Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi recurenta-intervenientă N. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu partea pârâtă Guvernul Româniel, să dispună repararea prejudiciului cauzat reclamanţilor prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal- bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie.
S-a solicitat obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanţilor, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia fiecărui reclamant şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, respectiv până la sistarea reţinerilor, sume indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004); obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011); şi obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).
Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1),art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
Prin încheierea de la termenul din 24.11.2022, instanţa a dispus suspendarea judecăţii în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în contextul sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14 şi 16-20, precum şi art. XXV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, astfel cum a fost invocată de reclamanţi şi intervenienta voluntară principală.
La data de 02.03.2023, s-a înregistrat cerere de reluare a judecăţii, formulată de părţile reclamante şi intervenientă pentru discutarea căreia instanţa a stabilit termen cu citarea părţilor la 09.03.2023.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea din 9 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea părţilor reclamante A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi intervenientă voluntară principală N., privind şi pe pârâtul Guvernul României, cu participarea intervenientului voluntar accesoriu Ministerul Finanţelor, de reluare a judecăţii.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanţii şi intervenienta principală criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:
- s-a invocat incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea, respectiv greşita aplicare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, contrar motivării din încheierea recurată, acţiunea reclamanţilor fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din în mod explicit din temeiul de drept indicat la petitul nr. 1 pct. 1;
- fiind una dintre printre primele acţiuni formulate împotriva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, în mod firesc şi legal s-a urmat procedura prevăzută de art. 9 alin. (2), în sensul că a fost sesizată CCR cu excepţia de neconstituţionalitate şi s-a dispus suspendarea cauzei, aspect care însă nu exclude posibilitatea antamării dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din legea contenciosului administrativ dacă şi în măsura în care, între timp, s-a pronunţat o soluţie într-un alt dosar, prin care s-a admis aceeaşi excepţie de neconstite
- or, interpretarea dată de către instanţa de fond modului în care se aplică dispoziţiile art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 încalcă spiritul si litera legii;
- din perspectiva dispoziţiilor speciale ale legii contenciosului adminsitrativ, reprezentate de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate într-un alt dosar nu are relevanţa juridică pe care i-o atribuie încheierea recurată, ci, dimpotrivă, consecinţa admiterii este admisibilitatea acţiunii introductive, urmând a fi verificată în continuare doar îndeplinirea condiţiilor de fond ale cauzei;
- hotărârea recurată încalcă dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 cu privire la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate relativ la condiţia impusă ca legea sau ordonanţa criticată să nu fi fost constatată ca neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
- hotărârea recurată este criticabilă şi sub aspectul motivării cu privire la necesitatea pronunţării unei hotărâri de către Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, ulterior datei la care excepţia a fost deja admisă prin Decizia CCR nr. 650/2022;
- o soluţie ulterioară cu privire la aceeaşi excepţie poate fi considerată în cel mai bun caz ca fiind rămasă fără obiect, dacă nu cumva chiar inadmisibilă având în vedere faptul că există deja o decizie care a soluţionat favorabil aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate;
- faptul că Decizia CCR nr. 650/2022 li se aplică şi reclamanţilor, rezultă în mod neechivoc şi din dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023 art. 1 pct. 1 prin care s-a dispus restituirea sumelor reţinute din pensii potrivit O.U.G. nr. 130/2021, însuşi legiuitorul înţelegând să aplice dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale tuturor reclamanţilor;
- hotărârea recurată încalcă şi dispoziţiile art. 204 alin. (3) din C. proc. civ. (fiind incident cazul de casare reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), aspect ce atrage sancţiunea nulităţii hotărârii recurate;
- temeiul acţiunii l-a constituit art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, fiind vizate inclusiv dispoziţiile art. 9 alin. (4) din lege, motiv pentru care reclamanţii nu au nevoie de acordul pârâtului pentru completarea sau modificarea acţiunii, pentru că nu s-a pus o astfel de problemă.
- pârâtul nu s-a opus reluării judecăţii şi nici la continuarea judecăţii, ceea ce echivalează cu acordul său tacit;
- ca urmare a dispoziţiilor art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, s-a dispus restituirea sumelor reţinute din veniturile din pensii potrivit O.U.G. nr. 130/2021, cu titlul de CASS 10% pentru veniturile din pensie ce depăşesc plafonul de 4.000 RON, rămânând nesoluţionate doar cererile reclamanţilor/intervenientei privind drepturile accesorii;
- încheierea atacată contravine jurisprudenţei instanţelor în dosarele având obiectul şi cauză identice, cu privire la reluarea judecăţii.
Pentru toate aceste motive s-a solicitat casarea în tot a încheierii şedinţei publice din data de 09.03.2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2022 şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei instanţei de fond în sensul admiterii cererii de repunere pe rol a dosarului în vederea continuării judecăţii
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul - intervenient Ministerul Finanţelor şi intimatul - pârât Guvernul României nu au formulat întâmpinări la recurs.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul cererii de recurs îl constituie încheierea prin care curtea de apel a respins o cerere a reclamanţilor de reluare a judecăţii suspendate în vederea pronunţării Curţii Constituţionale, întemeiată pe împrejurarea publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 650/15.12.2022, decizia amintită vizând textul de lege în legătură cu care şi în dosarul de faţă s-a considerat admisibilă solicitarea de exercitare a unui control a posteriori de constituţionalitate.
Sesizarea Curţii Constituţionale a avut ca temei dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care reprezintă transpunerea, în plan legislativ, a principiului consacrat în art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, potrivit căruia instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.
În temeiul dispoziţiilor constituţionale şi legale mai sus arătate, titularii cererii de chemare în judecată adresate instanţei de contencios administrativ au solicitat repararea prejudiciilor cauzate printr-o ordonanţă apreciată ca fiind neconstituţională. Despăgubirile cerute de aceştia reprezentau contravaloarea sumelor reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanţilor, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, reglementate de pârâtul Guvernul României prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.
Instanţa de fond a reţinut că obiectul acţiunii este circumscris dispoziţiilor art. 9 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, iar nu art. 9 alin. (4) din acelaşi act normativ, premisa esenţială a formulării acesteia constituind-o invocarea de către părţile reclamante şi partea intervenientă a unei excepţii de neconstituţionalitate proprii, care a însoţit cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie voluntară principală.
Totodată, s-a reţinut că în dosarul de faţă nu a fost soluţionată de către Curtea Constituţională sesizarea formulată, cererea de reluare a judecăţii vizând decizia nr. 650/2022 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Analizând motivele de recurs, raportat la particularităţile speţei, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa nesocotirii unor norme de drept procesual, respectiv a dispoziţiilor art. 415 din C. proc. civ. privind reluarea judecării procesului, sau a dispoziţiilor art. 204 din C. proc. civ., pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanţa urmând a verifica soluţia pronunţată din perspectiva modalităţii de apreciere a dispoziţiilor legale incidente, respectiv a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Sub un prim aspect, deşi sunt corecte aprecierile curţii de apel referitoare la distincţia dintre acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 9 alin. (1) –(3) şi cele întemeiate pe art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, se observă că recurenţii – reclamanţi au indicat expres în acţiune că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este reprezentat de dispoziţiile art. 9 alin. (1)-(5) din lege, formulând mai multe capete de cerere, astfel cum s-a arătat în pct. 1 din prezenta hotărâre.
Mai reţine Înalta Curte existenţa pe rolul acesteia a unei jurisprudenţe bogate cu privire la cereri adresate instanţelor judecătoreşti privind repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, declarat neconstituţional la data de 15/12/2022 prin decizia nr. 650/2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) ], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 1573 ], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (71) ] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ] şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 şi pct. 19] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituţionale.
Drept urmare, ulterior pronunţării Curţii Constituţionale, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023:,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".
Constată, astfel, Înalta Curte că, în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale sau sectoriale de pensii, a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, obligaţia de restituire a fost deja prevăzută la nivel legislativ, urmând a fi executată în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024.
Totodată, mai are în vedere Înalta Curte că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, declararea, în altă cauză, ulterior sesizării sale, a neconstituţionalităţii aceluiaşi text de lege, atrage soluţia respingerii excepţiei de neconstituţionalitate "ca devenită inadmisibilă", având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
Pentru toate aceste motive, dat fiind circumstanţele redate, Înalta Curte apreciază că menţinerea suspendării judecăţii până la pronunţarea Curţii Constituţionale în cauză nu ar corespunde principiului celerităţii reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar o soluţie de obligare a reclamanţilor la a parcurge procedura prevăzută de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 ar fi excesivă şi lipsită de orice finalitate practică.
Dreptul de acces la instanţă trebuie să fie "concret şi efectiv" [Bellet împotriva Franţei, pct. 38; Zubac împotriva Croaţiei (MC), pct. 76-79]. A reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului că în fiecare caz, să se procedeze la o evaluare în lumina particularităţilor procedurii despre care se face vorbire. Instanţele trebuie, în aplicarea normelor de procedură, să evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor şi o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condiţiilor procedurale stabilite de lege (Hasan Tunç şi alţii împotriva Turciei, pct. 32-33).
Prin urmare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că se impune admiterea cererii de recurs, cu consecinţa casării încheierii atacate, urmând a fi trimisă cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi de recurenta-intervenientă N. împotriva încheierii din 9 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.