Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 17.08.2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Turda să constate refuzul nejustificat de a soluţiona cererea/notificarea sa depusă şi înregistrată la Primăria Turda sub nr. x/20 iulie 2021 prin care s-a anulat notificarea nr. 16762/8 iulie 2021 şi să dispună repararea prejudiciului în valoare de 75.189,09 RON adus prin Hotărârea Consiliului Local nr. 80/2018, respectiv prin contractul de închiriere a spaţiului situat în municipiul Turda, strada x nr. 3 jud. Cluj. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata investiţiilor la care a fost obligată prin hotărârea de consiliu local menţionată, prin contractul de închiriere nr. x/03.04.2018, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat disp. art. 1 si art. 2 din Legea nr. 554/2004, C. civ. si O.G. nr. 26/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 2434/2022 pronunţată de Judecătoria Turda s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, secţia Civilă la data de 15.11.2022, sub nr. dosar x/2021
I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 324 pronunţată la data de 23 iunie 2023 de Tribunalul Cluj, secţia Civilă în dosarul nr. x/2021 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată, formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Turda prin primar şi, în consecinţă pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 75.189,09 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă la imobilul situat în Turda, str. x, jud. Cluj. S-au respins în rest pretenţiile formulate iar pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 2.608,78 RON cheltuieli de judecată.
I.3. Decizia pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 162 A din 16 mai 2024 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis apelul promovat de pârâtul Municipiul Turda prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 324 din 23.06.2023 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2021 pe care a schimbat-o după cum urmează: a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Turda prin Primar. A admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul Municipiului Turda, privind pretenţia formulată în apelul declarat de reclamanta A. vizând reactualizarea cuantumului despăgubirilor. A respins apelul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 324 din 23.06.2023 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2021 ca nefondat.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 162 A din 16 mai 2024 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta Fundaţia "Sfântul Ierarh Nicolae".
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 11 iulie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie care, prin rezoluţia din 16 iulie 2024, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. cuprinzând menţiunile privind denumirea şi sediul recurentei-reclamante, indicarea hotărârii care se atacă şi semnătura; în ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a aceluiaşi articol, s-a constatat că recurenta-reclamantă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.
Recurenta-reclamantă datorează pentru soluţionarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON raportat la prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 26.02.2024 recurenta-reclamant a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform chitanţei nr. POS/2024 nr. 710 din 22 ianuarie 2024 .
II.1. Motivele de recurs
Prin memoriul de recurs recurenta a solicitat admiterea acestuia şi schimbarea în parte a hotărârii recurate fără a proceda la încadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta a făcut referire la sentinţa civilă prin care intimatul-pârât a fost obligat la plata sumei de 75.189,09 RON şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2608,78 RON susţinând că a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru pe care a achitatat-o integral însă această taxă nu se găseşte în sentinţă şi pentru acest motiv nu i-au fost admis pretenţiile formulate cu toate că la momentul în care a efectuat investiţiile în clădirea respectivă preţurile au crescut de mai multe ori.
Faţă de aceste susţineri recurenta a solicitat prin cererea de recurs ca suma să fie actualizată la suma de 189.990 RON, pe lânga cheltuielile de judecată să îi fie acordată contravaloarea taxelor judiciare de timbru în cuantum de 3.000 RON, respectiv 1.800 RON pe care recurenta le-a achitat precum şi onorariul de avocat în cuantum de 2.000 RON. Totodată, recurenta a solicitat acordarea de daune morale în temeiul răspunderii civile contractuale în valoare de 950.000 RON, sumă calculată în funcţie de perioada de 12,6 ani în care acesta nu a putut îşi desfăşoare activitatea.
De asemenea, recurenta a susţinut că la ultimul termen de judecată a depus o sesizare scrisă pe care instanţa de fond nu a avut-o în vedere în contextul în care decizia a fost datată în data de 16 mai 2024 iar sesizarea fusese depusă în data de 23 mai 2024.
Prin respectiva notă recurenta a susţinut că a dovedit faptul că apelul formulat de către Primăria Turda era tardiv deoarece data depunerii apelului la Oficiul Poştal Turda era de 12.03.2024 iar data la care a ajuns la Oficiul Poştal Cluj Napoca era de 11.03.2024, lucru ce reiese de pe stampilele poştei (termenul limită pentru apel fiind data de 07.03.2024, termen prevăzut în sentinţă). În acest sens a susţinut că a depus copii după sentinţă şi după plicul cu stampilele vizibile.
În final recurenta a susţinut că pârâtul cu bună-ştiinţă i-a închiriat acesteia spaţiul pe care nu îl deţinea în proprietate şi l-a obligat să efectueze lucrări pentru a-l putea păstra în vederea desfăşurării activităţii Fundaţiei.
Nu au fost identificate motive de recurs de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
II.2. Apărările formulate în cauză
La data de 22 august 2024 intimatul-pârât Municipiul Turda, prin poştă electronică, a depus întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Turda pentru lipsa capacităţii de folosinţă a Primăriei, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În susţinerea excepţiei nulităţii recursului s-a susţinut că prin cererea de recurs nu s-au indicat, în mod concret, motivele de casare şi nelegalitate ale deciziei civile recurate, normele de drept pretins a fi greşit interpretate şi aplicate de către instanţa de apel. Argumentele invocate de către recurent nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ele constituind practic, nemulţumiri cu privire la situaţia de fapt stabilită de către instanţele de fond.
În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Turda a precizat că aceasta instituţie nu are capacitate juridică de folosinţă.
Pe fondul cauzei, după expunerea detaliată a situaţiei de fapt şi a soluţiilor instanţelor de fond, intimatul-pârât a susţinut, în esenţă, legalitatea şi temeinicia deciziei civile recurate, instanţa de apel interpretând în mod corect dispoziţiile art. 1.270 alin. (1) din C. civ. potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, ale art. 1.350 alin. (1) din acelaşi cod care stipulează că orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat precum şi dispozitiile art. 1823 C. civ. ce reglementează îmbunătăţirile făcute de locatar.
De asemenea intimatul-pârât a arătat că în mod corect instanţa de apel a valorificat H.C.L. nr. 80/2018 şi contractul de închiriere nr. x din 3.04.2018, apreciind că executarea lucrărilor de investiţie a constituit o condiţie esenţială, reprezentând însăşi raţiunea pentru încheierea şi menţinerea convenţiei de locaţiune (reprezentate de preţul derizoriu al chiriei, sancţiunea rezilierii în ipoteza nerespectării obligaţiei de efectuare a lucrărilor de reparaţii, menţiunea expresă a suportării costurilor acestor lucrări de către locatar şi imposibilitatea de a opera compensarea din preţul chiriei).
La data de 17.09.2024 recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului şi actualizarea sumelor solicitate având în vedere inflaţia.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
III.1 Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă în şedinţa publică de la termenul din data de 17 septembrie 2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată şi se impune a fi respinsă, ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind enumerate în cuprinsul textului art. 488 alin. (1) C. proc. civ., la punctele 1-8.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, între altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiaşi text legal, menţiunea privind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea acestora este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Totodată, Înalta Curte reţine că sancţiunea nulităţii priveşte calea de atac în ansamblul său, astfel încât aceasta nu va opera în măsura în care cel puţin unul dintre motivele invocate reprezintă o critică de nelegalitate, urmând a nu fi primite şi analizate criticile de netemeinicie, prin care se urmăreşte schimbarea situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel, pe baza probelor administrate, şi nici acelea care nu se raportează la decizia atacată.
Examinând cererea de recurs formulată de reclamantă, din perspectiva respectării exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată, contrar susţinerilor intimatului-pârât că, deşi în cuprinsul acesteia se regăsesc şi susţineri care vizează situaţia de fapt şi materialul probator, susţineri care, în mod evident, nu pot face obiect de analiză pentru instanţa învestită cu soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac, există şi critici a căror dezvoltare face posibilă încadrarea lor în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, recurenta-reclamantă a invocat, printre altele, că apelul formulat de către intimatul-pârât a fost tardiv formulat.
În acest context, nu poate fi reţinută nulitatea recursului câtă vreme recurenta s-a raportat la considerentele deciziei atacate, criticile formulate vizând respingerea excepţiei tardivităţii invocate de către recurent precum şi soluţia de respingere a apelului său.
Cum, de principiu, cererea de recurs are caracter unitar, iar cererea pendinte conţine şi critici care satisfac cerinţa de a viza aspecte de nelegalitate a deciziei atacate cu recurs, nu se poate vorbi de un act de procedură nul, în sensul prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind, în realitate, unul apt a determina legala învestire a instanţei de recurs cu analiza acelor motive care se încadrează în rigorile art. 488 C. proc. civ., motive ce urmează a fi analizate ca atare.
În considerarea acestor aspecte, reţinând că în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc şi critici ce pot fi subsumate motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) şi pe cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă, aceasta fiind incidentă numai în situaţia în care niciuna dintre criticile formulate prin cererea de recurs nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de lege, ipoteză care nu se verifică în speţa de faţă.
III.2. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, prin raportare la actele şi lucrările dosarului precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Raportat la considerentele expuse în analizarea excepţiei nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că, fără a se raporta la considerentele şi fără a combate în vreun fel argumentele reţinute de instanţa de apel în motivarea soluţiei adoptate, recurenta s-a limitat la a afirma că nu i-au fost admise pretenţiile formulate deşi preţurile de pe piaţă au crescut şi că intimatul-pârâtul, cu bună-ştiinţă, i-a închiriat spaţiul pe care acesta din urmă nu îl deţinea în proprietate. A mai susţinut recurentul că intimatul a fost cel care l-a obligat pe recurent să efectueze lucrările imobilului ce a făcut obiectul contractului de închieriere pentru a-l putea păstra.
Or, aceste simple susţineri nu pot constitui critici de nelegalitate ale deciziei civile recurate, motiv pentru care nu pot fi analizate de către instanţa de recurs, fiind necesar ca recurenta-reclamantă să arate, în concret, în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În aceleaşi mod nici susţinerile recurentului referitoare la lipsa menţiunii din decizia atacată a taxei judiciare de timbru pe care acesta a achitat-o în apel nu constituie o critică de nelegalitate în contextul în care recurenta, din nou, face o simplă afirmaţie fără să critice decizia recurată cu privire la acest aspect. Mai mult decât atât, instanţa de recurs reţine că în practicaua deciziei civile recurate instanţa de apel a menţionat taxa judiciară de timbru ce a fost redusă de la suma de 6553 RON la suma de 1800 RON a cărei plată a fost eşalonată în 12 rate lunare în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată în apel de către recurent precum şi faptul că acesta din urmă achitase prima tranşă a taxei judiciare de timbru. Instanţa de recurs precizează şi faptul că soluţia de respingere a apelului recurentei-reclamantă nu a avut ca motiv neachitarea taxei judiciare de timbru aferente apelului formulat de reclamantă, acesta fiind respins pentru alte considerente.
În ceea ce priveşte solicitările recurentului din memoriul de recurs de acordare a pretenţiilor actualizate la suma de 189.990 RON, a contravalorii taxei judiciare de timbru şi a cheltuielilor de judecată precum şi a daunelor morale în baza răspunderii civile contractuale, Înalta Curte constată că acestea au fost solicitate de către parte şi în apel, acestea fiind respinse prin decizia civilă recurată. În consecinţă, cum recurenta-reclamantă nu tinde, prin susţinerile formulate, la infirmarea considerentelor instanţei de prim control judiciar în legătură cu aceste elemente, procedând practic la reiterarea susţinerilor deja analizate, ele nu pot fi deduse, spre examinare, instanţei de recurs, ca fiind critici de nelegalitate.
Cât priveşte criticile ce vizează soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii, Înalta Curte apreciază că susţinerile astfel formulate pot fi circumscrise unei critici de nelegalitate ce vizează încălcarea de către instanţa de apel a normelor de drept procesual astfel că se impune a fi analizate din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut, în esenţă că apelul intimatului-pârât a fost tardiv formulat deoarece data depunerii apelului prin poştă la Oficiul Poştal Turda era d 12 martie 2024 iar data la care a ajuns la Oficiul Poştal Cluj Napoca era 11 martie 2024 iar termenul limită pentru depunerea apelului a fost 07 martie 2024. De asemenea recurentul a făcut referire la faptul că a sesizat acest aspect şi în scris dar instanţa de apel nu a ţinut cont de notele sale scrise depuse la dosar.
Critica este nefondată.
Excepţia tardivităţii apelului intimatului-pârât Municipiul Turda a fost invocată prin întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă.
În motivarea respingerii excepţiei tardivităţii, instanţa de apel a reţinut că apelul Municipiului Turda a fost formulat în termenul legal în contextul în care acestuia i-a fost comunicată sentinţa civilă la data de 06 februarie 2024 iar data expedierii prin poştă a apelului a fost 08 martie 2024.
Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel este corectă în contextul în care conform procesului-verbal de comunicare a hotărârii primei instanţe aflat la dosarul acestei instanţe intimatul-pârât Municipiul Turda prin Primar a primit sentinţa apelată la data de 06 februarie 2024 iar conform ştampilei oficiului poştal aplicată pe plicul aflat la fila x din acelaşi dosar, apelul a fost depus la oficiul poştal la data de 08 martie 2024, respectiv în ultima zi a termenului de 30 de zile în care apelul trebuia formulat.
Astfel deşi demersul judiciar al apelantului a fost înregistrat la instanţă la data de 11 martie 2024 (conform confirmării de primire depusă în copie la dosar şi de către recurentă), apelul a fost transmisă prin poştă, la data de 08 martie 2024, aceasta fiind data învestirii instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. ("Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen").
Faţă de obiectul litigiului, acţiune în răspundere contractuală termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 468 alin. (1) C. proc. civ. legea neprevăzând un alt termen derogatoriu de la cel de drept comun.
Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.
Faţă de aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că, în cauză, apelul intimatului-pârât Municipiul Turda a fost depus în termenul legal de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea apelată cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate.
Strict cu privire la aserţiunea recurentei-reclamante ce face referire la faptul că instanţa de apel, în mod greşit, nu a avut în vedere notele scrise şi înscrisurile depuse în susţinerea tardivităţii apelului intimatului-pârât Municipiul Turda, Înalta Curte constată că o atare cerere a fost formulată de parte la data de 23 mai 2024 ulterior închiderii dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 16 mai 2023, termen la care, reţinând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept, instanţa a rămas în pronunţare astfel cum reiese din practicaua deciziei civile recurate şi ulterior la aceeaşi dată, a pronunţat decizia recurată conform minutei aflate la dosarul de apel.
Cu privire la momentul procedural al închiderii dezbaterilor în fond, art. 394 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă" - text legal ce răspunde cerinţelor principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
Mai mult decât atât potrivit art. 429 C. proc. civ. după pronunţarea hotărârii instanţa se dezinvesteşte şi niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale, motiv pentru care instanţa de apel nu ar fi avut posibilitatea de a analiza notele scrise depuse de recurentă ulterior pronunţării hotărârii recurate, acestea neputând influenţa în niciun mod soluţia deja pronunţată în cauză.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că prin hotărârea pronunţată instanţa nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi că decizia recurată este legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Fundaţia "Sfântul Ierarh Nicolae" împotriva deciziei civile nr. 162/A din 16 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Fundaţia "Sfântul Ierarh Nicolae" împotriva deciziei civile nr. 162/A din 16 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.