Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2024
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău – secţia I civilă, în data de 15 decembrie 2023, sub nr. x/2023, revizuenţii A. şi B. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 779 din 22 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Bacău, invocând ca şi temei în drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 2 şi pct. 8 C. proc. civ.
2. Hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire
Prin decizia nr. 132 din 15 martie 2024, Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău şi a declinat, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
A respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenţii B. şi A., împotriva deciziei civile nr. 779/22.11.2023 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata C..
A obligat revizuenţii să achite intimatei suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat redus.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta C..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în data de 24 aprilie 2024.
Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurenta a învederat că recursul vizează plata cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, întrucât, în mod nejustificat, Curtea de Apel Bacău a dispus reducerea onorariului de avocat de la suma de 1500 RON la suma de 500 RON, în condiţiile în care suma solicitată a fost pe deplin justificată şi în concordanţă cu onorariile minimale recomandate de UNBR.
4. Apărările formulate în cauză
În data de 31 mai 2024, intimaţii B. şi A. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului, întrucât cererea nu respectă prevederile art. 486 lit. a) şi b) C. proc. civ. şi nu este motivată în drept.
În data de 28 octombrie 2024, intimaţii au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor constând în onorariu avocat, fără a depune dovezi.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate, în raport cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevăd că "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separate."
Din analiza dispoziţiilor art. 489 C. proc. civ. reiese că sancţiunea nulităţii va interveni atunci când recursul nu a fost motivat în termenul legal, dar şi atunci când, deşi motivat, criticile expuse nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Altfel spus, textul legal nu sancţionează cu nulitatea greşita indicare formală a motivului de nelegalitate, ci ceea ce prezintă relevanţă este dezvoltarea criticilor formulate şi măsura în care acestea se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, dat fiind faptul că este vorba despre o cale de atac extraordinară, motivele invocate trebuie să vizeze exclusiv aspecte de nelegalitate a deciziei recurate, nu şi aspecte privind netemeinicia acesteia.
Prin cererea de recurs, recurenta a arătat că formulează recurs doar cu privire la cheltuielile de judecată, fiind nemulţumită de reducerea onorariului de avocat de la suma de 1500 RON la 500 RON, cu toate că suma a fost justificată şi în acord cu prevederile UNBR.
Înalta Curte constată, raportat la conţinutul cererii de recurs, că recurenta nu a criticat soluţia instanţei sub aspectul temeiurilor juridice aplicate şi care au dus la obligarea revizuenţilor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, motiv pentru care afirmaţiile relative la cuantumul cheltuielilor de judecată nu constituie critici concrete de nelegalitate cu privire la maniera în care instanţa de apel a interpretat ori a aplicat prevederile legale în materie.
Totodată, se reţine că aspectele decelate prin cererea de recurs reprezintă chestiuni de temeinicie, şi nu de legalitate, astfel că nu se încadrează în motivele de recurs expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În acelaşi sens, prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul de recurs în interesul legii, s-a stabilit că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."
În considerente, s-a reţinut că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii, respectiv că presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul, în analiza sa, judecătorul trebuind să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.
Prin urmare, fiind vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, sens în care nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În raport cu statuările din cuprinsul deciziei pronunţate în recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie conform dispoziţiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., criticile recurentei sunt lovite de nulitate date fiind dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), alin. (3), art. 488 alin. (1) pct. 1-8 şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului declarat de recurentă, invocată din oficiu, şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat în cauză.
În raport cu soluţia pronunţată, Înalta Curte nu poate admite solicitarea intimaţilor de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, întrucât aceştia nu au depus dovezi în acest sens, astfel cum prevede art. 452 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta C. "Bicazul" împotriva deciziei civile nr. 132/2024 din 15 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.