Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2024
Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, în data de 01 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, obligarea acestuia la plata sumei de 48.000 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru condamnarea sa pe nedrept.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 538-539 C. proc. pen.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 263/2023 din 8 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia netimbrării cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.
3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel
Prin decizia nr. 142/2024 din 25 aprilie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 263/2023 din 8 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă.
4. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul a susţinut că a fost condamnat pe nedrept, a executat 4 luni şi 15 zile de închisoare, iar suma solicitată cu titlu de despăgubiri este pentru a acoperi suferinţa pentru condamnarea sa, nevinovat fiind.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Prin cererea de recurs, recurentul a susţinut că i s-a anulat titlul de proprietate, a fost condamnat pe nedrept, executând 4 luni şi 15 zile de închisoare, iar suma solicitată cu titlu de despăgubiri reprezintă suferinţa pe care a trăit-o în penitenciar, în condiţiile în care nu a fost vinovat.
Analizând decizia recurată, se constată că instanţa de apel a reţinut, în acord cu prima instanţă, că reclamantul a fost condamnat prin decizia penală nr. 1070/09.05.2012 a Curţii de Apel Craiova, iar între timp nu a fost pronunţată, în rejudecare, o soluţie de achitare a reclamantului, în faza procesuală a apelului nefiind prezentată o astfel de hotărâre, iar în aplicarea principiului tempus regit actum, cum pretinsa eroare judiciară a fost invocată în raport de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pronunţate la 09.05.2012, litigiului pendinte i se aplică prevederile art. 96 din Legea 303/2004, în redactarea valabilă la acea dată.
Astfel, s-a apreciat că solicitarea reclamantului de a-i fi acordate despăgubiri fără a fi pronunţată o hotărâre definitivă de achitare în condiţiile art. 538 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. nu ţine cont de cadrul restrictiv în care poate fi angajată răspunderea Statului pentru erori judiciare şi ignoră finalitatea angajării unei astfel de răspunderi, anume doar recunoaşterea dreptului persoanei vătămate la dezdăunări, în condiţiile legii, nicidecum înlăturarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale.
În aceste condiţii, raportat la conţinutul cererii de recurs, se observă că recurentul nu a formulat critici concrete cu referire la argumentele instanţei de apel şi care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată în cauză.
Ca atare, susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, aspecte de fapt ale litigiului, fără a avea legătură cu raţionamentul instanţei de apel.
În aceste condiţii, având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 142/2024 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 142/2024 din 25 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.