Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, sub nr. x/2018, la data de 2 martie 2018, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat instanţei să dispună: obligarea pârâtului E. să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de aproximativ 150 mp, componentă a imobilului situat în Bucureşti, str. x (art. 563 noul C. civ.); stabilirea liniei de hotar şi grăniţuirea imobilelor aflate în proprietatea pârâtului, respectiv imobilul situat în Bucureşti, str. x aparţinând reclamanţilor şi imobilul situat în Bucureşti, str. x (art. 560, art. 561 noul C. civ.); obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri către reclamanţi egale cu contravaloarea lipsei de folosinţă a suprafeţei de teren de aproximativ 150 mp, parte componenta a imobilului situat în Bucureşti, str. x, începând cu data de 1 aprilie 2015 şi până la eliberarea efectivă a suprafeţei de teren indicate (art. 555, art. 563, art. 1357 noul C. civ.); obligarea pârâtului la plata cheltuielilor ocazionate de soluţionarea prezentei cauze (art. 453 noul C. proc. civ.).
La data de 4 mai 2018, pârâtul E. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată precum şi completarea cărţii funciare nr. x cu suprafaţa de 327,5 m.p. actualizată, cuprinsă între punctele 1-2-3-4-5-6-714-15-16-17-18-1 din anexa nr. 2 F. cu raportare la titlul de proprietate sentinţa civilă nr. 257/1996; pronunţarea unei hotărâri în baza căreia să se poată obţine autorizaţia de construcţie pe suprafaţa de 327,5 m.p.; respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi neprobată cu înscrisuri oficiale emise în perioada anilor 1991 până în prezent; desfiinţarea/anularea absolută/radierea/rezilierea falsului titlu de proprietate nr. x din data de 31 august 1991, a falsului proces-verbal de punere în posesie nr. x din data de 13 februarie 2006, a falsei cărţi funciare nr. x, a falsului număr cadastral x; stabilirea cheltuielilor de judecată de bun simţ privind onorariul pentru avocat şi expert; constatarea şi reţinerea faptului că emitenţii înscrisurilor false sus menţionate sunt arestaţi cu pedepse cuprinse între 1 şi 7 ani de închisoare; pronunţarea, motivarea şi statuarea în dispozitivul hotărârii asupra tuturor capetelor acţiunii nr. 1-11.
Prin sentinţa civilă nr. 7318 din 08 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
1. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 979 din 28 august 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională, ca neîntemeiate.
2. Deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti:
Prin decizia civilă nr. 342 din 07 martie 2023, pronuntată în dosarul m: x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelantul-pârât E.; a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D.; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată; a obligat pârâtul să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul situat în Bucureşti, str. x, în suprafaţă de 149 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert G.; a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 15-M, potrivit aceluiaşi raport de expertiză; a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor lunar contravaloarea în RON a 133,33 euro, cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă, începând cu data de 01.04.2015 şi până la eliberarea efectivă a terenului sus-menţionat; a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 14.121 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă; a păstrat cealaltă dispoziţie a instanţei (privind respingerea cererii reconvenţionale, ca nefondată) şi a obligat apelantul-pârât să plătească apelanţilor-reclamanţi suma de 5.725 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia civilă nr. 915A din 20 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, sectia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, cererile de lămurire şi de completare a deciziei nr. 342A din data de 7 martie 2023 pronunţate de aceeaşi instanţă, formulate de petentul E. în contradictoriu cu intimaţii A., B., C. şi D..
Prin decizia civilă nr. 1232A din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia tardivităţii; a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 342A din din 07 martie 2023, formulată de apelantul-pârât E., în contradictoriu cu apelanţii-reclamanţi A., B., C. şi D., ca tardiv formulată; a respins cererile de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 342A din ()7 martie 2023, înregistrate la datele de 27 iunie 2023 şi 24 iulie 2023, formulate de pârâtul E., ca nefondate.
Prin decizia civilă nr. 407A din 04 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia nulităţii cererii; a anulat contestaţia în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 342 din 07 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018.
Prin decizia civilă nr. 689 din 13 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia tardivităţii; a respins cererea de completare a dispozitivului formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 342 din 07 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulată.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 689 din 13 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs contestatorul E..
1. Procedura de filtru
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 iulie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .
Prin rezoluţia din 09 august 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
Prin raportul întocmit la 17 septembrie 2024, s-a reţinut că a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit prin rezoluţia din 09 august 2024, faptul că recursul declarat priveşte decizia civilă nr. 689 din 13 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, completul de filtru urmând a analiza excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii şi nulităţii recursului din perspectiva neîncadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege.
În condiţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 19 noiembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor.
2. Motivele de recurs
Recursul declarat de contestator a fost motivat prin însăşi cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., fiind invocată incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, cu referire la situaţia de fapt dedusă judecăţii, a arătat că instanţele de fond nu s-au pronunţat asupra celor solicitate prin cererea reconvenţională şi nici nu a lămurit situaţia imobilelor ce fac obiectul litigiului pe baza probelor depuse în dosar şi temeiului juridic invocat în cererea reconvenţională la fond şi cererile de apel şi de recurs.
De asemenea, a precizat că instanţa nu a efectuat o cercetare la faţa locului, la adresa din str. x, potrivit art. 345-347 C. proc. civ. şi nici nu a constatat şi reţinut că apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege în condiţiile în care decizia civilă nr. 407A din 04 aprilie 2024 i-a fost comunicată la data de 13 mai 2024, iar apelul a fost depus la aceeaşi dată.
Recurentul a făcut precizarea că a primit hotărârea nr. 407A/04.04.2024 în data de 13 mai 2024 şi a formulat apel în aceeaşi dată, 13 mai 2024.
A mai susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra restabilirii situaţiei anterioare zilei de 05 decembrie 2023, în raport de dispoziţiile art. 5 şi art. 256 C. proc. pen. şi art. 723 alin. 1, art. 724 (1, 3) C. proc. civ. nu a menţionat în dispozitivul hotărârii suprafaţa de 372 mp cuprinsă între pct. 1-21 cu vecinii: la nord - str. x şi nr. 22 - corpul B şi nr. 22A -corpul A şi nr. 24, la est - str. x, la sud - str. x, la vest - str. x şi nr. 22B şi nr. 24, în raport de înscrisurile notariale şi planurile cadastrale din iulie 1992 emise de S.C. H., din 10 februarie 2010, emise de I. şi nr. 2262/303/2010 emise de J., nr. 9094/303/2016 emis de F., precum şi de dispoziţiile art. 557 (1), art. 560-566, art. 916, art. 930, art. 1349-1357 (1,2), art. 35 alin. (3) C. civ., art. 442-444 şi art. 449 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul-contestator a solicitat ca instanţa să constate că suprafaţa de 372 mp are formă geometrică neregulată pentru care este necesară emiterea unei singure autorizaţii de construcţie prin raportare la legea pompierilor, Legea nr. 50/1991, Legea mediului înconjurător, Legea sănătăţii publice şi Legea fondului funciar nr. 8/1991.
De asemenea, a arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra solicitării privind numirea unui alt expert topo în locul doamnei G., care să lămurească suprapunerea celor 2 imobile ce fac obiectul litigiului, prin raportare la planurile topografice enumerate anterior şi înscrisurile notariale ce privesc suprafaţa de 372 mp, precum şi cele emise de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată în Bucureşti.
Instanţa nu s-a pronunţat nici asupra solicitării privind desemnarea unui alt expert tehnic judiciar în locul domnului K., care să refacă vechiul hotar al fostului imobil din str. x pe vechiul amplasament.
Recurentul-contestator a menţionat că pe str. x sector 5 nu există nr. 69, însă acest aspect nu a fost constatat şi reţinut de instanţă în decizia nr. 342A din 07 martie 2023; a solicitat ca instanţa să constate că este executat silit în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 19 decembrie 2023, în recurs, că a formulat contestaţie la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2023 şi a solicitat întoarcerea executării silite în dosarul nr. x/2024 şi că sunt mai multe plângeri penale care nu au fost soluţionate până în prezent.
A făcut referire la încheierea nr. 30 din 22 noiembrie 2023 întocmită în dosarul de executare silită nr. 29 din 22 noiembrie 2023, prin care executorul judecătoresc L. a menţionat că nu se poate continua procedura executării silite în ceea ce priveşte imobilul situat în Bucureşti, str. x, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul G., conform titlului executoriu, situaţie asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat şi nici nu a lămurit-o.
A mai arătat că reclamanţii şi complicii acestora au ocupat în întregime suprafaţa de 372 mp în data de 05 decembrie 2023, prin săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 46, art. 48, art. 253 (1), art. 256, art. 291, art. 297 (1), art. 301 (1) şi art. 308 (l) C. pen., producându-i un prejudiciu material constând în blocarea culturii de legume pentru anul 2024, neirigarea pomilor fructiferi, a viţei de vie şi a plantelor aromate (pătrunjel, leuştean, mărar).
Recurentul a precizat că înţelege să se constituie parte civilă, în raport de dispoziţiile art. 19 (l), art. 20 (l), art. 25 (1) C. proc. pen. şi art. 1349-1357 (l, 2) C. civ., solicitând acordarea despăgubirilor materiale în cuantum de 15.000 RON, începând cu data de 05 decembrie 2023 şi până când i se va lăsa în deplină şi liniştită posesie suprafaţa de 372 mp din str. x, ocupată ilegal, precum şi cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând deplasării la termenele acordate în dosarele nr. x/2018 si nr. y/2024, contravaloarea materialelor de papetărie şi a copiilor xerox, precum şi a altor cheltuieli neprevăzute.
Totodată, a solicitat acordarea daunelor morale în cuantum de 6.000 RON ca urmare a afectării imaginii publice în vecini şi alterarea stării de sănătate în contextul derulării litigiului pe durata a 7 ani (2018-2024) la iniţiativa reclamanţilor, care nu au prezentat probe pentru imobilul din str. x, deţinut fără drept şi fără calitate procesuală, solicitând aplicarea de sancţiuni reclamanţilor şi complicilor acestora, precum şi citarea acestora cu menţiunea de a răspunde la interogatoriul anexat.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
3. Apărările formulate în cauză
La 27 august 2024, prin poştă, în termen legal, intimaţii-reclamanţi A., B., C. şi D. au depus întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, admiterea excepţiile inadmisibilităţii, nulităţii şi netimbrării cererii de recurs şi, în subsidiar, respingerea căii de atac, ca neîntemeiată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În susţinerea poziţiei procesuale, cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, au arătat că recurentul-pârât a mai declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 342A din 07 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018.
În referire la excepţia nulităţii recursului, invocând dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi art. 488 alin. (2) C. proc. civ., intimaţii-reclamanţi au susţinut că argumentele recurentului-pârât nu pot fi circumscrise temeiurile invocate în cererea de recurs, ci reprezintă simple nemulţumiri ale părţii în legătură cu modul de soluţionare a cauzei, câtă vreme acesta nu arată care sunt dispoziţiile legale încălcate în privinţa alcătuirii completului de judecată; care sunt atribuţiile puterii judecătoreşti pe care instanţa le-a depăşit; care sunt regulile de procedură încălcate de instanţa de judecată prin hotărârea pronunţată şi care se sancţionează cu nulitatea absolute; care sunt motivele contradictorii sau străine de natura cauzei cuprinse în hotărârea atacată şi nici faptul că aceasta nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază; de unde şi prin raportare la care hotărâre a fost încălcată autoritatea de lucru judecat; care sunt normele de drept material încălcate prin pronunţarea hotărârii atacate sau care în ce constă aplicarea greşită a nomelor de drept material.
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării cererii de recurs, făcând trimitere la dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi la cele ale art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., intimaţii-reclamanţi au arătat că această excepţie a fost invocată sub rezerva verificării dovezilor existente la dosarul cauzei în raport cu îndeplinirea cerinţelor de timbraj, conform dispoziţiilor legale incidente.
În referire la netemeinicia cererii de recurs, relativ la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., au precizat că din argumentele expuse de recurentul-pârât nu se poate identifica care este excesul de putere al instanţei de judecată şi în ce mod instanţa de judecată, prin exercitarea atribuţiile sale, a interferat în sfera atribuţiilor puterii legislative sau executive.
Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., au menţionat că recurentul-pârât nu a indicat normele de drept care au fost încălcate de instanţa de judecată a căror nerespectare se sancţionează cu nulitatea absolută a hotărârii atacate.
Totodată, au arătat că recurentul-pârât nu a indicat în concret în ce constă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul nemotivării, motivării contradictorii sau cuprinderii unor motive străine de natura pricinii.
Nici cu privire la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., nu se pot identifica în cererea de recurs critici care să susţină autoritatea de lucru judecat şi unde derivă aceasta ori să arate încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, susţinerile acestuia vizând, în mare parte, situaţia de fapt, administrarea probatoriului şi nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cererii de recurs.
La 09 septembrie 2024, în termen legal, recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat rezolvarea acţiunii civile prin raportare la probatoriul anexat şi temeiurile juridice invocate.
De asemenea, a solicitat desfiinţarea înscrisurilor fără valoare juridică invocate de reclamanţi şi complicii acestora în dosarele nr. x/2018, nr. y/2023 şi nr. 7337/303/2024.
A mai solicitat restabilirea situaţiei de fapt anterioare zilei de 05 decembrie 2023, semnarea interogatoriului cuprind 33 de întrebări în faţa instanţei de toate părţile menţionate în acţiune.
A precizat că înţelege să se constituie ca parte civilă, solicitând obligarea reclamanţilor şi a complicilor acestora la plata pagubelor materiale în cuantum de 15.000 RON ocazionate de prezenta cauză, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.000 RON, ocazionate în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2024 reprezentând contravaloarea muncii pentru zilele când s-a prezentat în faţa instanţei, alte cheltuieli neprevăzute, precum şi la plata cheltuielilor de executare în cuantum de 9.236 RON.
A mai solicitat obligarea intimaţilor-reclamanţi, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum 16.000 RON, pentru afectarea imaginii publice şi chemarea în instanţele de judecată timp de 7 ani (2018-2024), fără a deţine probe şi a avea calitate procesuală pentru imobilul din str. x, în suprafaţă de 372 mp, făcând trimitere pe larg la situaţia de fapt dedusă judecăţii.
Concluzionând, recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului cu privire la cererea reconvenţională şi interogatoriul cu cele 33 de întrebări, prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6, 7 şi 8 şi art. 496 (2) C. proc. civ., la probatoriul anexat la filele x şi temeiul juridic invocat în drept, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de procedură prevăzute de lege pentru promovarea căii de atac.
A mai precizat că recursul este timbrat, fiind depusă la dosar chitanţa privind achitarea taxei de timbru.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Având a analiza cu prioritate aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele expuse în continuare.
Cu titlu preliminar instanţa de recurs reţine că, în cauză, astfel cum s-a reţinut prin raportul întocmit în procedura de filtru, prezentul recurs vizează decizia civilă nr. 689 din 13 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în soluţionarea unei cereri de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 407 din 04 aprilie 2024 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a anulat contestaţia în anulare formulate de aceeaşi parte împotriva deciziei civile nr. 342 din 07 martie 2023 a Curţii de Apel, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept material şi/sau procesual aplicabile, astfel că părţile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie.
Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate a hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres şi limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situaţiei de fapt.
Scopul recursului transcende, aşadar, interesului particular şi constă în asigurarea unui cadru juridic coerent şi unitar, printr-o interpretare şi aplicare uniformă a legii materiale şi/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii instanţelor de fond, care administrează probele.
Prin urmare, motivarea recursului presupune invocarea şi argumentarea unor critici de nelegalitate care, pe de o parte, trebuie să privească soluţia pronunţată de instanţa de apel, iar, pe de altă parte, trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Or, în cauză, se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe legale, întrucât recurentul-contestator nu deduce, spre analiză, veritabile critici de nelegalitate a deciziei atacate.
Astfel cum s-a arătat în preambulul prezentei decizii prin decizia recurată a fost admisă excepţia tardivităţii şi a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 407/04.04.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În speţă, deşi recurentul-contestator a invocat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., în susţinerea căii de atac îndreptate împotriva deciziei civile nr. 689 din 13 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti această invocare este una formală, în condiţiile în care nu au fost aduse deciziei recurate veritabile critici de nelegalitate, care să vizeze considerentele curţii de apel care a determinat pronunţarea soluţiei de respingere ca tardivă a cererii de completare a dispozitivului formulate de către recurentul-contestator.
Astfel, recurentul se limitează la simpla afirmaţie potrivit căreia cererea a fost formulată în termenul stabilit de lege deoarece a primit decizia civilă nr. 407/04.07.2024 în data de 13 mai 2024 şi că a depus apelul formulat (în fapt recurentul face referire la cererea de completare a dispozitivului) împotriva deciziei civile nr. 407/04.04.2024 în data de 13.05.2024, fără a dezvolta critici de nelegalitate asupra soluţiei pronunţată în cauză.
Se observă că prin motivele de recurs formulate recurentul-contestator critică modalitatea de interpretare a probelor, soluţiile instanţelor de judecată asupra cererilor formulate de către recurent sau faptul că acestea nu s-au pronunţat asupra unor cereri precum cele de înlocuire a experţilor numiţi în cauză sau asupra cererii recurentului de restabilire a situaţiei anterioare datei de 05 decembrie 2024 chestiuni care au făcut obiectul judecăţii dosarului nr. x/2018 soluţionat definitiv.
De asemenea, prin memoriul de recurs precum şi prin răspunsul la întâmpinare formulată recurentul-contestator a solicitat despăgubiri materiale şi morale, precum şi contravaloarea sumei de 6.000 RON reprezentând contravaloarea muncii pentru zilele când s-a prezentat în faţa instanţei precum şi alte cheltuieli neprevăzute ocazionate în dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2024, cereri ce exced cadrului procesual al prezentului recurs.
Or, pentru a face obiectul analizei instanţei de recurs, criticile formulate în susţinerea căii de atac trebuie să se grefeze pe considerentele deciziei recurate şi să tindă a demonstra nelegalitatea acestora, ipoteză care nu se regăseşte în cauză prin raportare la criticile aduse de către recurentul-contestator şi la dezlegările date prin decizia recurată.
Prin urmare, Înalta Curte constată că o atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cele susţinute prin cererea de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârilor recurate.
Totodată, Înalta Curte reţine că pot forma obiect al cercetării judecătoreşti în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecăţii în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalităţii acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., grefate pe cele reţinute de hotărârea recurată, obligaţie care revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.
Aşa fiind, criticile formulate de recurentul-contestator, care fie nu reprezintă critici de nelegalitate, fie nu se grefează pe considerentele deciziilor recurate, nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului formulat, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.
Prin urmare, cum criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de contestatorul E. împotriva deciziei nr. 689 din 13 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2024.