Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani la data de 08.02.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.185.791 euro, reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 15.12.2002-21.07.2003, cu dobânda legală penalizatoare şi rata inflaţiei.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 133 pronunţată la data de 29.02.2024 Judecătoria Drăgăşani a admis excepţia netimbrării cererii, invocată din oficiu şi a anulat cererea de ordonanţă preşedinţială ca netimbrată.
3. Hotărârea prounţată în apel.
Prin decizia civilă nr. 216 pronunţată la data de 21.03.2024 Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei pronunţată de Judecătoria Drăgăşani.
3. Hotărârea pronunţată în recurs.
Prin decizia civilă nr. 181 din data de 29 aprilie 2024, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de reclamant împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel.
II. Calea de atac formulată în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 181 din data de 29 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a formulat recurs reclamantul A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 iunie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).
La data de 22 iulie 2024 recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi cu privire la posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, precum şi cerere de acordare facilităţi la plata taxei de timbru. Obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru a fost reiterată prin citaţia primită de recurent la data de 20 septembrie 2024. Recurentul nu a depus taxa judiciară de timbru şi nici nu a formulat o cerere din cele menţionate anterior.
1. Motivele de recurs.
Prin cererea de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele de legalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului şi sechestrarea bunurilor pârâtului şi a fiicei sale, pentru recuperarea chiriei evaluată de recurent la suma de 1.185.791 euro.
A precizat că în temeiul art. 1349 C. civ. pârâtul trebuia să repare paguba reprezentând chiria pe care acesta o datora recurentului-reclamant.
Cererea de recurs a fost comunicată către intimatul-pârât la data de 22 iulie 2024 conform dovezii aflată la dosarul de recurs, iar acesta nu a depus întâmpinare.
2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat în cauză.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, în condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.
În speţă, decizia civilă nr. 181 din data de 29 aprilie 2024 a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în soluţionarea recursului formulat de recurent împotriva deciziei civile nr. 216/23 martie 2024 pronunţată în apel de către Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.
Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menţionate, această decizie, prin care instanţa a soluţionat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Pe cale de consecinţă, din moment ce decizia atacată are caracter definitiv, fiind pronunţată în recurs, aceasta nu mai poate forma obiectul analizei unui nou recurs.
Mai mult, relevante în materia procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, în temeiul căreia recurentul-petent a înţeles să deducă, spre soluţionare, pretenţiile formulate, sunt inclusiv prevederile art. 1.000 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Aşadar, recurentul-reclamant nu avea deschisă calea extraordinară de atac a recursului în prezentul litigiu, decizia civilă nr. 216 pronunţată la data de 21.03.2024 de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă fiind definitivă conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aspect care conturează încă o dată caracterul inadmisibil al prezentei căi de atac, având ca obiect o decizie, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat împotriva unei decizii date în apel, fără drept de recurs.
În consecinţă, având în vedere cele anterior reţinute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare faţă de care nu se mai impune analiza celorlalte excepţii invocate în cauză şi nici evocarea şi analizarea motivelor de recurs faţă de prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 181 din 29 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.