Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
La data de 06.06.2024 a fost înregistrat, pe rolul Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă, dosarul nr. x/2023, privind pe recurentul debitor A., pe intimatul-petent B.E.J. B. şi pe intimata-creditoare CEZ Vanzare S.A., având ca obiect încuviinţare executare silită.
La data de 07.06.2024, prin rezoluţie, s-a fixat termen de judecată la data de 14.06.2024, ora 12, dispunându-se citarea recurentului, prin agent procedural.
Prin încheierea de şedinţă din 10 iunie 2024, Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă a dispus preschimbarea, din oficiu, a termenul de judecată din data de 14.06.2024, ora 12, pentru data de 13.06.2024, ora 13.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 169 din 13 iunie 2024, Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recursul declarat de debitorul A. împotriva deciziei civile nr. 40/07.03.2024 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2023.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă din 10 iunie 2024 a Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă a declarat recurs debitorul A..
5. Apărările formulate în cauză
Intimaţii nu au formulat întâmpinări.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 235 din C. proc. civ., cu denumirea marginală "încheieri preparatorii şi interlocutorii", instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii.
Încheierea atacată prin prezenta cale de atac, este o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu, ce nu are ca efect întreruperea cursului procesului sau finalizarea lui, şi nu este supusă apelului.
Potrivit dispoziţiilor art. 466 alin. (4) din C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, iar potrivit dispoziţiilor art. 494 din C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.
Încheierile premergătoare, potrivit distincţiilor de la art. 235 din Codul de civilă pot fi atacate cu recurs înainte de desesizarea instanţei prin hotărârea finală numai dacă legea prevede în mod expres această posibilitate. În absenţa unei astfel de dispoziţii a legii, ele nu pot fi criticate prin recurs decât odată cu fondul.
În speţă, se atacă o încheiere prin care instanţa, din motive temeinice, a preschimbat judecata cauzei pentru un alt termen de judecată, nefiind în ipoteza în care o dispoziţie legală expresă deschide părţii accesul la recurs.
Astfel, recurentul a declarat recurs nu odată cu fondul cauzei, astfel cum prevede dispoziţia legal mai sus redată, ci, separat, împotriva încheierii de preschimbare a termenului de judecată, hotărâre care nu antamează asupra fondului cauzei şi împotriva căreia recurentul nu are cale de atac decât odată cu fondul, în măsura în care hotărârea finală din litigiu ar fi susceptibilă de vreo cale de atac.
Totodată, se reţine că liberul acces la justiţie nu impune accesul la toate căile de atac prevăzute pentru diferite cauze, dacă, pentru anumite tipuri de litigii, legea nu le prevede, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 6 din Convenţie nu limitează dreptul statelor de a exclude anumite litigii de la posibilitatea de a fi atacate cu recurs, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiţiei şi evitarea aglomerării instanţelor de recurs (de exemplu, cauza Roseiro Bento împotriva Portugaliei).
Pe de altă parte, memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise de nelegalitate a încheierii din 10 iunie 2024, ci doar menţiunea declarării căii de atac, fiind nemotivată sub acest aspect, fiind incidente, astfel, prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat, calea de atac va fi lovită de nulitate.
Faţă de aceste considerente, constatând că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte, în baza prevederilor art. 466 alin. (4), art. 494 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., o va admite şi, în consecinţă, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 10 iunie 2024 a Curţii de Apel Timişoara – secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de debitorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.