Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs:
Prin cererea înregistrată la 14 iunie 2023 sub nr. x/2018/a1 pe rolul Curţii de Apel Bacău, recurentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 11 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului promovat de pârâţii B., C. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1183 din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Târgu Neamţ.
La termenul din 10 iulie 2023, în baza art. 411 alin. (1)| pct. 2 C. proc. civ., s-a suspendat judecata cererii de recurs pentru lipsa părţilor.
Prin decizia civilă nr. 100 din 11 martie 2024, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a constatat perimat recursul formulat de pârâtul A. împotriva încheierii din 11 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi Primarul Comunei Pipirig, UAT Pipirig - reprezentată prin primar D. şi cu intimaţii-pârâţi B., C., Comisia Judeţeană Neamţ de aplicare a legilor fondului funciar şi Comisia Locală a Comunei Vânători de aplicare a legilor fondului funciar.
2. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 100 din 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul A..
3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 24 aprilie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.
Prin rezoluţia din 29 mai 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
4. Asupra motivelor de casare formulate, se constată următoarele:
Prin calea extraordinară de atac promovată, recurentul-pârât A. a solicitat desfiinţarea hotărârii de perimare şi trimiterea cauzei instanţei de recurs pentru judecarea cauzei.
Recurentul-pârât şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.
Prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. a arătat că instanţa de apel prin pronunţarea deciziei nr. 100 din 11 martie 2024 a constatat în mod eronat că noua acţiune ar avea o altă cauză, deşi în opinia sa, cauza este aceeaşi şi doar mijloacele de susţinere sunt noi.
A mai învederat că în acest context, în care prin sentinţa civilă nr. 1183 din 28 octombrie 2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ, s-a dispus respingerea cererii similare formulate de aceeaşi reclamanţi, soluţie neatacată ce a devenit definitivă, în cauză a operat, în opinia sa, autoritatea de lucru judecat şi nu perimarea recursului.
În susţinerea motivelor de casare, recurentul a precizat că nu a intrat niciodată în posesia încheierii de suspendare a judecăţii recursului din data de 10 iulie 2023 din cauza stării precare de sănătate în care se află, aceeaşi fiind situaţia şi în privinţa hotărârii prin care s-a pronunţat perimarea recursului.
A solicitat pentru argumentele mai sus arătate, repunerea în termenul de declarare a recursului şi a precizat că, termenul de perimare de şase luni nu a început să curgă şi în consecinţă, decizia prin care s-a constatat perimarea cererii sale de recurs este nelegală.
La 15 iulie 2024, au fost înregistrate concluziile formulate de intimata Comisia Locală a Comunei Vânători de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, prin care au susţinut că toate cererile depuse de părţi la instanţele de judecată au scopul de a tergiversa soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 şi de a acoperi inactivitatea intimaţilor-pârâţi referitoare la legalitatea titlului de proprietate emis pe numele lui E..
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 8 octombrie 2024.
În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut, în principal, faptul că, recursul este declarat cu încălcarea termenului legal pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac.
Raportul a fost comunicat părţilor la 21/22/25 octombrie 2024.
Nu a fost transmis punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 10 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând recursul în raport de excepţia tardivităţii, invocată din oficiu şi asupra căreia instanţa se va pronunţa cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cu privire la cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, motivată de faptul că pierderea termenului procedural s-a produs din cauză că partea nu a intrat în posesia încheierii de suspendare a judecăţii recursului din 10 iulie 2023, dar nici a hotărârii de perimare, neavând cunoştinţă despre acestea din cauza stării precare de sănătate în care se afla, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., în conformitate cu care "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."
Aşadar, pentru ca partea să beneficieze de dreptul reglementat prin dispoziţiile legale enunţate, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fie cauzată de motive temeinic justificate şi dovedite, împrejurarea care a împiedicat partea să-şi exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen şi să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.
Prin inserarea sintagmei "motive temeinic justificate" în cuprinsul textului art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere situaţii de natură obiectivă, ce exclud culpa părţii, care au condus la exercitarea în afara termenului prevăzut de lege a unui drept procedural.
În cauză, Înalta Curte, interpretând şi aplicând norma de procedură sus-enunţată, a stabilit că o astfel de ipoteză nu poate fi reţinută, întrucât recurentul a susţinut în justificarea cererii de repunere în termenul de promovare a căii extraordinare de atac a recursului că nu a avut cunoştinţă de încheierea de suspendare şi hotărârea de perimare din cauza stării sale precare de sănătate.
Deşi recurentul a susţinut că aceste aspecte au aptitudinea de a justifica întârzierea cu care a promovat cererea de recurs, contrar acestor afirmaţii, Înalta Curte apreciază că, în cauză, din perspectiva cerinţelor impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., temeiurile de fapt de care înţelege partea să se prevaleze nu se circumscriu unor împrejurări mai presus de voinţa sa, care să o fi împiedicat să acţioneze în condiţiile legii.
Urmare a examinării înscrisurilor de la dosar, Înalta Curte constată că încheierea de suspendare i-a fost comunicată recurentului la 13 iulie 2023, iar ulterior în 7 februarie 2024 a fost depusă în cutia poştală citaţia pentru termenul de judecată din 11 martie 2024, însoţită de menţiunea de a formula concluzii cu privire la sesizarea de perimare.
Mai mult, se observă că recurentul nu a depus nici un document care să probeze starea precară de sănătate pe care o invocă, făcând simple afirmaţii nesusţinute prin cererea de recurs.
În raport de aceste împrejurări, precum şi de dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. (conform cărora "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia"), Înalta Curte reţine că lipsa de diligenţă a recurentului nu poate fi asimilată unor motive temeinic justificate, în sensul prevăzut de art. 186 alin. (1) din cod, motive care să îl fi împiedicat să îşi îndeplinească obligaţia procesuală conform prescripţiilor legale, cererea de repunere în termen fiind, în aceste circumstanţe, neîntemeiată.
Având în vedere respingerea cererii de repunere în termen, Înalta Curte urmează a analiza excepţia tardivităţii recursului.
Astfel, se reţine că termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, astfel cum stabilesc dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancţiunea decăderii.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".
Se reţine că, în privinţa declarării căii de atac a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea, aceste dispoziţii legale instituie un termen special şi derogatoriu de la termenul comun de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că se aplică cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant.
Analizând actele şi lucrările dosarului se observă că recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 100 a fost declarat la 5 aprilie 2024, primind dată certă în aceeaşi zi la Curtea de Apel Bacău, iar decizia recurată a fost pronunţată la 11 martie 2024, moment în raport de care termenul de 5 zile pentru exercitarea prezentei căi de atac s-a împlinit în data de 18 martie 2024 (luni, zi lucrătoare, termen calculat în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.).
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că recursul formulat de recurent a fost depus cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, respectiv cu încălcarea termenului special de 5 de zile de la pronunţarea hotărârii, prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.
În consecinţă, nu vor mai fi analizate criticile dezvoltate de recurent în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se critică încheierea de suspendare sau autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1183 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ, acestea neputând face obiectul analizei legalităţii deciziei recurate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, în temeiul dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., iar în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 100 din 11 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2024.