Şedinţa publică din data de 06 noiembrie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. 1. Circumstanţele cauzei
Prin încheierea din 13 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător A. formulată de recurentul B..
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul B..
Prin cererea de recurs, întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a învederat că va depune motivele de recurs după comunicarea hotărârii.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul, în raport cu excepţiile procesuale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la excepţia netimbrării, a cărei analiză este prioritară, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiaşi articol statuează în sensul că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta şi de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.
În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
În speţă, prin rezoluţia din 2 iulie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 9 lit. a) coroborate cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs. De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie, recurentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, are posibilitatea formulării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 33 şi 42 din O.U.G. nr. 80/2013.
Obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost adusă la cunoştinţa recurentului prin adresa emisă în 10 iulie 2024 şi comunicată în 23 iulie 2024, potrivit dovezii de la dosarul de recurs.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare, după cum nu a formulat nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii sau eşalonării taxei judiciare de timbru.
Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.
De altfel, Înalta Curte constată că recursul dedus judecăţii este nemotivat.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În cauză, prin încheierea din 13 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător A. formulată de recurentul B..
Prin cererea de recurs, recurentul a învederat că va depune motivele de recurs ulterior, obligaţie pe care nu şi-a mai îndeplinit-o.
În aceste condiţii, având în vedere că recurentul nu a motivat recursul declarat şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 13 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 06 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.