Şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2024
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2023, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3, în contradictoriu cu A., B., Şeful Complexului de Servicii "C." şi Directorul General al DGASPC Sector 3 a solicitat instanţei să dispună înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu măsura de protecţie specială a plasamentului pentru minorul Bărcănescu Alberto, fiul lui A. şi B., în cadrul Complexului de Servicii "C." - componenta rezidenţială, apartament "D.", situat în Bucureşti, precum şi stabilirea domiciliului minorului la adresa precizată.
Totodată, a solicitat instanţei să dispună ca, pe durata măsurii de protecţie specială plasament, drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil, să fie exercitate pe toată durata măsurii plasamentului de către Şeful Complexului de Servicii "C.", având în vedere necesitatea respectării dreptului acestuia la educaţie, sănătate, a accesului imediat la servicii medicale specializate, precum şi facilitarea reprezentării în relaţia cu autorităţile publice.
De asemenea, a solicitat conform dispoziţiilor art. 67 alin. (2) Legea nr. 272/2004 republicată, obligarea părinţilor pârâţi la prestarea a 20 - 40 de ore lunar, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care aceştia îşi au domiciliul.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 59 lit. a), art. 60 lit. c), art. 62 alin. (1) lit. c), art. 63, art. 65 alin. (2) lit. a), art. 66 alin. (31) şi art. 67 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 1307/13.11.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 în contradictoriu cu pârâţii A., B., Şeful Complexului de Servicii "C." şi Directorul General al DGASPC Sector 3, a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă asupra minorului E., fiul lui A. şi B., cu plasamentul la Complexul de Servicii " C., componenta rezidenţială apartament "D.", pe perioada plasamentului, domiciliul copilului fiind la sediul centrului de plasament, în Bucureşti, iar drepturile şi obligaţiile părinteşti să fie exercitate, respectiv îndeplinite de către Şeful Complexului de Servicii "C." şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâţii A. şi B., la a presta câte 30 de ore lunar fiecare, acţiuni sau lucrări de interes local, pe raza teritorială în care au domiciliul sau reşedinţa, pe durata existenţei măsurii de protecţie faţă de minor.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 04.01.2024 a declarat apel pârâtul B.
3. Hotărârea pronunţată în apel
Prin decizia civilă nr. 101 A din 8 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 1307 din 13 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă şi a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată în sensul că a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului B. la prestarea a 30 de ore lunar, de activităţi sau lucrări de interes local pe durata existenţei măsurii de protecţie faţă de minor, ca nefondată.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile apelate.
A respins cererea apelantului de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 101 A din 8 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs pârâtul B..
5. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată prin întâmpinare, excepţie a cărei analiză este prioritară, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Obiectul cererii de chemare în judecată din litigiul pendinte îl reprezintă măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu măsura de protecţie specială a plasamentului pentru minorul E. fiul lui A. şi B., în cadrul Complexului de Servicii "C." - componenta rezidenţială, apartament "D.", situat în Bucureşti, precum şi stabilirea domiciliului minorului la adresa respectivă, delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului şi cele privind bunurile acestuia şi obligarea părinţilor la prestarea între 20-40 ore lunar, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, conform art. 67 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Potrivit art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului […]. De asemenea, potrivit art. 136 alin. (1) din acelaşi act normativ, hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă, iar potrivit art. 137, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.
Având în vedere că litigiul de faţă este înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 11 octombrie 2023 şi este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004, în cauză sunt incidente dispoziţiile din acest act normativ.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004, anterior menţionate, trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează în alin. (1) că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, iar la alin. (2) se menţionează că dispoziţiile alin. (1) se aplică în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o expresie similară.
Prin urmare, legea instituie numai o singură cale de atac, care, în cauza pendinte, a fost exercitată de către părţi, acţiunea formulată de reclamantă fiind soluţionată atât în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, cât şi în apel, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 101 A din 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost pronunţată în soluţionarea apelului, ca ultimă cale de atac prevăzută de art. 137 din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.
În consecinţă, cum legea prevede o unică cale de atac, respectiv apelul, care a fost, deja, exercitat de către pârâtul B., părţile nu mai au deschisă şi calea de atac a recursului, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin intermediul prezentei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 101 A din 8 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.