Şedinţa publică din data de 05 decembrie 2024
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 12/04.03.2024 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară, în baza art. 335 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
S-a luat act că prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023 pronunţată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călăraşi (definitivă la data de 05.04.2023 prin neapelare în termen astfel cum s-a stabilit prin decizia penala nr. 1452/A/13.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti) s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul x/2019 (definitivă prin neapelare la data de 24.06.2019), s-a constatat că infracţiunile ce fac obiectul acelei cauze au fost comise de inculpat în stare de pluralitate intermediară raportat la condamnarea de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul x/2019 şi s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 7 (şapte) luni închisoare cu executare în regim de detenţie, conform art. 96 alin. (4) din C. pen.
S-a luat act că faţă de inculpat s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii MEPI nr. 122/05.04.2023, neconfirmat şi MEA nr. 3/13.10.2023, inculpatul fiind dat în urmărire conform dispoziţiei nr. x/05.04.2023.
S-a luat act că tratamentul sancţionator (revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, starea de pluralitate intermediară şi modalitatea de executare a pedepsei) aplicat prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023 pronunţată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călăraşi pentru fapte care nu fac obiectul prezentei cauze, se impune cu autoritate de lucru judecat prezentei hotărâri.
În baza art. 40 alin. (1) din C. pen. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 7 (şapte) luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023 pronuntata în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călăraşi în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 40 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 44 din C. pen., s-a contopit pedeapsa principală de 9 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu pedeapsa principală de 9 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019 pronunţată în dos nr. 2517/302/2019 de Judecătoria Sector 5 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi cu pedepsele principale de câte 1 an închisoare fiecare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023 pronunţată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călăraşi pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat una dintre pedepsele cele mai grele, de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 10 luni (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), astfel că în final inculpatul A. să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 72 alin. (2) C. pen., s-a luat act că inculpatul a fost reţinut 24 de ore în cauza care a făcut obiectul dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Călăraşi şi s-a dispus deducerea din durata pedepsei a perioadei reţinerii de 24 de ore din data de 21.08.2019, orele 20:45 până la data de 22.08.2019, ora 20:45.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii MEPI nr. 122/2023 emis la data de 05.04.2023 în baza sentinţei penale nr. 100/15.03.2023 pronunţate în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călăraşi şi emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispoziţiilor prezentei hotărâri.
II. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 663A din data de 29 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a Penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 12/04.03.2024, pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că apelantul-inculpat A. s-a prevalat în faţa primei instanţe de dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele comise şi renunţând la administrarea altor probe.
Curtea a constatat că situaţia de fapt a fost corect stabilită de către prima instanţă, prin raportare la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului.
Curtea a constatat că în mod legal s-a reţinut că fapta inculpatului A., care, în data de 15.06.2019, în jurul orelor 20:30, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietate personală (fără a perfecta însă actele de vânzare - cumpărare), pe drumurile publice, pe raza com. Dragoş Vodă, jud. Călăraşi, pe strada x fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, ocazie cu care a tamponat cu autoturismul prima semicumpănă a barierei P.O. Ivăneşti situată pe Magistrala CF x Bucureşti - Constanţa, în zona km 101+873 m, în timp ce suspectul B. a ridicat cea de-a doua semicumpănă pentru a putea traversa pasajul de cale ferată, producând un prejudiciu în cuantum de 352,9 RON, recuperat integral ulterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere", faptă prev. şi ped. de art. 335 alin. (1) din C. pen.
Din punctul de vedere al legalităţii, Curtea a constatat că pedeapsa stabilită de prima instanţă respectă limitele prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la unu la 5 ani. Dând eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele se reduc la 8 luni, respectiv 3 ani şi 4 luni de închisoare. Prin urmare, este legală pedepsa aplicată de către prima instanţă pentru infracţiunea săvârşită la data de 15.06.2019, de 9 luni de închisoare, apropiată de minimul special.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, Curtea a constatat că instanţa a avut în vedere în mod temeinic atât gravitatea faptei săvârşite, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu multiple antecedente penale, dar şi prin raportare la atitudinea de recunoaştere adoptată cu ocazia audierii în faţa primei instanţe, astfel că o pedeapsă îndreptată spre minim, în limitele prevăzute de lege şi reduse conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., este pe deplin justificată, neexistând temeiuri pentru micşorarea acesteia.
Astfel, din analiza fişei de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei reiese că apelantul-inculpat a mai fost condamnat pentru săvârşirea a multiple infracţiuni, printre care se numără şi cele prevăzute de art. 335 alin. (1) şi art. 336 din C. pen., reţinute prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Călăraşi.
Curtea a apreciat că se impune menţinerea pedepsei în cuantumul stabilit de către prima instanţă, raportat la gravitatea faptei în concret, dată de împrejurarea că din probatoriul administrat rezultă cu evidenţă că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului fără a poseda permis de conducere, punând, totodată, în pericol siguranţa participanţilor la trafic.
În acest sens, Curtea a reţinut faptul că inculpatul a fost depistat după ce a fost formulată o plângere penală de către partea civilă CNCF "CFR" S.A. cu privire la faptul că pe distanţa Dragoş Vodă – Ciulniţa, instalaţia BAT, de la km 101+73 s-a produs un deranjament manifestat prin tamponarea semicumpenelor B de către autoturismul cu numărul de înmatriculare x.
De asemenea, prima instanţă a procedat în mod legal la aplicarea tratamentului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, reţinând că prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023 pronuntată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărasi (definitiva la data de 05.04.2023 prin neapelare în termen astfel cum s-a stabilit prin decizia penala nr. 1452/A/13.10.2023 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul x/2019 (definitivă prin neapelare la data de 24.06.2019), s-a constatat că infracţiunile ce fac obiectul acelei cauze au fost comise de inculpat în stare de pluralitate intermediară raportat la condamnarea de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul x/2019 şi s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 7 (şapte) luni închisoare cu executare în regim de detenţie, conform art. 96 alin. (4) din C. pen.
Susţinerea apelantului în sensul că la acest moment s-ar impune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi nu revocarea suspendării sub supraveghere nu este fondată, câtă vreme revocarea suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa aplicată prin sentinţa menţionată s-a dispus deja, cu autoritate de lucru judecat, prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023 pronunţată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călărasi (definitiva la data de 05.04.2023).
De altfel, în situaţia particulară a inculpatului A. atât revocarea, cât şi anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei au aceleaşi consecinţe juridice, respectiv aplicarea dispoziţiilor privind tratamentul sancţionator al pluralităţii intermediare de infracţiuni, deci contopirea acestora conform art. 96 alin. (5) rap. la art. 44 alin. (2) şi 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.
Curtea a observat că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile legale menţionate, pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare fiind legal stabilită.
Cât priveşte solicitarea de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, Curtea a constatat că nu este legal posibil a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, din moment ce pedeapsa aplicată prin prezenta a fost contopită cu pedepsele componente ale unei pedepse rezultante pentru care s-a dispus, în final, executarea pedepsei în regim de detenţie, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a acelei hotărâri, indiferent dacă prin acea hotărâre s-ar fi dispus anularea ori revocarea suspendării sub supraveghere a suspendării executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Astfel, în mod legal a reţinut prima instanţă că faţă de inculpat s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii MEPI nr. 122/05.04.2023, neconfirmat şi MEA nr. 3/13.10.2023, inculpatul fiind dat în urmărire conform dispoziţiei nr. 12638200CL/05.04.2023, astfel încât modificarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante nu este legal posibilă.
Mai mult, având în vedere elementele ce ţin atât de gravitatea faptei în concret comise, respectiv starea de pericol creată prin conducerea unui autovehicul fără a deţine permis de conducere, producerea unui accident, multiplele antecedente penale, Curtea a considerat că prima instanţă a apreciat corect şi asupra individualizării sancţiunii, apelul declarat de către inculpat fiind nefondat sub acest aspect, solicitarea apelantului-inculpat de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere aplicate de către prima instanţă neputând fi primită.
III. Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30.06.2024, când s-a stabilit termen la data de 24 octombrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În acest sens, a menţionat că reţinerea autorităţii de lucru judecat de instanţa de apel cu privire la sentinţa penală nr. 100/2023 din 15.03.2023 pentru fapta din 21.08.2019, este nelegală, instanţa interpretând greşit sentinţa penală cu privire la acest fapt şi reţinând că există autoritate de lucru judecat cu privire la revocarea suspendării, starea de pluralitate intermediară şi modalitatea de executare a pedepsei.
A menţionat că, într-adevăr, instanţa nu poate proceda la o noua judecată cu privire la fapta din 21.08.2019 existând autoritate de lucru judecat cu privire la pedeapsa aplicată prin aceasta, dar nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere reţinută în sentinţa penală nr. 100/15.03.2023, deoarece, la acest moment nu se cunoştea de existenta faptei din 15.06.2019 ce a fost ulterior judecată.
La acel moment nefiind cunoscută fapta din 15.06.2019, pentru care instanţa a aplicat o pedeapsa de 9 luni în dosar nr. x/2022, faptă care este anterioară celei din 21.08.2019, instanţa a analizat şi a revocat corect la acel moment suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dar actualmente când în prezent este descoperită şi judecată fapta din 15.06.2019, instanţa trebuia să reia analizarea condiţiilor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, şi astfel să se constate că nu se impune revocarea acesteia, ci anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a arătat că această ultimă faptă a fost săvârşită la data de 15.06.2019, înainte de a rămâne definitivă sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019, definitivă la data de 24.06.2019 prin neapelare pronunţată în dosar nr. x/2019 de Judecătoria Sector 5 Bucureşti, a fost condamnat la o pedeapsa de 9 luni cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani.
În acest caz a considerat că ar fi aplicabilă anularea suspendării executării pedepsei dispusă prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019 pronunţată în dosar nr. x/2019 de Judecătoria Sector 5 Bucureşti şi nu revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 96 alin. (4) C. pen.
A solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate urmând a înlătura greşita aplicare a legii şi să se dispună modificarea pedepselor aplicate în sensul menţinerii pedepsei rezultante de 1 an si 10 luni, să se anuleze suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentinţa pen. nr. 1374/28.05.2019 şi să se constate că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 92-93 din C. pen. şi să se dispună ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (conform art. 92-93 din C. pen.).
Prin încheierea din data de 24 octombrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se referă la toate situaţiile în care, pentru infracţiunea comisă de persoana condamnată, a fost aplicată o pedeapsă neprevăzută de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, dar şi în ipoteza în care regimul de executare al pedepselor nu este conform cu dispoziţiile legii penale substanţiale. Şi în acest caz, analiza legalităţii hotărârii definitive se realizează exclusiv în limitele proprii normelor de incriminare şi cauzelor de majorare sau de reducere a pedepselor reţinute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea pronunţată în ciclul ordinar de judecată.
În susţinerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., în esenţă, inculpatul a arătat că reţinerea autorităţii de lucru judecat de instanţa de apel cu privire la sentinţa penală nr. 100/2023 din 15.03.2023 pentru fapta din 21.08.2019, este nelegală, aceasta conducând la stabilire unei pedepse în alte limite.
Prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019, definitivă la data de 24.06.2019 prin neapelare pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Judecatoria Sector 5 Bucuresti, inculpatul a fost condamnat la 9 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 2 ani, pentru săvârşirea la data de 18.07.2017 a faptei prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Călăraşi (definitivă la data de 05.04.2023 prin neapelare în termen astfel cum s-a stabilit prin decizia penala nr. 1452/A/13.10.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti) s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul x/2019 (definitivă prin neapelare la data de 24.06.2019), s-a constatat că infracţiunile ce fac obiectul acelei cauze au fost comise de inculpat în stare de pluralitate intermediară raportat la condamnarea de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul x/2019 şi s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 7 (şapte) luni închisoare cu executare în regim de detenţie, conform art. 96 alin. (4) C. pen.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 12/04.03.2024 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară, printre altele, s-a luat act că tratamentul sancţionator (revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, starea de pluralitate intermediară şi modalitatea de executare a pedepsei) aplicat prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023 pronunţată în dos nr. 3378/202/2021 de Judecătoria Călăraşi pentru fapte care nu fac obiectul prezentei cauze, se impune cu autoritate de lucru judecat prezentei hotărâri.
Având în vedere momentele la care au fost descoperite infracţiunile, Înalta Curte constată că, în mod corect, Judecătoria Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 100/15.03.2023, a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, întrucât în acest caz revocarea era obligatorie.
Astfel, prin această sentinţă s-a statuat asupra cuantumului pedepsei, precum şi asupra modalităţii de executare, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere stabilite sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019 Judecatoria Sector 5 Bucuresti fiind obligatorie.
Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că nu este legal posibil a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 12/04.03.2024 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară, întrucât a fost contopită cu pedepsele componente ale unei pedepse rezultante pentru care s-a dispus, în final, executarea pedepsei în regim de detenţie, deoarece s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 100/15.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Călăraşi, indiferent dacă prin acea hotărâre s-ar fi dispus anularea ori revocarea suspendării sub supraveghere a suspendării executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 1374/28.05.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Totodată, Înalta Curte constată că susţinerile inculpatul, nu aduc în discuţie veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Raportat la această constatare, Înalta Curte reţine că, în speţă, inculpatul nu urmăreşte să supună cenzurii instanţei de casaţie legalitatea pedepsei definitiv aplicate în raport cu particularităţile factuale şi juridice reţinute prin decizia recurată, ci tinde la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi şi a interpretării date lor prin decizia recurată, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator.
În acelaşi timp, se constatăm că pedeapsa rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului este în limite legale în raport cu infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Pentru aceste motive, Înalta Curte în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 663/A din 29 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 663/A din 29 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2024.