Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 12 octombrie 2021, în dosarul cu nr. x/2021, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bărăganu prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Bărăganu au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Mereni Prin Primar, Consiliul Local al Comunei Mereni, Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de delimitare cadastrală privind identificarea şi recunoaşterea hotarului administrativ UAT Bărăganu şi UAT Mereni, jud. Constanţa, încheiat la data de 02 septembrie 2010 şi înregistrat la OCPI Constanţa sub nr. x/10.09.2010.
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 17 martie 2022, pronunţată de Judecătoria Medgidia s-a dispus declinarea competenţei către Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ, iar prin încheierea nr. 109 din data de 25 iulie 2022 a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ, a fost declinată cauza în favoarea secţiei I Civile a Tribunalului Constanţa.
2. Hotărârea judecătorească pronunţată de Tribunalul Constanţa
Prin sentinţa civilă nr. 1736 din data de 31 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr. x/2021 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local al Comunei Bărăganu.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Comunei Bărăganu, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Local al Comunei Mereni şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Comuna Bărăganu prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Comunei Mereni şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Prefectul Judeţului Constanţa.
A fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamanta Comuna Bărăganu în contradictoriu cu pârâţii Comuna Mereni prin Primar şi Prefectul Judeţului Constanţa.
3. Decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Constanţa
Prin decizia civilă nr. 231C din 2 noiembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă a admis apelul formulat de către apelanta reclamantă Unitatea administrativ- teritorială Comuna Bărăganu prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 1736 din 31 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosar nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Comuna Mereni prin Primar, Consiliul local al Comunei Mereni, Instituţia Prefectului Judeţului Constanţa, Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Constanţa şi intimatul reclamant Consiliul local al Comunei Bărăganu.
A anulat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza la Tribunalul Constanţa pentru soluţionarea fondului cauzei.
4. Calea de atac înregistrată în cauză şi motivele de recurs invocate
Împotriva deciziei civile nr. 231C din 2 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia I civilă, au declarat recurs pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială-Comuna Mereni prin primar şi Consiliul Local al Comunei Mereni.
Recurenţii – pârâţi au invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs, au arătat că soluţia corectă este cea a primei instanţe, anume soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, pe motiv că reclamanţii nu au urmat procedura specială prevăzută de lege pentru anularea procesului-verbal de delimitare cadastrală.
În continuare, au invocat prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, în conformitate cu care "În termen de 15 zile de la adoptarea prezentei legi, documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membri comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului judeţului, de către Agenţia Naţională, prin instituţiile sale subordonate. Prefectul în termen de 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ- teritoriale", concluzionând că legea conferă calitate procesuală activă în demararea unei atare acţiuni doar Instituţiei Prefectului, unităţile administrativ teritoriale urmând să aibă calitate procesuală pasivă în aceste procese.
Au precizat că acţiunea reclamanţilor vizează anularea procesului-verbal de delimitare a hotarelor celor două unităţi administrativ teritoriale, proces-verbal care are o procedură specială de contestare, iar reclamanţii nu au calitatea cerută de legea specială şi nici nu au urmat procedura prevăzută în aceasta pentru soluţionarea litigiului.
Au mai învederat că, în baza hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în dosarul nr. x/2014, comuna Mereni şi-a intabulat dreptul de proprietate în limitele menţionate în procesul-verbal de delimitare, contestat în prezentul litigiu, pentru ca ulterior, să-şi înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară a localităţii, drept necontestat de reclamanţi în termenul prevăzut de lege.
În finalul expunerii argumentaţiei privind admiterea recursului, recurenţii au arătat că nici o autoritate publică nu se poate prevala în faţa justiţiei de o eventuală culpă în emiterea unor acte pentru a-şi valorifica un drept, cu atât mai mult cu cât au emis acte prin care au recunoscut implicit valabilitatea şi legalitatea acelui act.
Ca atare, au concluzionat că orice eventuală nulitate a unui atare act devine o nulitate relativă, acoperită de actele emise ulterior, iar cererea în justiţie formulată cu acest obiect devine inadmisibilă.
Pentru toate aceste considerente, au solicitat ca instanţa de recurs să constate că instanţa de apel a pronunţat soluţia în baza unor considerente străine de natura litigiului dedus judecăţii, neînlăturând de la aplicare legea generală, şi ca atare, să admită recursul, să caseze decizia recurată şi respingând apelul, să păstreze ca legală şi temeinică sentinţa Tribunalului Constanţa.
5. Apărări formulate în cauză
La data de 16 aprilie 2024, în termen procedural, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bărăganu prin Primar a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, anularea recursului ca tardiv formulat şi nulitatea recursului, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
A reiterat excepţia tardivităţii declarării recursului, întrucât a susţinut că decizia civilă recurată a fost comunicată părţilor la 27 noiembrie 2023, iar recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Constanţa la 4 ianuarie 2024.
În continuare, a arătat că în speţă este incidentă şi excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d), art. 487 şi art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
În susţinerea excepţiei invocate, a precizat că dezvoltarea criticilor din recurs nu se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că motivele de recurs invocate vizează netemeinicia soluţiei instanţei de apel şi că recurenţii aveau obligaţia de a argumenta motivele pentru care în speţă sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de apel ca temeinică şi legală şi a învederat că în mod corect instanţa de apel a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, întrucât în speţă este vorba despre un proces-verbal lovit de nulitate absolută pentru cauzele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai arată că nu există nici o lege care să instituie o procedură de urmat în cazul contestării legalităţii unui proces-verbal semnat fără obiecţiuni şi ca atare, în mod corect instanţa de apel a reţinut că procesul-verbal este un act juridic care poate fi supus analizei în temeiul dreptului comun.
Recurenţii nu au formulat răspuns la întâmpinare.
Excepţiile nulităţii şi tardivităţii recursului au fost respinse în şedinţa de judecată din 8.10.2024.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului
Analizând criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte porneşte în analiza sa de la obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de delimitare cadastrală privind identificarea şi recunoaşterea hotarului administrativ dintre UAT Bărăganu şi UAT Mereni, jud. Constanţa, încheiat la data de 02.09.2010 şi înregistrat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa sub nr. x/10.09.2010, în raport de o serie de motive de nulitate absolută care ţin de lipsa consimţământului unora dintre membrii comisiei de delimitare la încheierea procesului-verbal înregistrat la OCPI Constanţa sub nr. x/10.09.2010; de eroarea obstacol cu referire la falsa reprezentare a realităţii la încheierea procesului-verbal a cărui nulitate absolută se solicită; cauza ilicită constând în intenţia de a scoate prin fals, uz de fals şi fără drept din limitele teritoriale ale Comunei Bărăganu suprafaţa de 174,65 ha teren islaz comunal reprezentat prin parcelele A 477 şi A 478 şi trecerea acestora în graniţele UAT Mereni, deşi această suprafaţă de islaz a aparţinut dintotdeauna satelor Lanurile şi Bărăganu, respectiv fostei comune Bărăganu care a fost desfiinţată în anul 1968 şi reînfiinţată în anul 2003 prin Legea 675/2002; frauda la lege, în sensul că Procesul-verbal de delimitare cadastrală înregistrat la OCPI sub nr. x/2010 s-a încheiat fără aprobarea Consiliului Local Bărăganu, încălcându-se dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 215/2001.
Se observă că instanţa de apel a considerat că Tribunalul Constanţa a stabilit în mod corect obiectul investirii sale, dar nu şi cauza investirii, respectiv temeiul juridic al acţiunii deduse judecăţii, respectiv motivele de nulitate care derivă din art. 480-481 din C. civ. de la 1864 în vigoare la data întocmirii actului litigios, art. 948 alin. (1) pct. 2 şi pct. 4, art. 942, art. 953, art. 966, art. 68, art. 1008 din codul menţionat anterior, dar şi art. 1179 alin. (1) şi art. 1247 şi art. 1250 din C. civ. în vigoare în prezent, precum şi art. 44 din Constituţia României, care fac ca instanţa de fond să fie îndrituită a cerceta nulitatea absolută a actului juridic civil pentru motivele de drept comun, iar nu pentru cauzele incluse în procedura specială expusă în considerentele hotărârii primei instanţe.
S-a reţinut de către instanţa de apel că împrejurarea că natura juridică a actului reprezentat de procesul-verbal de delimitare înregistrat la OCPI sub nr. x/10.09.2010 a fost interpretată în considerarea dispoziţiilor art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, nu impietează asupra verificării cauzelor de nulitate absolută invocate pe calea acţiunii principale, deoarece acest înscris, nefiind caracterizat ca un act administrativ, poate fi caracterizat ca un act juridic civil, de drept comun, a cărui nulitate absolută poate fi cercetată din perspectiva abordată de către reclamanţi.
Astfel, reţine instanţa de apel, prin decizia civilă nr. 616/CA/28.05.2014 a Curţii de Apel Constanţa s-a stabilit în mod definitiv, într-o altă cauză, că procesul-verbal de delimitare cadastrală privind identificarea şi recunoaşterea hotarului administrativ dintre UAT a comunei Bărăganu si UAT a comunei Mereni, judeţul Constanta înregistrat la O.C.P.I. Constanţa sub nr. x/10.09.2010 nu este un act administrativ, chiar dacă este unul emis într-o procedură administrativă, astfel încât actul atacat poate fi socotit ca fiind un act juridic civil ale cărui cauze de nulitate absolută pot fi cercetate pe calea dreptului comun, invocată de către reclamanţi.
Reţinând incidenţa altei căi procesuale prin intermediul căreia reclamanţii pot obţine rezultatul vizat prin intermediul prezentului proces şi admiţând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fără a analiza cauzele de nulitate absolută a actului juridic civil litigios reprezentat de procesul-verbal de delimitare cadastrală privind identificarea şi recunoaşterea hotarului administrativ dintre UAT a comunei Bărăganu si UAT a comunei Mereni, judeţul Constanta, astfel cum au fost invocate prin cererea introductivă de instanţă, prima instanţă a lăsat nesoluţionată cererea dedusă judecăţii, determinând astfel incidenţa art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., care impune anularea hotărârii şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecarea fondului.
Recurenţii pârâţi critică această abordare şi apreciază că acţiunea este inadmisibilă, aşa cum a reţinut Tribunalul Constanţa, ale cărui considerente le susţin şi reiau în motivele de recurs.
Astfel, acţiunea este inadmisibilă în considerarea împrejurării că există o procedură specială pe care partea reclamantă ar fi trebuit să o urmeze în vederea stabilirii hotarului dintre cele două unităţi administrativ-teritoriale, respectiv procedura prevăzută de prevederile art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, potrivit cu care "În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentaţiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului judeţului, de către Agenţia Naţională, prin instituţiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentaţiei de delimitare, iniţiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanţele de contencios administrativ cu privire la acţiunea privind stabilirea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale."
A reţinut prima instanţă – iar recurenţii sunt de acord cu ea – că potrivit art. 11 alin. (4) din Lege 7/1996, în cazul în care reprezentanţii unităţilor administrativ-teritoriale învecinate recunosc reciproc hotarele, astfel cum acestea au fost delimitate şi marcate de către comisia de delimitare, în baza lucrărilor tehnice de cadastru, acestea rămân definitive şi reprezintă limitele oficiale ale respectivei unităţi administrativ-teritoriale.
În caz contrar, şi anume atunci când procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare, art. II din Legea nr. 133/2012 instituie atribuţia prefectului de a iniţia concilieri asupra documentaţiei de delimitare, iar atunci când acestea nu se finalizează cu semnarea proceselor-verbale de delimitare a hotarelor, prefectul sesizează instanţa de contencios administrativ cu acţiunea în stabilirea hotarelor unităţii administrativ-teritoriale.
Mai reţine tribunalul că legiuitorul face distincţie între operaţiunea de delimitare şi marcare a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, prevăzută la art. 11 alin. (3), pe de o parte, şi modificarea, prin lege, a limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale, pe de altă parte, prin precizarea expresă inserată în cuprinsul art. 11 alin. (7) din acelaşi act normativ.
Distincţia dintre acestea două operaţiuni este esenţială, a considerat tribunalul, deoarece delimitarea şi marcarea hotarelor reprezintă operaţiunea tehnică de materializare la teren a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia (art. 11 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de delimitare), în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale este măsura legislativă care priveşte exclusiv înfiinţarea, reînfiinţarea sau reorganizarea unităţilor administrativ-teritoriale.
Din punctul de vedere al tribunalului, documentaţiile cadastrale cuprinse în dosarul de delimitare, care a fost finalizat fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească care tranşează neînţelegerile dintre vecini la stabilirea liniei de hotar, reprezintă operaţiuni prealabile, pur tehnice, efectuate în vederea delimitării teritoriale, care urmează a se efectua printr-un act normativ (a se vedea dispoziţiile pct. 4.3.7 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei publice nr. 534/2001, modificat şi completat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 259/2010).
În situaţia în care, subsecvent operaţiunii de delimitare a hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale, fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească de stabilire a hotarelor, intervine o modificare în fapt a limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale, aceasta se va efectua exclusiv în condiţiile legii, şi anume numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor, prin referendum, în temeiul art. 22 teza a doua din Legea nr. 215/2001.
În considerarea aspectelor evidenţiate anterior, tribunalul a reţinut – iar recurenţii au fost de acord şi au invocat în recursul lor – că dispoziţiile legale aplicabile situaţiei deduse judecăţii prevăd o altă cale procesuală decât cea de drept comun pentru rezolvarea contestaţiei privind determinarea limitelor de hotar ale unităţii administrativ-teritoriale reclamante, singura aflată la dispoziţia părţii reclamante pentru lămurirea obiecţiunilor pe care aceasta a înţeles să le formuleze cu privire la operaţiunea tehnică de delimitare a hotarului său în raport cu unitatea administrativ-teritorială pârâtă.
Abordarea tribunalului şi susţinerile recurenţilor pârâţi sunt greşite, soluţia instanţei de apel fiind cea corectă, în raport de considerentele ce vor fi conturate mai jos:
În primul rând, trebuie observat că prin sentinţa civilă 4836/2013 a Tribunalului Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal, definitivă prin decizia nr. 616/2014 a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal s-a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că procesul-verbal de delimitare nr. x/10.09.2010, a cărui nelegalitate se solicitase a fi constatată pe calea excepţiei de nelegalitate, nu este un act administrativ în sensul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
S-a reţinut – şi nu mai poate fi repus în discuţie – că procesul-verbal care materializează concluziile factorilor implicaţi în desfăşurarea procedurii la care obligă Ordinul nr. 534/2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general este doar un act premergător/preparator, care – după cum se menţionează chiar în cuprinsul său "va face parte integrantă din Ordinul Prefectului privind recunoaşterea limitelor administrative".
Prin urmare, din cele statuate mai sus şi intrate în puterea lucrului judecat, trebuie reţinut că procesul-verbal în dispută nu este un act administrativ atacabil în contencios administrativ, dar nu este nici simplă operaţiune tehnico-administrativă prealabilă, ci act juridic.
Pe de altă parte, deşi s-a reţinut că, potrivit menţiunilor în el inserate, acest proces-verbal este un act juridic premergător unui ordin al prefectului de recunoaştere a limitelor administrative ale unităţilor administrativ teritoriale învecinate, din care va face parte integrantă (şi, implicit, împreună cu care ar putea fi atacat pe calea contenciosului administrativ), în realitate un astfel de ordin al prefectului de delimitare nu a fost emis şi nici nu va fi emis, întrucât dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare în anul 2010 nu fac referire la emiterea unui atare act final de delimitare; atunci când nu există dispute, actul final de delimitare este însuşi procesul-verbal de delimitare, ca atare.
În raport de cele stabilite prin hotărârile judecătoreşti menţionate mai sus şi de motivele de nulitate invocate, care contestă în principal modul de formare a consimţământului participanţilor la procesul-verbal ca act juridic luat în sine, iar nu ca parte a unui proces administrativ, acţiunea în nulitatea procesului-verbal ca manifestare de voinţă a membrilor comisiei de delimitare va fi calificată drept una civilă, specifică dreptului comun.
În al doilea rând, recurenţii – şi prima instanţă – pretind că există o procedură specială de contestare a limitelor stabilite prin procesul-verbal de delimitare, atunci când sunt neînţelegeri – anume procedura prevăzută de art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea O.U.G. nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 7/1996 – iar această procedură specială înlătură posibilitatea invocării nulităţii pe calea dreptului comun.
Argumentul este greşit din două puncte de vedere: în primul rând, procesul-verbal atacat, încheiat în anul 2010, nu a fost încheiat sub regimul Legii 133/2012, care a intrat în vigoare abia doi ani mai târziu; în al doilea rând, chiar dacă s-ar depăşi acest impediment, trebuie observat că procedura prevăzută de art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 se aplică doar în ipoteza în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecţiuni de membrii comisiei de delimitare.
Or, în speţă, procesul-verbal de delimitare a fost semnat, fără obiecţiuni, de membrii comisiei de delimitare şi înregistrat la OCPI, intrând în circuitul civil, ceea ce înseamnă că nu ne aflăm în ipoteza în care e necesară medierea prefectului şi, eventual, sesizarea instanţelor de contencios administrativ pentru stabilirea liniei de hotar; procedura de stabilire a liniei de hotar s-a finalizat prin semnarea fără obiecţiuni a procesului-verbal de delimitare.
În plus, ceea ce face obiectul acestui litigiu nu este stabilirea liniei de hotar, ci solicitarea de a se constata că manifestarea de voinţă a membrilor comisiei la încheierea procesului-verbal a fost viciată prin eroare-obstacol, prin cauză ilicită, sau chiar prin lipsa consimţământului în cazul neparticipării la delimitare a unor membri ai comisiei ori a unei semnături pretins falsificate, chestiuni ce trebuie rezolvate pe calea dreptului comun, iar nu pe calea procedurii speciale vizate de prima instanţă şi de recurenţi, procedură care se aplică altor ipoteze.
Prin urmare, în baza art. 496 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat şi va fi menţinută soluţia instanţei de apel, urmând a fi înlăturate, totuşi, îndrumările generale şi abstracte date în finalul deciziei recurate; miza procesului este analiza cauzelor concrete de nulitate invocate de reclamanţi, iar nu stabilirea caracteristicilor actului atacat, cum îndrumă instanţa de apel: nu este necesară o analiză distinctă care să stabilească dacă actul e unilateral sau bilateral, dacă a luat fiinţă prin acordul de voinţă al părţilor sau în temeiul voinţei unilaterale, dacă este un act confirmativ ori un act recognitiv, dacă face parte dintre actele cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dacă este un act juridic constitutiv, unul translativ ori unul declarativ; dacă este un act juridic de conservare, de administrare sau de dispoziţie; dacă este unul consensual, dacă este unul solemn (formal); dacă actul juridic este patrimonial sau şi nepatrimonial, dacă face parte dintre actele juridice civile pure şi simple ori dintre acte juridice civile afectate de modalităţi; dacă intră în categoria actelor juridice civile principale ori a actelor juridice civile accesorii.
Toate aceste îndrumări date de instanţa de apel sunt vădit redundante şi inutile, esenţială fiind analiza punctuală a motivelor de nulitate invocate de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Unitatea administrativ- teritorială Comuna Mereni Prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Mereni împotriva deciziei civile nr. 231C din 2 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2024.