Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Primul ciclu procesual,
Prin sentinţa penală nr. 166/F din data de 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. au fost admise contestaţiile la executare formulate de Biroul Executări Penale din cadrul Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a Penală şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva sentintei penale nr. 12F/21.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republ. privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a dipus arestarea preventivă a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare, în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sentinţa penală nr. 12/F din data de 21 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a Penală s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 10 decembrie 2020, de judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania şi predarea persoanei solicitate A..
Împotriva aceleiaşi sentinţe, Ministerul Public a formulat contestaţie la executare întemeiată pe disp.art. 598 alin. (1) lit. c)teza a II-a C. proc. pen., prin care a solicitat instanţei investite să constate că predarea persoanei solicitate A. prin punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 10 decembrie 2020, de judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, nu s-a putut realiza din cauza restricţiilor generate de pandemia Covid 19 şi, ulterior, din pricina stării de sănătate a persoanei solicitate diagnosticate cu tuberculoză pulmonară secundară.
Prin sentinţa penală nr. 41/F din data de 22 martie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins, în baza art. 597 alin. (4) C. proc. pen., ca nefondată, contestaţia formulată de Biroul Executari Penale din cadrul Curtii de Apel Bucuresti - sectia a II-a Penală împotriva executării sentinţei penale nr. 12/F din 21 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - sectia a II-a Penală în dosarul nr. x/2021.
Prin decizia nr. 378 din data de 16 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a admis contestaţia şi a desfiinţat sentinţa atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu precizarea că în rejudecare prima instanţă va proceda la soluţionarea ambelor contestaţii la executare formulate în cauză, în condiţiile asigurării asistenţei juridice obligatorii a intimatului persoană solicitată A. şi a evaluării aspectelor de netemeinicie invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în prezenta contestaţie.
Al doilea ciclu procesual:
Prin sentinţa penală nr. 12/F din 21 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a Penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A. şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A., urmărit internaţional pentru comiterea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi vătămare corporală, prev. de art. 223, art. 252, art. 249, art. 25 alin. (2) şi art. 52 din C. pen. .
Totodată, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile germane, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, precum şi arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21.01.2021 la 19.02.2021, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în perioada 07.01.2021-21.01.2021. La data de 21.01.2021 a fost emis mandatul de arestare în vederea predării nr. 4/eaw/21.01.2021.
Totodată, prin încheierea din 27.05.2021 dată în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă la data de 28.05.2021, măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A. a fost revocată.
În acest cadru, instanţa a reţinut că persoana solicitată A. a fost pusă în libertate la data de 28.05.2021, astfel cum rezultă din adresa nr. x/28.05.2021 a Penitenciarului Spital Jilava.
În plus, a reţinut că la data de 01.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania faţă de persoana solicitată A., pentru luarea măsurii arestării şi predării persoanei solicitate.
Prin sentinţa penală nr. 14/F din data de 01.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca inadmisibilă sesizarea Ministerului Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autorităţile din Germania privind persoana solicitată A.. În motivarea sentinţei s-a reţinut că sesizarea Curţii de Apel Bucureşti a fost făcută printr-o cerere de punere în executare a unui mandat european de arestare, nu printr-o cerere de arestare în vederea predării, iar din conţinutul sesizării scrise se constată în mod clar că s-a solicitat din nou punerea în executare a unui mandat european şi parcurgerea întregii proceduri din Legea nr. 302/2004 (arestare provizorie, examinarea condiţiilor de predare, ş.a.m.d.), deşi cu privire la acel mandat se dispusese anterior o soluţie.
Prin decizia penală nr. 124 din data de 13.02.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin sesizarea formulată în prezenta cauză (dosar x/2024 format ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare), Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat pe calea contestaţiei la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., punerea în executare a sentinţei penale nr. 12/21.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2021 şi dispunerea măsurii arestării numitului A., persoană solicitată în vederea predării către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva hotărârii penale se poate când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Contestaţia la executare constituie remediul juridic prin intermediul căreia sunt soluţionate anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite cu prilejul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea schimba sau modifica soluţia ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
Admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare şi dispunerea predării persoanei solicitate are, ca efect automat, luarea măsurii arestării persoanei ce urmează a fi predată, privarea de libertate a acesteia fiind de esenţa demersurilor ulterioare realizate de lucrătorii de poliţie pentru remiterea persoanei în cauză către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În consecinţă, lipsa dispoziţiei de arestare constituie o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, împrejurare care se circumscrie cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) a doua teză din C. proc. pen.
Cât priveşte durata arestării în vederea predării, Curtea a reţinut că deşi Legea nr. 302/2004 nu prevede o perioadă pentru care se poate dispune această măsură, dispoziţiile generale ale legii procesual penale române, aplicabile în lipsa unei reglementări speciale, prevăd o durată a arestării de cel mult 30 de zile, nefiind posibilă privarea de libertate sine die şi nici lăsarea duratei privării de libertate la aprecierea autorităţilor implicate în procesul de predare.
Împotriva sentinţei penale nr. 166/F din data de 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestaţie persoana solicitată A.
În susţinerea contestaţiei, în esenţă, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată A. a arătat că potrivit procesului-verbal de extrădare din data de 6 decembrie 2024 persoana solicitată A. a fost predată către autorităţile din Germania.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. extrădată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a admis contestaţiile la executare formulate de Biroul "Executări penale" al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva sentintei penale nr. 12F/21.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2021.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 14/F din data de 01.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca inadmisibilă sesizarea Ministerului Public- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autorităţile din Germania privind persoana solicitată A.), definitivă prin decizia penală nr. 124 din data de 13.02.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
De asemenea, prin sentinţa penală nr. 12/F din data de 21 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a II-a Penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; în baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004 a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A..
S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile germane, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România
Totodată, prin încheierea din data de 27.05.2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, a revocat măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A. şi a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate la momentul rămânerii definitive a soluţiei de revocare a măsurii arestării în vederea predării, dacă nu este privată de libertate în altă cauză.
În acest context, instanţa de control judiciar reţine că motivul ce a stat la baza împiedicării predării contestatorului către autorităţile străine nu mai subzistă, aspect ce atrage incidenţa motivului de contestaţie la executare invocat.
În prezenta cauză, persoana extrădată A. se află sub măsura arestului dispus în vederea predării, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia "odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate, în vederea predării".
Prin urmare, dispoziţiile legale amintite stabilesc că în situaţia în care instanţa admite cererea de extrădare, potrivit art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei extrădate în vederea predării este obligatorie.
Drept urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că arestarea în vederea predării, prevăzută de dispoziţiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, reprezintă, în fapt, o punere în executare a dispoziţiei de admitere a cererii de extrădare, situaţie oarecum similară mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.
Aceasta este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluţionării cererii de extrădare şi până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, iar împlinirea duratei maxime de 180 de zile a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, prevăzută în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nu constituie un impediment în luarea măsurii arestării în vederea predării. În această din urmă ipoteză, temeiul privării de libertate este dat de însăşi soluţia dispusă, respectiv cea de admitere a cererii de extrădare, instanţa neputând analiza oportunitatea sau necesitatea acestei măsuri din perspectiva dispoziţiilor C. proc. pen. referitoare la arestarea preventivă. Verificarea pe care judecătorul o efectuează cu ocazia analizării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru a se dispune extrădarea constituie implicit şi o garanţie că lipsirea de libertate a persoanei nu este arbitrară.
Sub acest aspect, termenul de 180 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), este un termen substanţial şi se referă la arestarea provizorie a persoanei extrădabile, în vederea extrădării, în cursul soluţionării cererii de extrădare, durata totală a acesteia neputând depăşi, conform dispoziţiilor respective, acel termen.
Ca atare, după rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus extrădarea, în cauză nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare nemaifiind în curs de soluţionare în sensul art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.
Aceste dispoziţii privesc arestarea provizorie şi sesizarea instanţei, după cum arată şi denumirea marginală şi vizează arestarea provizorie şi prelungirea acesteia pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii de extrădare, cum rezultă expres din art. 43 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 302/2004.
După rămânerea definitivă a sentinţei privind extrădarea, devin incidente dispoziţiile art. 43 alin. (7) şi art. 57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie vizând predarea persoanei extrădate prin sentinţa definitivă, fiind reglementate situaţii în care măsura arestării provizorii încetează în cazul în care persoana solicitată nu este preluată de către autorităţile statului solicitant, intervenind o altă categorie de termene care vizează predarea.
Pe cale de consecinţă, după pronunţarea sentinţei definitive privind extrădarea, aceasta nu a fost pusă în executare ca urmare a restricţiilor generate de pandemia de Covid 19 şi, ulterior, din pricina stării de sănătate a persoanei solicitate diagnosticate cu tuberculoză pulmonară secundară, nefiind astfel fixat de către autorităţile solicitante şi solicitate o dată a predării, astfel încât termenele menţionate de art. 43 alin. (7) şi art. 57 alin. (5) din Legea 302/2004 nu au început să curgă.
Or, în cauza de faţă, a fost deja admisă cererea de extrădare, prin sentinţa definitivă a instanţei române, fiind aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), care prevăd că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate, în vederea predării şi, respectiv, că această măsură (a arestării, în vederea predării) încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeaşi lege (potrivit căruia, în caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, fiind aplicabile, sub acest aspect, dispoziţiile art. 56 alin. (3) din lege - care prevăd că, dacă data predării nu este fixată în termen de 15 zile, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române trebuie să informeze asupra demersurilor făcute şi motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acel interval).
Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii cererii de extrădare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei extrădate, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reţinerea şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Ca atare, lipsa dispoziţiei de arestare constituie, în mod evident, o împiedicare la executarea hotărârii de extrădare, care, în substanţa sa, presupune punerea persoanei extrădate la dispoziţia autorităţilor statului solicitant.
Impedimentul se circumscrie cazului de contestaţie la executare prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., iar prin aceasta nu se aduce atingere autorităţii de lucru judecat, întrucât, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, în acest caz, arestarea dă doar conţinut sentinţei definitive de extrădare, reprezintă doar o punere în executare a acestei hotărâri.
Fiind vorba despre o ingerinţă a autorităţilor într-un drept fundamental al persoanei extrădabile, în acord cu prevederile şi jurisprudenţa CEDO, s-a apreciat că măsura se caracterizează prin proporţionalitate, prin raportare la scopul urmărit – acela de a se asigura buna desfăşurare a procedurii de predare, ca urmare a admiterii cererii de extrădare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 166/F din data de 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 166/F din data de 20 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2024.