Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2023, pe rolul Judecătoriei Constanţa, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, a solicitat:
(i) lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civila nr. 368/2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014, din perspectiva obligaţiilor stabilite în sarcina pârâţilor;
(ii) anularea încheierii nr. 17215/2022, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite, cu consecinţa anulării tuturor formelor de executare silită efectuate de BEJ C. în dosarul de executare silita nr. x/2022;
(iii) anularea Somaţiei emisă în data de 10.04.2022 de BEJ C. în dosarul de executare silita nr. x/2022;
(iv) anularea Încheierii emise în data de 10.04.2022 de BEJ C. în dosarul de executare silita nr. x/2022 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită;
(v) anularea adreselor de înfiinţare a popririi;
(vi) anularea parţială a încheierii din data de 13.04.2022 prin care s-a dispus suspendarea executării silite numai în ceea ce priveşte debitorul Inspectoratul Teritorial de Muncă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 792 din 30 ianuarie 2024, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Motivând hotărârea astfel pronunţată, judecătoria a avut în vedere dispoziţiile art. 712 alin. (2) şi art. 714 alin. (3) C. proc. civ., care reglementează contestaţia la titlu, precum şi împrejurarea că, prin formularea primului capăt al cererii, contestatorul urmăreşte lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 368/27.01.2022, pronunţată de Trobunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, argumentele aduse în susţinerea celorlalte capete de cerere grefându-se pe consecinţa acestor lămuriri.
Prin urmare, Judecătoria Constanţa a apreciat că revine Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cererii de faţă, acest tribunal fiind instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
2.2. Prin încheierea din 12 iunie 2024, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea capătului 1 de cerere şi formarea unui nou dosar, sub nr. x/2024, având aceleaşi părţi şi obiect contestaţie la titlu, capetele 2-6 din cerere urmând a fi soluţionate în dosarul nr. x/2023.
Prin sentinţa civilă nr. 4617 din 28 iunie 2024, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat în favoarea Judecătoriei Constanţa competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi art. 651 C. proc. civ., nu are competenţa de a soluţiona contestaţia la executare, instanţa competentă fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Constanţa. A mai reţinut şi că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 123 C. proc. civ., ci dispoziţiile art. 99 alin. (1) din acelaşi cod, acţiunea cuprinzând o contestaţie la titlu şi o contestaţie la executare silită propriu-zisă, iar competenţa se stabileşte după obiectul fiecărei pretenţii, impunându-se disjungerea acţiunii şi judecarea de către Tribunalul Bucureşti a contestaţiei la titlu, pe de-o parte, urmând ca instanţa de executare să procedeze la judecarea contestaţiei la executare propriu-zise, pe de altă parte.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă.
Analizând conflictul negativ de competenţă în raport de hotărârile pronunţate şi de obiectul cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că revine Judecătoriei Constanţa competenţa materială de soluţionare a prezentei contestaţii la executare, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii, contestatorul A. a formulat mai multe capete de cerere, primul capăt al cererii vizând lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 368/27.01.2022, pronunţată de Trobunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, următoarele capete de cerere având natura unor petite specifice contestaţiei la executare. Aşadar, după cum în mod corect a reţinut Tribunalul Bucureşti, acţiunea iniţială cuprindea, pe de-o parte, o contestaţie la titlu formulată în temeiul art. 714 alin. (3) C. proc. civ., iar, pe de altă parte o contestaţie la executare silită propriu-zisă, formulată în condiţiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte mai reţine că, prin încheierea din 12 iunie 2024, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea capătului 1 de cerere şi formarea unui nou dosar, sub nr. x/2024, având aceleaşi părţi şi obiect contestaţie la titlu, capetele 2-6 din cerere urmând a fi soluţionate în dosarul nr. x/2023.
În consecinţă, conflictul negativ de competenţă, asupra căruia Înalta Curte a fost chemată să se pronunţe, vizează determinarea instanţei competente să judece pricina în raport de obiectul cererii, astfel cum a fost stabilit în urma măsurii disjungerii petitelor acţiunii iniţiale. Având în vedere că, în prezent, în dosarul nr. x/2023 urmează a se soluţiona doar petitele 2-6 ale acţiunii, având ca obiect contestaţia la executare formulată în temeiul art. 712 alin. (1) C. proc. civ., în speţă devin incidente prevederile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare, respectiv la instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului. Cum domiciliul debitorului A. se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Constanţa, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii la executare.
Înalta Curte mai reţine că, în luarea măsurii de declinare a competenţei, Judecătoria Constanţa a reţinut că petitele 2-6 sunt o consecinţă a formulării celui dintâi petit, vizând contestaţia la titlu, astfel că instanţa emitentă a titlului este competentă să soluţioneze toate petitele cererii. Acest argument nu poate fi avut în vedere în pronunţarea regulatorului de competenţă, raportat la disjungerea petitelor acţiunii, astfel cum a fost dispusă de Tribunalul Bucureşti, şi la împrejurarea că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., ci cele ale art. 99 din acelaşi cod, reclamantul sesizând instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, caz în care competenţa se stabileşte în raport cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte.
Din cuprinsul motivelor cererii rezultă că sunt contestate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 522/2022 al BEJ C. atât din perspectiva lipsei solidarităţii obligaţiei de plata între contestatorul A. şi Inspectoratul Teritorial de Muncă (aspect a cărui lămurire se solicită prin contestaţia la titlu), cât şi din perspectiva unor motive de nulitate proprii actelor de executare contestate (lipsa caracterului determinabil al sumelor executate, modul de calcul şi cuantumul cheltuielilor de executare, incidenţa art. VI alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 130/2021).
Astfel fiind, între primul capăt de cerere şi petitele 2-6 ale acţiunii nu se confirmă existenţa unui raport de accesorietate în sensul indicat de art. 123 C. proc. civ., ceea ce implică în consecinţă stabilirea competenţei de soluţionare a capetelor de cerere vizând contestaţia la executare propriu-zisă în favoarea instanţei de executare, anume Judecătoria Constanţa.
În plus, Înalta Curte observă existenţa unei incompatibilităţi procesuale între contestaţia la executare obişnuită şi contestaţia la titlu desfăşurată în faţa unei instanţe de contencios administrativ, prin prisma specificului fiecărei proceduri judiciare în parte şi a analizei de realizat în sarcina judecătorului, a hotărârii pronunţate şi căii de atac specifice, astfel că nu ar putea opera o prorogare de competenţă în favoarea instanţei superioare în grad ierarhic.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanţa, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.