Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 01.09.2023 sub nr. x/2023, reclamanta Administraţia Fondului de Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a Contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/20.12.2022 pentru motivul încălcării prevederilor art. 19 alin. (2) şi art. 21 lit. g) din Ghidul de finanţare a programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.11.2023, pârâta a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii. Totodată, pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat anularea Deciziei Comitetului Director al A.F.M. nr. 253/DCD/28.06.2023 şi a Deciziei A.F.M. nr. 107/2023 înregistrate sub nr. x/21.08.2023.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 222/01.02.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată prin întâmpinare si a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj Tribunalului Cluj, secţia Mixtă contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în raport de obiectul cauzei, finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, că ne aflăm în ipoteza incidenţei unei norme de competenţă de ordine publică, reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, de la care nu se poate deroga prin convenţia părţilor, respectiv prin dispoziţiile art. 11.3 din contractul de finanţare contestat.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2142 din data de 10 septembrie 2024 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În motivarea acestei soluţii, Tribunalul Cluj a reţinut, în esenţă, că părţile au inserat în contract o clauză de atribuire a competenţei în favoarea instanţelor de la sediul Administraţiei Fondului pentru Mediu, clauză care transpune prevederile art. 11 din Anexa 5 la Ordinul Ministerului Mediului nr. 1287/2018, act administrativ cu caracter normativ, care este în vigoare şi nu a fost revocat sau anulat.
Totodată, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., fiind competentă instanţa învestită cu cererea principală.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale) îl constituie, pe de o parte, problema calificării ce poate fi dată unei clauze contractuale, în sensul de a se aprecia dacă aceasta reprezintă sau nu o clauză atributivă de competenţă, iar, pe de altă parte, aspectul identificării instanţei competente teritorial să judece cauza pendinte.
Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Administraţia Fondului de Mediu, în calitate de autoritate publică în sensul prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a solicitat anularea unui contract de finanţare nerambursabilă încheiat în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, prevăzut de Ordinul Ministerului Mediului nr. 1287/2018.
Având ca obiect o finanţare nerambursabilă din fonduri europene, în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, respectiv a normelor de competenţă stabilite la art. 10 teza a doua, potrivit cărora: "(...) Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului", care în speţă este în Mun. Cluj – Napoca.
Referitor la textul invocat de reclamantă cu privire la introducerea acţiunii la instanţa de la sediul său, reţinut şi de Tribunalul Cluj ca temei al declinării de competenţă, Înalta Curte constată că în cuprinsul Articolului 11 – Jurisdicţie – din Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/20.12.2022 s-a prevăzut:
"1. Prezentul contract se supune legislatiei române.
2. Orice neînţelegere privind valabilitatea interpretarea, executarea ori încetarea prezentului contract se va rezolva, pe cât posibil, pe cale amiabilă.
3. În cazul în care o solutie amiabilă nu este posibilă, litigiul se supune spre solutionare instanţei judecătoreşti competente material în a cărei rază teritorială îşi are sediul AFM."
Aceste dispoziţii reprezintă o transpunere a formularului de contract prevăzut în Anexa 5 (art. 11) la Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, aprobat prin Ordinul Ministerului Mediului nr. 1287/2018.
În ceea ce priveşte chestiunea naturii clauzei contractuale, Înalta Curte reţine, pe de o parte, că potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată se stabileşte numai prin lege, fiind atributul exclusiv al legiuitorului, iar potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă."
Astfel, o clauză contractuală ce priveşte mecanismele de soluţionare a litigiilor apărute între părţi nu dobândeşte calitatea de clauză atributivă de competenţă în orice situaţie, ci exclusiv în ipoteza în care sunt întrunite condiţiile impuse de art. 126 alin. (1) C. proc. civ., iar una dintre aceste condiţii este cea a lipsei unei competenţe reglementate în plan legislativ în mod exclusiv.
Deşi prin art. 11 din contract se reia conţinutul formularului cuprins în Anexa 5 la Ordinul nr. 1287/2018 prin care se arată că, în situaţia în care încercarea de rezolvare amiabilă a eventualelor dispute ivite între părţi cu privire la valabilitatea interpretarea, executarea ori încetarea contractului, va eşua, diferendele se vor soluţiona de instanţele judecătoreşti competente de la sediul A.F.M., Înalta Curte consideră că această prevedere contractuală nu are natura juridică a unei clauze atributive de competenţă producătoare de efecte juridice valide.
Din această perspectivă se reţine că, în materia contractelor de finanţare din fonduri europene, ce sunt contracte administrative, iar nu de drept privat, şi prin care se urmăreşte realizarea unui interes general, supus unui regim de putere publică, este incidentă Legea nr. 554/2004, ce conţine norme proprii de competenţă, de la care părţile nu pot deroga prin prevederi contractuale.
De altfel, inclusiv Tribunalul Cluj a reţinut în considerentele sale că prin ordin de ministru, act normativ cu forţă juridică inferioară, nu se poate deroga de la competenţa stabilită prin lege organică. Cu toate acestea, a apreciat instanţa că nu putea să excludă de la aplicare dispoziţiile unui act normativ neabrogat, dat fiind momentul procesual, apreciere care trebuie luată în considerare în contextul formulării de către pârâtă a cererii reconvenţionale şi a invocării nulităţii dispoziţiilor art. 11 din contract.
Înalta Curte reţine, însă, că în cadrul regulatorului de competenţă nu este chemată să dezlege natura de act normativ sau individual, sau forţa juridică a formularului de contract cuprins în anexa la ordinul de ministru, ci exclusiv competenţa de soluţionare a cauzei în raport de actul dedus judecăţii, respectiv Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/20.12.2022 şi normele de drept aplicabile.
Constată instanţa că dispoziţiile art. 11 din contract intră în categoria celor vizate de teza finală a art. 126 alin. (1) C. proc. civ., ce înlătură posibilitatea părţilor de a dispune asupra instanţei competente, motiv pentru care acestea nu au natura unei clauze atributive de competenţă, în sensul legii.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, se constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., că formularea acesteia nu este de natură să atragă vreo modificare a competenţei, ambele instanţe fiind în acord asupra acestui aspect.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului Cluj, secţia Mixtă contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.