Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Obiectul dosarului:
Prin cererea înregistrată la 29 mai 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate, în principal, nulitatea absolută a actului notarial nr. x/15.05.2015 încheiat în faţa notarului D. pentru cauză imorală.
In subsidiar, reclamanta a solicitat anularea actului notarial pentru lipsa discernământului în ceea ce o priveşte şi pentru vicierea consimţământului prin eroare cu privire la natura actului juridic, dol, violenţă.
Totodată, a solicitat rezoluţiunea actului notarial pentru neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere de către pârâţi, repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului teren şi construcţii din str. x în patrimoniul său şi radierea înscrierii în cartea funciară a actului notarial şi a menţiunilor efectuate în baza acestuia.
La data de 25 iulie 2018, pârâţii C. şi B. au depus cerere reconvenţională prin care au solicitat să se dispună înlocuirea întreţinerii în natură din contractul de întreţinere autentificat sub nr. x/15.05.2018, în renta reprezentată de o sumă de bani corespunzătoare.
La data de 16 octombrie 2018, E. a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantei, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie, admiterea cererii de chemare în judecată şi, în principal, constatarea nulităţii absolute a actului notarial nr. x/2015 pentru cauză imorală şi pentru cauză ilicită, iar în subsidiar, anularea actului notarial pentru lipsa cauzei actului juridic, lipsa discernământului, vicierea consimţământului prin eroare cu privire la natura actului juridic, dol şi violenţă, rezoluţiunea actului notarial pentru neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere de către pârâţi, repunerea părţilor în situaţia anterioară cu consecinţa redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul mamei sale, radierea înscrierii în cartea funciară a actului notarial şi a menţiunilor efectuate în baza acestuia.
Reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a completat cererea iniţială cu următoarele petite: anularea actului notarial pentru lipsa cauzei, constatarea nulităţii absolute a actului notarial nr. x/2015 pentru cauză imorală şi pentru cauză ilicită şi a învederat unele elemente de noutate cu privire la neexecutarea obligaţiei de întreţinere de către pârâţi.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 1092 din 27 iunie 2022, Tribunalul Bucureşti a admis în parte cererea principală astfel cum a fost modificată.
A admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul E..
A anulat contractul de întreţinere autentificat sub nr. x/15.05.2018 pentru vicierea consimţământului credirentierei prin dol şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul redobândirii nudei proprietăţi asupra imobilului în patrimoniul reclamantului.
A dispus radierea din cartea funciară a actului autentificat sub nr. x/15.05.2018 şi a menţiunilor efectuate în baza acestuia.
A respins cererea reconvenţională, ca rămasă fără obiect.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:
Prin decizia civilă nr. 1716A din 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-pârâţi C. şi B. şi apelul incident declarat de apelantul-reclamant E. împotriva sentinţei civile nr. 1092 din 27 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
4. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 1716A din 15 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâţii C. şi B. au declarat recurs.
5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie:9 9 Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 18 aprilie 2024 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.
Prin rezoluţia din 14 mai 2024, s-a dispus comunicarea recursului către intimat, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.
6. Asupra verificării motivelor de casare, prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se constată următoarele:
Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., într-o primă critică, recurenţii-pârâţi au arătat că, în ce priveşte cererea de constatare a nulităţii cererii de chemare in judecată deoarece a fost semnată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant, au invocat faptul că cererea de chemare în judecată nu reprezintă voinţa reclamantei, nu a fost semnată de reclamantă, ci cel mai probabil de fiul acesteia, intervenient în cauză, care însă nu avea procură să încheie actul de asistenţă juridică în locul mamei sale. Familia acesteia a aflat de contractul de întreţinere şi nu au fost de acord cu el, hotărând să îl atace în instanţă. Având în vedere că reclamanta le-a sugerat că, dacă va fi nevoie, va merge în faţa oricărei instituţii pentru a le apăra interesele şi în a-şi susţine demersul făcut, pârâţii apreciază că sunt îndreptăţiţi să creadă că cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de aceasta sau, dacă a fost semnată de un avocat, reclamanta nu a semnat contractul de asistenţă juridică, drept pentru care solicită să se constate nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa calităţii procesuale active.
Instanţa de fond, când reclamanta încă trăia, nu a încercat să afle care este adevărata voinţa a reclamantei cu privire la contractul de întreţinere, iar mai apoi instanţa de apel a fost în imposibilitatea de a realiza acest lucru, deoarece reclamanta decedase.
Recurenţii-pârâţi apreciază că, procedând cum au procedat, instanţa de fond şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri cu încălcarea art. 22 C. proc. civ.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că prin invocarea nulităţii cererii de chemare în judecată se încalcă art. 82 C. proc. civ., consimţământul reclamantei fiind afectat, aceasta fiind convinsă să formuleze prezenta acţiune prin intervenţia fiului său, care a dorit desfiinţarea contractului de întreţinere.
Astfel, contractul de asistenţă juridică nu a fost valabil încheiat şi, automat, reclamanta nu şi-a dat acordul cu privire la acţiunea formulată, toate susţinerile şi descrierea situaţiei de fapt fiind făcute din perspectiva fiului acesteia, reclamanta având o altă viziune asupra celor întâmplate.
O altă critică formulată de recurenţii-pârâţi face referire la faptul că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 1214 C. civ., constatând că în speţă sunt îndeplinite condiţiile dolului ca viciu de consimţământ.
Instanţa de apel a reţinut că pârâţii au speculat starea de vulnerabilitate a reclamantei, starea de instabilitate dispoziţională accentuată a persoanei, stările confuzionale, unele situaţii conflictuale cu familia şi au determinat-o să încheie actul, sugerându-i acesteia faptul că familia ar ajuta-o doar din interes şi încercând să o izoleze de membrii familiei.
Pentru a fi viciu de consimţământ, dolul trebuie să fie determinant pentru încheierea actului juridic şi să provină de la cealaltă parte. Tribunalul a reţinut că manoperele dolosive, respectiv sugestia şi îndepărtarea reclamantei defuncte de familie, au fost determinante pentru încheierea actului juridic atacat în cauză.
Susţinerile pârâţilor în sensul ca au socializat intens cu reclamanta timp de 3 ani anterior încheierii contractului de întreţinere şi toate probele administrate de aceştia pentru a dovedi buna credinţă, multitudinea de prestaţii şi relaţia bună pe care o aveau cu reclamanta, nu au fost avute în vedere de instanţe.
Nu a existat o falsă reprezentare a realităţii din partea reclamantei la data semnării contractului – aceasta a ştiut, a înţeles, a urmărit să semneze un contract prin care să îşi procure întreţinere din partea pârâţilor, în schimbul transferului către aceştia a nudei proprietăţi asupra imobilului, aspect ce reiese nu numai din interpretarea termenilor contractului, dar şi din documentul medico-legal din octombrie 2017, din care rezultă că reclamanta a fost chestionată de medici asupra intenţiei sale de a transfera către pârâţi dreptul de proprietate asupra imobilului, în schimbul contraprestaţiei constând în prestarea de întreţinere din partea acestora.
Ipoteza dolului este exclusă din moment ce voinţa juridică a reclamantei se evocă şi în constatarea făcută în luna septembrie 2017 la Institutul de Medicină Legală, când reclamanta părea convinsă de utilitatea semnării contractului. Nu în ultimul rând, înregistrările video/audio demonstrează raportarea reală şi concretă a reclamantei faţă de contract, în sensul că şi-1 însuşeşte în totalitate.
In condiţiile art. 304 C. proc. civ., nu se poate proba cu martori în contra sau peste cuprinsul unui înscris.
In concluzie, sensul în care trebuie interpretat a contractului este cel ce rezultă din analiza gramaticală a termenilor folosiţi în act. Or, din contract rezultă cu claritate că părţile semnatare au avut în vedere transferul nudei proprietăţi asupra imobilului, cu titlu oneros, pentru o contraprestaţie constând în prestarea de întreţinere din partea pârâţilor către reclamanta-creditoare a obligaţiei de întreţinere.
Apreciază că reclamanta avea discernământul neviciat la momentul încheierii actului, având în vedere examinările psihologice efectuate în data de 11.10.2017 şi în data de 07.08.2018, în imediata apropriere a momentului încheierii contractului de întreţinere, din care rezultă că reclamanta avea discernământul neafectat.
Expertiza efectuata de IML Târgu Mureş releva o probabilitate, iar nu o certitudine ("aceasta fiind expusa la manevre", "aceasta stare a diminuat").
În ceea ce priveşte transcrierea înregistrării din dosarul penal de pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aceasta fiind efectuată la o dată ulterioară momentului încheierii contractului, nu poate fi considerată ca o captaţie sau sugestie asupra consimţământului reclamantei dat anterior.
Toate probele administrate de pârâţi au fost neluate în seamă de instanţa de judecată, care a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile dolului, atât cu privire la elementul material, cât si cu privire la latura subiectivă, interpretând în mod greşit dispoziţiile art. 1214 C. civ., deoarece în speţă nu există o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi, reclamanta încheind contractul de întreţinere în cunoştinţă de cauză, în schimbul întreţinerii prestate de pârâţi.
De asemenea, nu există nici situaţia în care pârâţii au omis, în mod fraudulos, să o informeze pe reclamantă asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să îi fie dezvăluite, clauzele contractului fiind înţelese de aceasta şi acceptate, notarul fiind cel care a constatat că încheierea contractului a avut loc în mod corect şi legal.
Concluzionând, recurenţii-pârâţi solicită să se constate că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu interpretarea greşită a legii, respectiv a art. 82 C. proc. civ. şi a art. 1214 C. civ.
Intimatul-reclamant E., moştenitor al reclamantei A., a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 15 octombrie 2024.
În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut, în principal, faptul că, deşi recursul este admisibil (hotărârea pronunţată de curtea de apel are deschisă calea de atac a recursului), susţinerile formulate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. privind sancţiunea nulităţii recursului.
Raportul a fost comunicat părţilor la 31 octombrie 2024.
Nu a fost transmis punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 10 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.
În privinţa acestei căi extraordinare de atac, se reţine că una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.
Obligaţia părţii recurente de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.
Invocarea unor critici care nu se încadrează în nici un motiv de recurs prevăzut de lege sau invocarea lor formală atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Analizând susţinerile formulate, se observă că, deşi formal încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au omis să dezvolte critici de nelegalitate, motiv pentru care acestea nu pot face obiect de analiză în prezenta cale extraordinară de atac, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
Trebuie subliniat că invocarea interpretării greşite a art. 22 alin. (2) C. proc. civ. s-ar putea încadra în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece s-a invocat încălcarea unor norme de procedură civilă şi nu a unor norme de drept material.
S-a susţinut prin această critică faptul că avocatul reclamantei nu a fost împuternicit de către aceasta pentru a semna cererea de chemare în judecată, ci de fiul său, lipsind astfel dovada calităţii de reprezentant a avocatului.
S-a mai considerat că, fiind invocată lipsa discernământului la încheierea contractului de întreţinere, reclamanta nu putea avea discernământ la încheierea contractului de asistenţă juridică.
Înalta Curte reţine faptul că discernământul, din punct de vedere civil, reprezintă o stare de fapt care se apreciază în concret, de la persoană la persoană în funcţie de capacitatea acesteia de a deosebi între bine şi rău, licit şi ilicit, moral şi imoral etc.
Din această perspectivă, fiind o stare de fapt se impune administrarea de probe doveditoare, (înscrisuri, expertiză medico-legală psihiatrică), în vederea determinării existenţei consimţământului la momentul încheierii unui act juridic.
În speţă, invocarea în recurs a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului reprezintă o critică de netemeinicie şi nu de nelegalitate, vizând modul de administrare şi interpretare a probelor, iar nu cum au susţinut recurenţii, interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ.
Însuşi temeiul de drept invocat în susţinerea acestui motiv de recurs, art. 22 alin. (2) C. proc. civ., se referă la îndatorirea instanţei de a stărui în aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, ceea ce presupune obligaţia instanţelor devolutive de a stabili situaţia de fapt şi aplicarea corectă a legii, iar a instanţelor de recurs doar de a verifica conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Neîncadrarea în motivele de nelegalitate rezultă şi din etapa procesuală în care a fost invocată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, respectiv în faţa instanţei de apel, cu nerespectarea art. 82 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel cum reiese din susţinerile recurenţilor, se impută instanţei de apel o imposibilitate obiectivă, pe care înşişi recurenţii o recunosc, de administrare a unui anumit probatoriu cu privire la semnarea cererii de chemare în judecată, urmărind în esenţă, o nouă dezlegare cu privire la situaţia factuală, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel.
De asemenea, tot cu ignorarea limitelor judecăţii efectuate în recurs, este formulată şi critica privind greşita interpretare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1214 C. civ., recurenţii argumentând în susţinerea acestui motiv de casare că "Toate probele administrate de subsemnatii pârâţi au fost neluate în seamă de instanta de judecată, care a considerat ca sunt îndeplinite condiţiile dolului şi a reţinut numai apărările reclamantei, ajungând la concluzia că în speţă sunt îndeplinite condiţiile dolului atât cu privire la elementul material cât si cu privire la latura subiectivă, interpretând în mod greşit dispozitiile art. 1214 C. civ. (...)’’.
Înalta Curte observă că recurenţii nu au adus nici de această dată critici punctuale care să se subsumeze vreunuia dintre motivele de casare, ci au fost învederate elemente care circumstanţiază situaţia de fapt şi mai ales, modul de interpretare şi administrare a probatoriului.
Maniera în care instanţa de apel a interpretat şi administrat probele administrate în cauză constituie un aspect de temeinicie a hotărârii recurate, care nu poate face obiectul controlului judecătoresc exercitat pe calea extraordinară a recursului.
Se reţine că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor administrate în cauză spre această finalitate aparţine în mod exclusiv instanţelor fondului, nefiind permisă o substituire a instanţei de recurs în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul şi scopul recursului sunt în mod imperativ reglementate de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., aşa cum s-a arătat în precedent.
Pe de altă parte, simpla expunere a unui text de lege fără a arăta în concret argumentele care justifică aplicarea acestuia în cauză sau care susţin interpretarea eronată, nu poate conduce la încadrarea criticii respective în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Astfel fiind, în absenţa unor argumente pertinente care să reflecte raţionamentul eronat al instanţei de apel sub aspectul normelor de drept material aplicate ori a unor argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aşa încât sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate de lege.
Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de pârâţii C. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1716A din 15 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a IV-a Civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2024.