Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti sub nr. x/2021, reclamanta A., în calitate de promitent-vânzător, a chemat în judecată pe pârâta B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se constate/dispună rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. x/18.02.2020 modificată prin actul adiţional autentificat sub nr. x/12.06.2020, din culpa pârâtei; să se dispună radierea notării din cartea funciară nr. x a sarcinii notate ce derivă din promisiunea bilaterală de vânzare autentificată sub nr. x/18.02.2020 modificată prin actul adiţional autentificat sub nr. x/12.06.2020; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1549 şi următoarele C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4528/03.06.2021 pronunţată de Judecătoria sectorului 6, Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei a III a civilă, sub nr. x/2021.
I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 379/22.03.2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a III-a Civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B.; a constatat rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare autentificate sub nr. x/18.02.2020; a respins capătul doi din cerere ca neîntemeiat; a admis excepţia netimbrării şi a anulat cererea de intervenţie principală formulată de numitul C. ca netimbrată; a obligat pârâta la plata sumei de 16.047 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxă de timbru şi onorariu de avocat stabilit cf. art. 453 alin. (2) C. proc. civ.
1.3. Hotărârea pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 579 A pronunţată la data de 23 mai 2024 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia netimbrării şi a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâta B..
II. Calea de atac formulată în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 579 A pronunţată la data de 23 mai 2024 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a formulat recurs pârâta B..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 01 august 2024, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluţia din 09 august 2024, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare şi a constat că cererea de recurs formulată de pârâta B., îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., cuprinzând menţiunile privind numele şi prenumele, domiciliul recurentei-pârâte, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura. În ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, s-a că recurenta-pârâtă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta-pârâtă datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, aceasta fiind achitată prin chitanţa nr. x/28.08.2024 aflată la dosarul de recurs.
II.1. Motivele de recurs
Prin recursul formulat pârâta a solicitat casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Bucureşti, invocând incidenţa în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
Prin memoriul de recurs recurenta a criticat nemotivarea de către instanţa de apel a soluţiei de a nu ţine cont în cauză de cererea formulată de apărătorul său ales prin care a fost solicitată amânarea judecării cauzei din motive medicale în contextul în care a fost depus un înscris medical din care rezulta imposibilitatea de prezentare a acestuia.
A considerat recurenta că au fost încălcate dispoziţiile art. 14 C. proc. civ. referitoare la contradictorialitate deoarece se impunea prezenţa apărătorului său pentru a fi discutată, în contradictoriu, excepţia netimbrării invocată în cauză.
Totodată, recurenta a susţinut că în vederea garantării dreptului la un proces echitabil, în componenta referitoare la accesul la justiţie, sancţiunea nulităţii ca urmare a netimbrării cererii sau a căii de atac nu intervine automat, ci doar după determinarea de către instanţă a valorii taxei judiciare datorate, urmată de comunicarea valorii respective debitorului obligatiei si de acordarea unui termen pentru plată.
Potrivit dispoziţiilor art. 4711 alin. (2) C. proc. civ. aplicabile şi în recurs, conform art. 490 alin. (2) din acelaşi act normativ "În cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării".
Efectul dilatoriu pe care această procedură îl determină vizează exclusiv aplicarea sancţiunii nulităţii, care nu poate avea loc decât după comunicarea taxei judiciare de timbru datorate şi împlinirea termenului acordat pentru plată.
Recurenta a arătat, referitor la natura termenului acordat pentru plata taxei de timbru şi depunerea dovezii la dosar, că acesta nu reprezintă un termen suspensiv, până la împlinirea căruia este amânată scadenţa obligaţiei, instituţie specifică dreptului substanţial, şi nici un termen de graţie, în înţelesul de favoare acordată debitorului de bună-credinţă şi care se află în imposibilitate de a plăti o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, ci are natura unui termen procedural imperativ, acordat independent de buna sau reaua-credinţă a debitorului ori de situaţia financiară a acestuia, în interiorul căruia trebuie dusă la îndeplinire obligaţia de regularizare a cererii, din perspectiva timbrajului, motiv pentru care recurenta a susţinut că după admiterea cererii de ajutor public judiciar nu i s-a impus un termen până la care să fie achitată taxa judiciară de timbru.
Faţă de aceste considerente, recurenta-pârâtă a arătat că i-a fost încălcat dreptul de acces la justiţie şi dreptul la apărare în contextul în care apelul său a fost anulat ca netimbrat fără ca anterior să i se fixeze un termen în care să achite taxa judiciară de timbru şi fără a i se acorda un termen de judecată pentru ca apărătorul său să fie prezent la discutarea excepţiei formulate în cauză.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
II.2. Apărările formulate în cauză
La data de 11 septembrie 2024 intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat.
În susţinerea excepţiei nulităţii recursului intimata a arătat că motivele de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (6) şi alin. (8) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs formulat, prin întâmpinare, s-a susţinut că verificarea depunerii taxei de timbru este prioritară oricărei alte cereri, excepţia netimbrării recursului fiind o excepţie care se verifică cu prioritate motiv pentru care în mod corect instanţa de apel a apreciat că în condiţiile în care apelul nu a fost timbrat corespunzător aceasta nu se poate pune în discuţie cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs ce priveşte contradictorialitatea intimata a arătat că nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pt. 8 C. proc. civ. iar verificarea timbrării cererii de apel reprezintă o obligaţie legală a instanţei nefiind vorba despre o cerere de comportă discuţii în contradictorialitate.
În opinia intimatei-reclamante prin recursul formulat sunt invocate drepturi procesuale sub forma abuzului de drept deoarece se urmăreşte tergiversarea judecăţii.
În final s-a arătat că în cauză nu era necesar să se acorde un termen de judecată pentru achitarea taxei judiciare de timbru deoarece recurenta trebuia să achite taxa judiciară de timbru până la termenul de judecată stabilit în cauză.
II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Înalta Curte reţine că prin adresa Curţii de Apel Bucureşti comunicată recurentei-pârâte la data de 17.11.2023 s-a dispus în sarcina acesteia obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5068 de RON aferentă căii de atac a apelului formulat.
La data de 21.11.2023 pârâta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, soluţionată prin încheierea din camera de consiliu din data de 18.01.2024, prin care s-a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru de la suma de 5068 RON la 1689 RON. Încheierea a fost comunicată apelantei pârâte la data de 06.02.2024 .
Împotriva încheierii din data de 18.01.2024, pârâta a formulat cerere de reexaminare, soluţionată prin încheierea din camera de consiliu din data de 02.04.2024, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată. Această încheiere a fost comunicată apelantei pârâte la data de 15.04.2024 .
La termenul din data de 23.05.2024 apelanta pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru, astfel cum a fost redusă în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar motiv pentru care instanţa de apel a dispus anularea apelului formulat în cauză.
Prin recursul formulat împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de apel, recurenta a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. însă motivele de recurs formulate pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din acelaşi cod, astfel cum se va arata în cele ce urmează.
Printr-un prim motiv de recurs recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a motivat soluţia de nu ţine cont de cererea de amânare a cauzei formulată de către recurentă.
Critica, ce poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondată.
Astfel cum rezultă din practicaua deciziei civile recurate, Înalta Curte constată că instanţa de apel şi-a motivat soluţia de a nu analiza cererea de amânare a judecăţii prin precizarea că se impunea soluţionarea cu prioritate a excepţiei netimbrării apelului faţă de cererea de amânare formulată în cauză.
Pe cale de consecinţă instanţa de apel, contrar susţinerilor recurentei, a arătat în concret de ce nu se impunea ca aceasta să se pronunţe asupra cererii de amânare în contextul în care taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a apelului nu fusese achitată, prin urmare a explicat clar şi concis raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, prin raportare la dispoziţiile art. 248 alin. (4) C. proc. civ., motiv pentru care nu este incident motivul de casare prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Printr-un alt motiv de recurs recurenta a mai susţinut încălcarea dispoziţiilor art. 14 C. proc. civ. respectiv a principiului contradictorialităţii precum şi încălcarea dreptului la apărare prin discutarea excepţiei netimbrării apelului în lipsa apărătorului ales al apelantei. Recurenta a mai susţinut încălcarea dreptului la apărare şi îngrădirea accesului la justiţie prin aceea că instanţa de apel nu i-a acordat un termen pentru a fi prezent şi apărătorul său.
Întrucât prin aceste critici se pun în discuţie nerespectarea de către instanţa de apel a unor principii şi reguli ale procesului civil, Înalta Curte le va examina prin prisma motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Faţă de situaţia reţinută de instanţa de apel, ce rezultă din dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare şi nici încălcarea principiului contradictorialităţii în apel, motivul de recurs fiind nefondat.
Conform menţiunilor cuprinse în practicaua deciziei recurate instanţa de apel a reţinut că procedura de citare, inclusiv cu recurenta este legal îndeplinită pentru termenul din data de 23.05.2024, iar aceasta nu s-a prezentat.
Principiul contradictorialităţii şi principiul respectării dreptului la apărare dau expresie întregului complex de garanţii şi drepturi procesuale instituite de lege spre a servi părţilor la apărarea intereselor lor legitime. Astfel, existenţa contradictorialităţii impune cerinţa ca nicio măsură să nu fie ordonată de instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor, pentru că nicio măsură nu poate fi dispusă de judecător fără a acorda părţilor dreptul de a se apăra, asigurându-le acestora posibilitatea de a-şi susţine şi de a-şi argumenta cererile, de a solicita administrarea de probe, de a combate susţinerile adversarului.
Însă în cazul în care părţilor li sau oferit posibilitatea de a-şi exercita drepturile procesuale, ele fiind citate legal, dar nu s-au prezentat la şedinţă, nu a fost încălcat principiul contradictorialităţii deoarece nu este obligatorie prezenţa părţii legal citate la termen pentru ca instanţa să poată păşi la judecată (art. 153 alin. (1) C. proc. civ. foloseşte disjuncţia "sau", fiind necesar ca partea să fie legal citată ori să se prezinte, iar nu amândouă). De asemenea părţile au obligaţia de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului conform art. 10 C. proc. civ., iar opţiunea părţii de a nu se prezenta la proces implică riscuri procesuale pe care şi le asumă (precum imposibilitatea de a pune concluzii asupra excepţiilor şi cererilor invocate la acel termen).
În acest context, atâta timp cât recurenta-pârâtă fusese legal citată pentru termenul la care a fost invocată excepţia netimbrării cererii de apel, în cauză nu a fost încălcat principiului contradictorialităţii şi nici dreptul de apărare al recurentei, acesteia revenindu-i obligaţia corelativă de a depune toate diligentele şi de a întreprinde demersurile legale pentru a se asigura de respectarea drepturilor sale procedurale şi a garanţiilor procesuale.
Pasivitatea manifestată de partea care nu se prezintă la termenul de judecată la care se ridică excepţia în aceste condiţii nu trebuie suplinită de instanţă pe motivul necesităţii respectării unor principii fundamentale cum ar fi contradictorialitatea şi dreptul la apărare, aceste principii fiind respectate prin legala citare a părţii.
În acest context, Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu era obligată să acorde un termen pentru ca apărătorul recurentei să fie prezent la termenul de judecată în care a fost discutată excepţia netimbrării având în vedere faptul că procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită, aspect ce nu a fost contestat prin cererea de recurs. Pe de altă parte, această cerere a fost rezolvată prin soluţia de prioritizare a excepţiei de netimbrării faţă de cererea de amânare a judecăţii, soluţie corectă, cum se va expune în continuare.
În ceea ce priveşte soluţia instanţei de apel de a analiza cu prioritate excepţia netimbrării faţă de cererea de amânare a judecăţii cauzei, Înalta Curte notează că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în O.U.G. nr. 80/2013, taxe datorate, în condiţiile acestui act normativ, de către toate persoanele fizice şi juridice şi care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti iar potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.
Prin urmare, instanţa de recurs constată că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale anterior redate rezultă că taxa judiciară de timbru se achită anticipat momentului prestării serviciului public de către instanţa de judecată. Instanţa de apel trebuie să fie mai întâi legal învestită pentru a proceda la soluţionarea cererii de amânare a judecăţii. Or, achitarea taxei judiciare de timbru aferente respectivei căi de atac reprezintă o cerinţă prevăzută de lege ce este legată esenţial de legala învestire a instanţei de judecată, ea reprezentând o obligaţie procesuală care trebuie îndeplinită prioritar oricăror alte aspecte care ţin de desfăşurarea judecăţii (precum ar fi soluţionarea unei cereri de amânare a judecăţii).
Pe cale de consecinţă în mod corect instanţa de apel a procedat la soluţionarea, cu prioritate a excepţiei netimbrării apelului faţă de cererea de amânare pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului convenţional al apelantei-pârâte.
Printr-un alt motiv de recurs s-a criticat faptul că după admiterea cererii de ajutor public judiciar instanţa de apel nu i-a acordat un termen recurentei până la care să achite taxa judiciară de timbru, termen pe care recurenta îl consideră a fiind unul procedural imperativ înăuntrul căruia trebuie adusă la îndeplinire obligaţia de regularizare a cererii.
Criticile, ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate.
Din situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel precum şi din actele dosarului rezultă că recurentei i-a fost comunicată încheierea prin care i-a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de soluţionare a cererii de ajutor public judiciar la data de 15 aprilie 2024, iar anterior, respectiv la data de 06.02.2024, i-a fost comunicată soluţia asupra acestei cereri în sensul stabilirii în sarcina sa a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 1689 RON (redusă de la suma de 5068 RON). Pe cale de consecinţă recurenta, cel mai târziu la data de 15 aprilie 2024, a cunoscut cuantumul stabilit în mod definitiv al taxei judiciare de timbru pe care o datorează, motiv pentru care nu i s-a încălcat recurentei dreptul la apărare şi nici nu i s-a îngrădit accesul la justiţie, în contextul în care a beneficiat de posibilitatea de reducere a cuantumului taxei judiciare de timbru şi i-a fost comunicată încheierea prin care i s-a respins cererea de reexaminare împotriva acestei soluţii, astfel că nu era necesară o nouă comunicare privind achitarea taxei judiciare de timbru.
O atare comunicare ar fi fost redundantă, de vreme ce prin comunicarea succesivă a încheierilor pronunţate în cauză, partea putea cu uşurinţă să deducă obligaţia de plată a taxei rezultate în final, o nouă comunicare distinctă faţă de toate cele precedente fiind redundantă.
Pe cale de consecinţă, în cauză, instanţa de apel nu avea obligaţia de a stabili apelantei un termen pentru a achita taxa judiciară de timbru din moment ce aceasta cunoştea obligaţia de achitare a acesteia sub sancţiunea anulării apelului declarat, cât şi cuantumul taxei judiciare de timbru, aceasta beneficiind de un termen rezonabil de peste o lună în care avea posibilitatea de a o achita şi de a depune dovada acesteia la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 23 mai 2024.
Mai mult, se cuvine subliniat că potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ. părţile au obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi de a urmări finalizarea acestuia.
Aşa fiind, comunicarea încheierii de respingere a cererii de reexaminare a încheierii din data de 18 ianuarie 2024 constituie o măsură suficientă pentru ca partea să înţeleagă care este suma ce trebuie să fie achitată în calea de atac a apelului.
Tocmai în considerarea caracterului ei redundant, legea nu obligă instanţele judecătoreşti să notifice debitorului obligaţiei de timbrare, ulterior comunicării acestei încheieri, necesitatea îndeplinirii aceleiaşi obligaţii.
Cu toate că apelanta-pârâtă a depus la dosar cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales acestea nu a înţeles să complinească lipsa dovezii achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru aferente soluţionării apelului, situaţie în care instanţa de apel s-ar fi putut pronunţa asupra cererii de amânare formulată în cauză.
Cererea de amânare a judecăţii nu poate să conducă la neaplicarea de către instanţa de judecată a sancţiunii prevăzută de art. 197 C. proc. civ. pentru netimbrarea căii de atac a apelului.
Pe cale de consecinţă, în mod corect au fost aplicate prevederile art. 470 alin. (2) şi alin. (3) teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru şi s-a constatat că pentru termenul din 23 mai 2024 apelanta-pârâtă avea cunoştinţă de obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, fără a se conforma însă acestei dispoziţii a instanţei, motiv pentru care în mod legal instanţa de apel a considerat că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii cererii de apel.
În considerarea celor ce preced, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate şi că nu poate fi reţinută incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 579A din 23 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.