Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Vălenii de Munte la data de 6 august 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, pronunţând o hotărâre provizorie până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, să dispună stabilirea legăturilor personale cu minorele C. şi D., după următorul program: în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri ora 16:00 până duminică ora 18:00, cu luarea minorelor de la mama la domiciliul său; mama să permită minorelor să comunice cu tatăl acestora prin apeluri video sau voce, prin intermediul aplicaţiilor E. sau F., lunea şi sâmbăta între orele 19:00-19:30.
2. Hotărârea Judecătoriei Vălenii de Munte, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 1011 din 24 septembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Luduş.
În motivare, instanţa a reţinut că cererea de stabilire a legăturilor cu minorele este o cerere privitoare la persoane, astfel încât competenţa în această materie aparţine instanţelor prevăzute de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are reşedinţa persoana ocrotită.
A apreciat că, în cazul proceselor referitoare la persoane, competenţa este exclusivă şi absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., iar instanţa de judecată poate invoca această excepţie, potrivit art. 129 alin. (3) din acelaşi act normativ.
A reţinut că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens mai larg, prezentând importanţă adresa unde partea locuieşte efectiv, domiciliul în fapt, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului lor la apărare.
Ca situaţie de fapt, a constatat că din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei a reieşit faptul că aceasta locuieşte din luna martie 2024 în jud. Cluj, iar la momentul efectuării referatului de anchetă socială pârâta se afla în vizită în localitatea Slănic, jud. Prahova, la locuinţa părinţilor săi, urmând ca, ulterior, să se întoarcă în jud. Cluj. Totodată, a reţinut că reclamantul, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a arătat că pârâta are domiciliul în localitatea Slănic, jud. Prahova, unde locuiesc şi minorele.
Apreciind că reşedinţa pârâtei la care se află minorele este situată în comuna Sărmaşu, jud. Cluj, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Luduş, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
3. Hotărârea Judecătoriei Luduş
Învestită prin declinare, Judecătoria Luduş prin sentinţa civilă nr. 1024, pronunţată la 5 noiembrie 2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Instanţa a reţinut în motivare că, prin înscrisurile depuse la dosar la data de 22 octombrie 2024, pârâta a arătat că este domiciliată în jud. Prahova, iar minorele locuiesc, în prezent, chiar dacă temporar, la această adresă.
A apreciat că momentul care interesează pentru verificarea competenţei este cel al introducerii cererii de chemare în judecată, împrejurarea că, ulterior acestui moment, pârâtul îşi schimbă domiciliul nefiind de natură a atrage şi o schimbare de competenţă.
A reţinut că normele de competenţă prevăzute de art. 114 alin. (1) C. proc. civ. au fost stabilite inclusiv pentru uşurinţa administrării probatoriului, iar prin declinarea de competenţă se urmăreşte respectarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea normei legale reprezentate de articolul anterior menţionat, respectiv acela de a conferi instanţei de la locuinţa minorului competenţa de soluţionare a cauzelor privind măsurile referitoare la acesta.
Ca urmare, a apreciat că instanţa cea mai bine plasată pentru administrarea probelor şi ascultarea minorelor, dacă se impune, este instanţa de la locuinţa în fapt a minorelor la data promovării acţiunii, respectiv Judecătoria Vălenii de Munte.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul acţiunii deduse judecăţii ce a generat desesizarea celor două instanţe şi ivirea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea prin care reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea legăturilor personale cu minorele C. şi D., până la soluţionarea dosarului civil nr. x/2024, înregistrat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte.
Înalta Curte reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), precum şi pe cele ale art. 107 din acelaşi cod, care dispun în sensul că Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii.
Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.
Prevederile art. 114 C. proc. civ. statuează că: Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.
În speţă, pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte este înregistrată cererea formulată de pârâta din prezenta cauză, înregistrată sub dosar nr. x/2024, având ca obiect exercitare autoritate părintească şi stabilire domiciliu minor.
O astfel de cerere priveşte măsurile de ocrotire a persoanei fizice, cerere dată de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, urmând a se soluţiona de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, conform dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ.
Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., (1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.
Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ., iar pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii [(art. 496 alin. (1)], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.
La data introducerii cererii de chemare în judecată, 26 august 2024, domiciliul mamei, în îngrijirea căreia au rămas minorele, era în oraşul Slănic, str. x, jud. Prahova, conform menţiunilor pârâtei făcute prin întâmpinarea depusă în dosarul Judecătoriei Vălenii de Munte, coroborate cu cele din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul său.
Singurul aspect care interesează în stabilirea instanţei competente cu soluţionarea cauzei este cel legat de locuinţa efectivă a minorelor la data sesizării instanţei, aceasta fiind deci cea din oraşul Slănic, str. x, jud. Prahova.
O eventuală schimbare a domiciliului minorelor, ulterioară sesizării instanţei, în circumstanţele în care, potrivit susţinerilor pârâtei menţionate în referatul de anchetă socială cu privire la întoarcerea sa în comuna Sărmaşu, sat Vişinelu, jud. Cluj, eventual, împreună cu minorele, în lipsa altei menţiuni în actele dosarului privitoare la domiciliu, nu este de natură a atrage o modificare a competenţei instanţei sesizate iniţial.
Astfel, potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., aplicabil, ca regulă de drept generală în materia competenţei teritoriale, atunci când pe parcursul judecăţii intervin modificări asupra acestui element de identificare a persoanei, instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, intervine o schimbare a domiciliului pârâtului.
În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Vălenii de Munte, în circumscripţia căreia este situat oraşul Slănic, jud. Prahova, este instanţa competentă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.