori la soluţiile de admitere doar în parte a unei căi de atac sau, cum este cazul în speţă, de respingere a recursului îndreptat împotriva unei hotărâri prin care s-a admis o excepţie procesuală.
În fine, împrejurarea nepronunţării asupra excepţiei nulităţii absolute a unei încheieri a Judecătoriei Carei sau susţinerile referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat a unor hotărâri definitive anterioare, chestiuni pe care recurentul a arătat că le reiterează şi în faţa acestei instanţe, cu ignorarea faptului că, în această fază procesuală, este supusă analizei doar admisibilitatea cererii de revizuire în raport cu soluţia din decizia a cărei anulare se solicită, nu se configurează într-o situaţie de minus petita, ci cel mult, ar putea constitui o eroare de judecată, care nu poate atrage, în raport cu aspectele expuse mai sus, incidenţa punctului 1 al art. 508 C. proc. civ. privind revizuirea.
Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte susţinerea referitoare la "neconstituţionalitatea" deciziei atacate, formulată în afara cadrului legal care permite numai învestirea instanţei cu analiza unei cereri de sesizare a instanţei de contencios constituţional.
Aceasta întrucât recurentul omite, în mod evident, că hotărârile judecătoreşti nu sunt supuse controlului de constituţionalitate (faţă de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992), ci doar exerciţiului căilor de atac, în cadrul sistemului judiciar.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Cât priveşte motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., analizând excepţia tardivităţii invocată din oficiu, a cărei analiză este, de asemenea, prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite, având în vedere următoarele:
În cauză, revizuentul invocă pretinsa contrarietate între decizia nr. 684 din 7 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I în dosarul nr. x/2022 şi sentinţa civilă nr. 2058 din 22.12.2006 a Judecătoriei Carei, pronunţată în dosarul nr. x/2006.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în vigoare, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Calculul acestui termen procedural se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi text legal dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
Înalta Curte constată că decizia nr. 684 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs la data de 7 martie 2024, iar revizuentul a depus cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, prin serviciul poştal, la data de 25 august 2024, conform dovezii de la dosar recurs.
Făcând aplicarea dispoziţiilor legale enunţate în litigiul pendinte, reiese că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre este cea a pronunţării deciziei nr. 684 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv 7 martie 2024, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la 8 aprilie 2024, întrucât data de 7 aprilie a fost într-o zi de duminică, iar termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează.
În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Cum termenul de declarare a căii extraordinare de atac s-a împlinit la 8 aprilie 2024, formularea prezentei cereri de revizuire la 25 august 2024 s-a realizat cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte deduse judecăţii nu mai pot fi analizate, excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului, Înalta Curte urmează a respinge ca tardiv formulată, cererea de revizuire promovată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 684 din 7 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolţ.
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 684 din 7 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Fond Funciar Craidorolţ.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători pentru motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi definitivă în rest.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 noiembrie 2024.