Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 10249/30.05.2022 emisă de Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să dispună retrocedarea în natură a imobilului A. şi terenul aferent, situat în oraşul Slănic Moldova, Judeţul Bacău, iar în situaţia în care imobilul A. nu mai există, iar terenul aferent nu mai este liber, să dispună măsuri reparatorii în echivalent.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 9 martie 2023, s-a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a-i aduce la cunoştinţă invocarea excepţiei de ordine publică şi pentru a-i da posibilitatea de a pune concluzii scrise pe această excepţie.
Prin încheierea din 18 mai 2023, instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a Parohiei Sfântul Spiridon Iaşi, invocată din oficiu la termenul anterior, a reţinut cauza în pronunţare pe excepţie, după care, a dispus amânarea pronunţării la data de 30 mai 2023.
Prin sentinţa civilă nr. 63/2023 din 7 iunie 2023, Curtea de Apel Bacău:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei;
- a respins cererea formulată de reclamanta Parohia Sfântul Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei de fond şi a încheierilor din 9 martie 2023 şi 18 mai 2023 a declarat recurs reclamanta Parohia Sfântul Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi încheierilor recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În primul rând, se susţine că instanţa de fond a încălcat principiul dreptului la apărare şi principiul contradictorialităţii întrucât a făcut precizarea că "pune în vedere apărătorului ales că excepţia se referă la calitatea procesuală activă de a formula cererea de chemare în judecată în raport cu persoana care a formulat cererile de retrocedare şi în raport de care s-a pronunţat Comisia", fără a indica temeiul de drept, soluţionând însă cauza din perspectiva art. 36 noul C. proc. civ.
În continuare, se susţine că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, care prevăd că cererile de retrocedare se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.
Recurenta arată că, în speţă, centrul eparhial este Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a cărei legitimitate este dată de O.U.G. nr. 94/2000.
Astfel, centrul eparhial Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a depus la Comisia Specială de retrocedare cererea nr. x/19.01.2006, prin care a solicitat "...să ne retrocedaţi imobilul A. şi terenul aferent din str. x, Staţiunea Slănic Moldova, judeţul Bacău.", anexând şi acte "...pentru dovedirea dreptului nostru de proprietate".
În opinia recurentei, Comisia specială avea posibilitatea să facă aplicarea art. 15 din Norma metodologică de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, dacă era nelămurită în legătură cu titularul cererii de retrocedare, respectiv cu calitatea de centru eparhial a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a formulat cererea de retrocedare în calitate de centru eparhial, de reprezentantă a Parohiei "Sfântul Spiridon" Iaşi, conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.
În susţinerea calităţii de succesoare a Parohiei "Sfântul Spiridon" Iaşi, a invocat decizia civilă nr. 381R/7.04.2007 a Tribunalului Bacău. Astfel, din cuprinsul acestei decizii rezultă că Parohia "Sfântul Spiridon" Iaşi este succesoarea în drepturi a Epitropiei Generale a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sf. Spiridon Iaşi (titulara dreptului de proprietate asupra A.).
Recurenta mai arată că anterior primului termen de judecată din 06.01.2023, a precizat că cererea de chemare în judecată este formulată de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în numele şi pentru Parohia "Sfântul Spiridon" Iaşi, cum de altfel a fost formulată şi cererea de retrocedare. Prin urmare, există identitate între părţi şi subiectele raportului juridic litigios iar prima instanţă a încălcat regulile de procedură, respectiv art. 36 noul C. proc. civ.
În fine, recurenta susţine că hotărârea primei instanţe conţine motive contradictorii şi străine de natura pricinii, în sensul că prima instanţă confundă titularii cererilor de retrocedare atunci când se referă la centrul de cult, respectiv confundă centrul de cult cu parohia. Or, O.U.G. nr. 94/2000 recunoaşte doar centrelor eparhiale şi centrelor de cult calitatea de a formula cerere de retrocedare la Comisia specială de retrocedare, dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 fiind imperative.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Preliminar, aşa cum se arată în partea introductivă a prezentei hotărâri, excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă a fost respinsă, constatându-se că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 36 din C. proc. civ., încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel cum au fost dezvoltate de recurentă susţinerile din cererea de recurs, respectiv criticarea raţionamentului instanţei ce a stat la baza soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, în contextul normativ şi factual evidenţiate, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă critici ce pot fi subsumate cazului de casare invocat.
În schimb, aceste susţineri pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cazului de casare ce sancţionează greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile în cauză, urmând a fi analizate din această perspectivă.
În concluzie, nu poate fi primită susţinerea recurentei, conform căreia prima instanţă ar fi încălcat normele de procedură prin faptul că a apreciat că Parohia Sfântul Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu are calitate procesuală activă în cauză.
Totodată, Înalta Curte constată că deşi recurenta-reclamantă a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în realitate, acest motiv de casare a fost invocat formal, nefiind adusă nicio critică din perspectiva acestui motiv de casare.
Înalta Curte observă că celelalte teze ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la situaţiile în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa; există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluţiei cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă, niciuna dintre aceste situaţii neidentificându-se în cauză, de altfel, nefiind indicate nici de către recurentă ca atare.
Pe fondul căii de atac, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-reclamante, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Reclamanta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a supus controlului de legalitate Decizia nr. 10249/2022 a Comisiei Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, prin care i-a fost respinsă cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006 a imobilului A. şi terenul aferent situat în oraşul Slănic Moldova, str. x, jud. Bacău.
Anterior primului termen de judecată, reclamanta şi-a precizat acţiunea arătând că cererea de chemare în judecată este formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în numele şi pentru Parohia Sfântu Spiridon Iaşi.
Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi a respins acţiunea formulată de această reclamantă, ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.
Soluţia curţii de apel este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cu modificările şi completările ulterioare şi H.G. nr. 1164/17.10.2002 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) şi alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000:
"(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
. . . . . . . . . .
(9) În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie."
Dispoziţiile art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.
Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 prevăd că "1. Cererea de retrocedare se va face distinct pentru fiecare imobil solicitat şi va cuprinde cel puţin următoarele elemente:- denumirea şi sediul solicitantului, indicarea actului de înfiinţare sau de recunoaştere, după caz;- datele de identificare şi puterile acordate reprezentantului solicitantului;-datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (construcţia şi terenul aferent);- indicarea actelor doveditoare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii;- indicarea adresei poştale certe la care urmează să se facă comunicările oficiale".
Din perspectiva calităţii procesuale, în speţă sunt relevante şi dispoziţiile art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".
Instanţa de control reţine că reclamanta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a depus la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România cererile de retrocedare nr. x/19.01.2006, prin care a solicitat restituirea imobilului A. şi terenul aferent, situat în oraşul Slănic Moldova, str. x, jud. Bacău.
În susţinerea dreptului de proprietate asupra imobilului A., reclamanta a depus înscrisuri, din coroborarea cărora a reieşit faptul că în anul 1929, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Epitropiei Generale a Spitalelor şi Ospiciilor Casei Sf. Spiridon.
Prin Decizia nr. 10249/30.05.2022, Comisia specială de retrocedare a respins cererile de retrocedare nr. x/19.01.2006, apreciind că, în calitate de solicitant, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu a făcut dovada calităţii de fost proprietar în momentul preluării abuzive şi nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în perioada de referinţă a legii, respectiv 06.03.1945 - 22.12.1989.
Din analiza documentaţiei care a stat la baza deciziei contestate, Înalta Curte constată că cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006 a fost depusă de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei .
Astfel, instanţa de control reţine că, în procedura administrativă desfăşurată în faţa Comisiei speciale de retrocedare, astfel cum aceasta este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, subiectele raportului juridic litigios sunt, pe de o parte, entitatea care a formulat cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006, iar pe de alta, instituţia emitentă a deciziei contestate prin care a fost respinsă cererea de retrocedare. De altfel, acesta este şi cadrul în care a fost analizată cererea de retrocedare, Comisia pronunţând decizia contestată prin analizarea îndreptăţirii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, iar nu a Parohiei Sfântu Spiridon din Iaşi, la retrocedarea imobilului solicitat. În plus, însăşi recurenta a arătat în conţinutul cererii de chemare în judecată că "prin înscrisurile depuse în faza administrativă Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a făcut dovada dreptului de proprietate a imobilului solicitat".
În această etapă, atât prin cererea depusă iniţial, dar şi ulterior, pe parcursul desfăşurării procedurii, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu a făcut nicio precizare în sensul că ar solicita imobilul A. şi terenul aferent situat în Slănic Moldova în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei Sfântu Spiridon Iaşi, în dosarul aferent cererii de retrocedare neexistând niciun document din care să reiasă că cererea de retrocedare a fost formulată în numele şi pentru o altă persoană juridică (Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în numele şi pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iaşi).
Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că cererea de retrocedare formulată de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nr. x/19.01.2006 cuprinde menţiunea "pentru dovedirea dreptului nostru de proprietate", astfel încât, prin raportare la Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 referitoare la conţinutul cererii de retrocedare, apare ca fiind evidentă împrejurarea că solicitarea de retrocedare a fost făcută în nume propriu, iar nu în calitate de centru eparhial.
Prin urmare, alegaţiile recurentei în sensul că cererile de retrocedare au fost depuse de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei "Sf. Spiridon" Iaşi, şi nu în nume propriu, nu pot fi primite.
În ceea ce priveşte calitatea procesual activă a Parohiei Sfântu Spiridon din Iaşi, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că aceasta îşi putea justifica calitatea procesual activă în prezenta cauză numai în ipoteza în care şi cererea de retrocedare nr. x/19.01.2006 ar fi fost formulată de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de reprezentant al său, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000.
În speţă, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu a formulat cererea cu care a investit comisia în calitate de reprezentant, de centru eparhial, ci în nume propriu.
Astfel, în cauza având ca obiect contestaţie împotriva Deciziei nr. 10249/30.05.2022, poate justifica calitate procesuală activă doar entitatea care a formulat cererea de retrocedare, respectiv Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
Nici argumentul recurentei referitor la faptul că cererea de retrocedare a fost depusă în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, nu poate fi reţinut, întrucât, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, împrejurarea că dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 arată că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult nu presupune cu necesitate ca în orice situaţie solicitarea să se facă prin reprezentant şi nu exclude situaţia în care centrul sau centrul de cult să solicite în nume propriu retrocedarea unui bun, atunci când apreciază că acest imobil s-a aflat în patrimoniul său.
De asemenea, nu pot fi primite nici susţinerile potrivit cărora cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată este dovada faptului că ar fi acţionat în ambele situaţii, atât în procedura administrativă, cât şi în procedură judecătorească, în calitate de centru eparhial pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iaşi, întrucât, astfel cum a înţeles să precizeze în procedura judecătorească faptul că depune cererea de chemare în judecată pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iaşi, în egală măsură, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei trebuia să precizeze acest lucru şi în cazul depunerii cererilor pe rolul Comisiei speciale de retrocedare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Parohia Sf. Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei împotriva încheierii din 9 martie 2023, încheierii din 18 mai 2023 şi a sentinţei civile nr. 63/2023 din data de 7 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 17 octombrie 2024.