Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2024
Analizând excepţia inadmisibilităţii căii de atac, reţinând şi prevederile art. 499 teza finală din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
La 3 octombrie 2024, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost înregistrată cererea petentului A. de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru aferente cererii de suspendare formulate în dosarul nr. x/2024.
Prin încheierea din 11 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii din 11 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs petenul A., solicitând admiterii cererii de reexaminare.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul formulat de petent în raport cu excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente de drept:
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Drept urmare, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalităţii, cât şi a principiului egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condiţiile legii.
În vederea soluţionării excepţiei inadmisibilităţii recursului, urmează a fi analizat regimul juridic al hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente.
Petenul supune căii extraordinare de atac a recursului încheierea din 11 octombrie 2024, pronunţată de Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
Dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stipulează astfel:,,(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă".
Caracterul definitiv al acestei încheieri implică faptul că împotriva ei legea nu permite, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., declararea căii de atac a recursului.
Cu privire la dispoziţiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, prin Decizia nr. 192/2024 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei "fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă", Curtea Constituţională a reţinut că acest cadru legislativ este în deplin acord cu normele fundamentale, generând premisele necesare ce permit instanţei judecătoreşti să examineze circumstanţele specifice fiecărui caz şi să realizeze un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiţie.
De asemenea, a mai statuat, prin Decizia nr. 700/2018 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006.
Faţă de normele legale enunţate, constatând că hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, nefiind supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2024.