Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 31.07.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 103.342,76 RON reprezentând daune moratorii pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de a încheia contractul de vânzare, obligaţie născută în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată la BNP D. sub nr. x/21.02.2019 şi la plata sumei de 13.440,34 RON reprezentând diferenţa de curs valutar dintre data la care trebuia să se perfecteze contractul de vânzare cumpărare şi data la care s-a perfectat. Deopotrivă, au solicitat si actualizarea fiecărei sume cu indicele inflaţiei calculat intre momentul naşterii fiecărei obligaţii de plată şi momentul plăţii efective şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1350, art. 1516, art. 1536 şi art. 1548 C. civ.
2. Hotărârile care au generat conflictul
2.1 Prin sentinţa nr. 3934 din 16 aprilie 2024, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 3 C. proc. civ. şi, observând că pârâta figurează cu sediul social în Braşov, judeţul Braşov, astfel cum rezultă din verificările efectuate din oficiu în baza datelor ONRC, a constatat întemeiată excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A mai reţinut faptul că în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere că în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată la BNP D. sub nr. x/21.02.2019 părţile nu au stipulat expres ca în situaţia în care se nasc litigii acestea să fie soluţionate de o anumită instanţă şi nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 113 C. proc. civ. întrucât părţile nu au stipulat ca la data de 31.08.2019 contractul de vânzare-cumpărare se va perfecta într-un anumit loc.
2.2 Prin sentinţa civilă nr. 10221 din 14 octombrie 2024, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov invocată de reclamanţi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Braşov şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a suspendat cauza şi a trimis dosarul, în vederea soluţionării regulatorului de competenţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Braşov a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ.
A reţinut instanţa că fiind vorba despre un caz de competenţă teritorială alternativă, alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţine consumatorului.
În speţă, consumatorii sunt reclamanţii, care au domiciliul în sectorul 3 Bucureşti. Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., care stabilesc că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar aceştia au investit Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, sector pe raza căruia au domiciliile.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Înalta Curte reţine că instanţa de fond a fost învestită cu o cerere personală patrimonială având ca obiect angajarea răspunderii pârâtei pentru executarea cu întârziere a unei obligaţii contractuale, potrivit acţiunii pârâta profesionist obligându-se prin contractul menţionat în acţiune să vândă în anumite condiţii şi la un anumit termen un imobil reclamanţilor persoane fizice şi îndeplinind cu întârziere această obligaţie.
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."
Pentru toate acţiunile ce îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit o normă procedurală de favoare în beneficiul consumatorilor, competenţa fiind determinată de lege şi în funcţie de domiciliul acestora.
Această normă vizează atât acţiunile care au ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, cât şi litigiile care privesc executarea contractului, indiferent de natura acestuia.
În speţă, se constată că litigiul a fost iniţiat de către doi consumatori împotriva unui profesionist, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
Prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992.
De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.
Prin "profesionist" se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia, conform dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Definiţia "profesionistului" se regăseşte şi în cuprinsul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, potrivit cărora noţiunea de "profesionist", prevăzută la art. 3 din C. civ., include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni erau prevăzute de lege la data intrării în vigoare a C. civ.
În cauza de faţă, pârâta C. S.R.L. este, fără îndoială, un profesionist, în sensul legii civile, oferind spre vânzare imobile, cum este cel care a făcut obiectul convenţiei încheiate cu reclamanţii.
Prin urmare, dat fiind faptul că izvorul raportului juridic dintre părţi este reprezentat de promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată la BNP D. sub nr. x/21.02.2019, în cadrul căreia reclamanţii deţin, fără dubiu, calitatea de consumatori, iar pârâta pe cea de profesionist, obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În raport cu aceste aspecte, pentru determinarea competenţei de soluţionare a pricinii, este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărei scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie printr-o dispoziţie favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanţe competente.
Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.
Cum în cauza dedusă judecăţii, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reclamanţii au înţeles să introducă acţiunea la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul lor, acestei instanţe îi revine competenţa de a se pronunţa asupra cererii de chemare în judecată.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2024.