Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 noiembrie 2017pe rolul Tribunalului Constanţa – secţia contencios administrativ, sub dosar nr. x/2017, reclamanta SNTFC CFR Călători S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Serviciul Inspecţie Economico - Financiară Galaţi - Biroul de inspecţie economico-financiară Constanţa, a solicitat anularea deciziei nr. 73/P/02.10.2017 emisă de către Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor MFP, iar pe fond, anularea raportului de inspecţie economico-financiară nr. GLRIEF 331/06.07.2017 şi a dispoziţiei nr. GLRIEF 332/06.07.2017; de asemenea, a solicitat şi suspendarea efectelor actelor administrative anterior menţionate până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 451 din 23 august 2018, Tribunalul Constanţa – secţia contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (nouă), sub nr. x/2017, iar prin încheierea din 11 iunie 2018 s-a dispus introducerea în cauză a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, în calitate de emitent al actului administrativ contestat, respectiv decizia nr. 73/P/02.10.2017.
2. Hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4089 din 15 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (nouă) a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare; a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SNTFC CFR Călători S.A. în contradictoriu cu pârâţii ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Serviciul Inspecţie Economico Financiară Galaţi – Biroul Inspecţie Economico Financiară Constanţa şi Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, ca neîntemeiată.
2.2. Prin decizia civilă nr. 2993 din 19 mai 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta–reclamantă SNTFC CFR Călători S.A. împotriva sentinţei civile nr. 4089/15.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
3. Hotărârile pronunţate în al doilea ciclu procesual
3.1. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28 iulie 2022, sub nr. x/2022.
Prin sentinţa civilă nr. 2014 din 10 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (nouă) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SNTFC CFR Călători S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi; a anulat în parte decizia MFP-SSPPC nr. 73/P/02.10.2017, dispoziţia obligatorie DGRFP Galaţi – SIEF nr. GLR.IEF 332/06.07.2017 şi raportul de inspecţie economico-financiară DGRFP Galaţi – SIEF nr. GRL.IEF331/06.07.2017 în ceea ce priveşte măsurile vizând suma de 5.897,83 RON inclusiv TVA, aferentă facturilor nr. x/09.05.2014, nr. y/07.07.2014, nr. z/01.09.2014, nr. w/02.09.2014, suma de 2.055,18 RON inclusiv TVA, aferentă facturilor nr. x/17.04.2015, nr. y/22.04.2015, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere corespunzătoare sumelor amintite anterior; a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
3.2. Prin decizia nr. 4520 din 12 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins atât recursul formulat de reclamanta SNTFC Călători S.A., cât şi recursurile formulate de pârâţii Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 2014 din 10 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
4. Contestaţia în anulare formulată în cauză
Prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, contestatoarea SNTFC CFR Călători S.A., în contradictoriu cu intimaţii DGRFP Galaţi şi Ministerul Finanţelor, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4520 din 12 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitându-se admiterea contestaţiei în anulare, cu consecinţa rejudecării recursului şi admiterii cererii de anulare a măsurii nr. 1 din decizia MFP-SSPPC nr. 73/P/02.10.2017, dispoziţia obligatorie DGRFP Galaţi – SIEF nr. GLR.IEF 332/06.07.2017 şi raportul de inspecţie economico-financiară DGRFP Galaţi – SIEF nr. GRL.IEF331/06.07.2017.
În motivarea contestaţiei în anulare, a învederat contestatoarea că, prin decizia atacată, Înalta Curte a respins recursul pe care societatea îl declarase împotriva sentinţei de fond, menţinând astfel soluţia primei instanţe de respingere a cererii de anulare a măsurii nr. 1 din dispoziţia obligatorie, ce a avut la bază constatarea DGRFP Galaţi privind efectuarea de către societate a unor plăţi nejustificate în sumă de 18.674,27 RON inclusiv TVA, pretins efectuate fără existenţa unui angajament legal. Contrar celor reţinute de instanţa de recurs, între contestatoare şi A. S.R.L. au existat relaţii contractuale în perioada 03.10.2013 – 03.11.2013, astfel că facturile emise în acest interval nu sunt achitate nejustificat, fiind aferente unor operaţiuni desfăşurate în perioada contractuală.
Consideră contestatoarea că hotărârea atacată a fost dată ca urmare a unei erori materiale, fiind incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în condiţiile în care părţile au încheiat actul adiţional nr. x la contractul nr. x/03.07.2013, care acoperă perioada 03.10.2013 – 03.11.2013. Astfel, reţinerea instanţei de recurs este rezultatul unei evidente erori materiale, câtă vreme facturile nr. x, nr. 337, nr. 338, nr. 339 şi nr. 400 au fost emise de către A. S.R.L. la data de 05.11.2013, acestea fac referire la contractul nr. x/03.07.2013 şi la perioada 01.11.2013 – 03.11.2013, interval inclus în perioada contractuală, astfel cum s-a arătat şi în memoriul de recurs.
Mai susţine contestatoarea că, întrucât facturile emise de către A. S.R.L. se încadrează în perioada contractuală, atunci nici dobânzile şi nici penalităţile de întârziere nu pot subzista, contrar considerentelor instanţei de recurs, neexistând sume de bani greşit achitat de SNTFC CFR Călători S.A.
Susţine contestatoarea că în hotărârea instanţei de recurs mai există o eroare materială, aceasta reţinând greşit că prin cererea de recurs se invocă aspecte noi, care nu ar fi fost prezentate în cererea de chemare în judecată, cum ar fi problema prescripţiei generale din cuprinsul C. civ., fără a observa că societatea a făcut vorbire despre prescripţie încă din anul 2018, în cuprinsul recursului declarat în primul ciclu procesual.
5. Apărările formulate în cauză
5.1. Intimata DGRFP Galaţi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare formulată de SNTFC CFR Călători S.A.
În esenţă, intimata a susţinut că prin contestatţia în anulare nu au fost prezentate argumente suplimentare faţă de cele prezentate în stadiile procesuale precedente, astfel că atât sentinţa civilă nr. 2014/10.11.2022, cât şi decizia nr. 4520/12.10.2023 au fost pronunţate în mod legal.
În ceea ce priveşte măsura nr. 1 din dispoziţia obligatorie, contestată prin acţiune, arată intimata că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de recurs, au constatat în mod corect şi legal că actul adiţional nr. x la contractul nr. x/03.07.2013 încheiat de contestatoare cu A. S.R.L. nu este semnat de aceasta din urmă, în calitate de prestator.
5.2. Intimatul Ministerul Finanţelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea SNTFC CFR Călători S.A., apreciind, în esenţă, că argumentele înfăţişate nu se circumscriu unei erori materiale, în sensul indicat de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei în anulare
Analizând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SNTFC CFR Călători S.A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatoarea şi-a întemeiat cererea: "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"
Înalta Curte reţine că, pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În speţă, pretinsa eroare materială a instanţei de recurs a fost invocată de contestatoare sub două aspecte, şi anume: (i) greşita apreciere a valorii probatorii a actului adiţional nr. x la contractul încheiat de contestatoare cu A. S.R.L. sub nr. x/03.07.2013, în privinţa prelungirii duratei contractuale şi a posibilităţii achitării facturilor emise în timpul acestei prelungiri; (ii) greşita reţinere a formulării de către contestatoare a unor susţineri noi în recurs, vizând prescripţia generală din C. civ.
În raport de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi de argumentele expuse de contestatoare, Înalta Curte constată că în cauză nu se susţine o greşeală materială a instanţei de recurs cu privire la date sau elemente formale ale dosarului cauzei, ci motivele prezentate în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici cu privire la raţionamentul instanţei de recurs, contestând considerentele pe care se sprijină soluţia de respingere a recursului.
Aspectele expuse la pct. (i) şi (ii) anterior prezentate fac parte din analiza de legalitate condusă de instanţa de recurs cu privire la sentinţa atacată, din perspectiva existenţei sau nu a unor relaţii contractuale între societatea contestatoare şi A. S.R.L., care să susţină legalitatea plăţilor efectuate de SNTFC CFR Călători S.A., în raport de prevederile O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 1266-1269 C. civ., precum şi din perspectiva invocării unor motive de nelegalitate noi în recurs, cu nesocotirea art. 478 şi art. 494 C. proc. civ.. Contestatoarea invocă, aşadar, pretinse greşeli de judecată în aplicarea şi interpretarea legii, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Înalta Curte mai are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 508 din acelaşi cod, va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SNTFC CFR Călători S.A., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SNTFC CFR Călători S.A. împotriva deciziei nr. 4520 din 12 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.