Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 28 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne şi Casa de Pensii Sectorială a MAI, a solicitat:
- repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:
- obligarea pârâtei la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute la sursă, de către pârâtă, cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);
- obligarea pârâtei la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011).
De asemenea, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 03 martie 2023, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14 martie 2023, sub nr. x/2022*.
Prin sentinţa civilă nr. 370 din data de 24 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2023.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 241 din 08 iunie 2023, Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne şi a respins acţiunea faţă de acesta;
- a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, având ca obiect despăgubire şi a obligat pârâţii la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale, de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei;
- a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate de 10%.
3. Cererea de recurs declarată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 241 din 08 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.
3.1. Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată şi nefondată.
Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că instanţa de fond a soluţionat în mod nelegal cererea de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia, soluţia fiind rezultatul unor erori de raţionament juridic şi de aplicare a legii la situaţia dedusă judecăţii, precum şi de analiză a situaţiei solicitantului de pensie, erori vădite şi care conduc la restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate în favoarea reclamantului.
Prin faptul că instanţa judecătorească a creat un raport obligaţional identic, cu cel reglementat de O.U.G. nr. 4/2023, consideră că este o depăşire a atribuţiilor judecătoreşti, în condiţiile în care trebuia să constate că un astfel de raport există deja şi să soluţioneze cauza în consecinţă, respectiv prin lipsa de interes.
Printr-un alt set de critici, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident astfel cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere efectele juridice ex nunc ale Deciziei nr. 650 din 15 decembrie 2022 detaliate în întâmpinarea formulată şi depusă la instanţa de fond, raportat la incidenţa art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
Recurenta-pârâtă a apreciat că este lipsită de interes solicitarea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor de contribuţie de asigurări de sănătate, întrucât nu există un interes în obţinerea de către reclamant a unei hotărâri judecătoreşti de obligare a casei de pensii la restituirea sumelor menţionate, în raport de prevederile O.U.G nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
De asemenea, Casa de Pensii sectorială a M.A.I. a reţinut contribuţia de asigurări sociale de sănătate la sursă şi ulterior a virat sumele în cauză la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanţelor Publice, prin A.N.A.F., destinaţia finală a acestora fiind Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, astfel, se află în imposibilitatea de a le restitui şi solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea acţiunii faţă de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
În opinia recurentei-pârâte, la data publicării O.U.G. nr. 4/2023 în Monitorul Oficial al României cererea reclamantului a rămas fără obiect şi implicit lipsită de interes, astfel că se impune a fi respinsă ca atare.
Referitor la celelalte capete ale cererii formulate de reclamant, acestea sunt accesorii, astfel că devine aplicabil principiul de drept exprimat prin adagiu latin "accesorium sequitur principale", regula de drept conform căreia soluţionare capetelor de cerere accesorii urmăreşte soluţionarea capetelor de cerere principale.
Totodată, în ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la actualizarea sumelor supuse restituirii cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale, contrar celor reţinute de instanţa de fond, a solicitat să se reţină faptul că această cerere nu a fost fundamentată în drept.
Normele declarate ca neconstituţionale s-au bucurat, anterior pronunţării deciziei Curţii, de o prezumţie de constituţionalitate, neputând fi reţinut, de aceea, caracterul ilicit al conduitei pârâtei, care a reţinut sumele reprezentând cote de contribuţie CASS din pensia reclamantului în baza unor dispoziţii legale ce se bucurau de prezumţia de constituţionalitate, astfel că şi sub acest aspect acţiunea se dovedeşte că este nefondată şi trebuia să fie respinsă.
Astfel, în cauză, se reţine că executarea creanţei solicitată de reclamantului a fost eşalonată prin act normativ, astfel încât nu se poate reţine culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiei, aceasta respectând actul normativ declarat ulterior neconstituţional, precum şi O.U.G. nr. 4/2023.
3.2. Pârâtul Guvernul României a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.
Recurentul-pârât a învederat că în speţa dedusă judecăţii, instanţa de contencios a fost investită în mod nelegal cu o cerere având un obiect pur patrimonial, prin care s-a solicitat exclusiv repararea prejudiciului, iar instanţa de fond şi-a însuşit susţinerile netemeinice ale reclamantului, pronunţând o soluţie care nu satisface exigenţa textului art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, prima instanţă a stabilit nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului fără a verifica, în mod judicios, ce reprezintă sumele pretinse de reclamant şi, respectiv, care este în realitate raportul de drept material în baza căruia s-a format raportul de drept procesual dedus judecăţii.
Având în vedere calitatea de pensionar a reclamantului şi faptul că pretenţia lui este justificată prin prisma elementelor legate de raportul de asigurări sociale, este clar că acest raport reprezintă, în realitate, raportul de drept material în baza căruia s-a format raportul de drept procesual dedus judecăţii, astfel încât pentru cazul încălcării obligaţiilor privind plata pensiei nu trebuia angajată răspunderea delictuală a Guvernului României.
În opinia recurentului-pârât, instanţa de fond a considerat în mod nejustificat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicţia asigurărilor sociale, astfel că în mod eronat a stabilit că acţiunea introductivă ar fi întrunit cerinţa legată de prejudiciu.
Totodată, în mod greşit a dispus instanţa de fond în sarcina Guvernului României obligaţia de a plăti către reclamant a unei despăgubiri constând în plata dobânzii legale aferente sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului, calculate începând cu data primei reţineri şi până la data restituirii efective, precum şi la actualizarea sumelor ce urmează a fi restituite, în baza O.U.G. nr. 4/2023, începând cu luna ianuarie 2022, cu rata indicelui de inflaţie, întrucât, în opinia sa, se relevă lipsa capacităţii juridice civile şi corelativ, a calităţii procesuale pasive a Guvernului României.
Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a arătat că soluţia de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecăţii nu mai există, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, îşi are fundamentul în art. 194 lit. c) din C. proc. civ.. Faţă de acestea, prin adoptarea actului normativ reprezentat de O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul delegat a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea practică a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 şi a reglementat în sensul solicitat de partea reclamantă, împrejurare faţă de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susţine în continuare, în mod valabil, sancţionarea autorităţii publice pârâte pe calea urmată de către partea reclamantă.
Prin reglementările conţinute de O.U.G. nr. 4/2023 a fost stabilită, în mod corect şi legal, competenţa caselor teritoriale de pensii, precum caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii, de a restitui sumele reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cât şi sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri.
Astfel, aceste entităţi vor proceda la calcularea şi restituirea din oficiu a sumelor pretinse de partea reclamantă. Or, menţinerea dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti contestate prin prezentul memoriu de recurs, ar duce la încasarea dublă, a acestor sume, ceea ce nu este permis, de moment ce legiuitorul delegat a stabilit un cadru normativ, special, pentru restituirea acestora.
Menţinerea dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti recurate ar însemna eludarea actului normativ adoptat tocmai în sensul reparării prejudiciului, acesta fiind scopul indicat în preambulul său. Prin urmare, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.
Faţă de aceste aspecte, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv restituirea unor sume reţinute din pensie, recurentul-pârât a considerat pe de o parte, că Guvernul României nu poate fi obligat, la plata despăgubirilor reprezentate de sumele reţinute din pensie cu titlu de C.A.S.S. şi, pe de altă parte, că nu aceasta este calea care să asigure îndestularea părţii reclamante, pretenţiile acestuia subsumându-se, astfel, jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Pentru aceleaşi considerente a apreciat recurentul-pârât că este nelegală şi soluţia instanţei privind actualizarea sumelor cu rata inflaţiei şi plata dobânzilor legale aferente. Astfel, în măsura în care instanţa de judecată a apreciat că obligaţia este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflaţie, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, rezultă în mod clar faptul că debitorului obligaţiei băneşti -principale, îi revine şi sarcina îndeplinirii obligaţiei subsecvente, pe cale de consecinţă.
Nu în ultimul rând, cu privire la obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 RON pentru reclamant, a apreciat că soluţia este nelegală, având în vedere, pe de o parte, adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cât şi faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
II.1. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne
Înalta Curte va proceda, cu prioritate, la analiza motivului de nelegalitate privind lipsa calităţii procesuale pasive, având în vedere că în ipoteza admiterii acestuia devine inutilă analiza celorlalte critici de nelegalitate invocate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne prin cererea de recurs.
La soluţionarea acestei excepţii, Înalta Curte are în vedere că acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pe lângă obligarea Guvernului la emiterea unui act administrativ, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională.
Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.
Faptul că reţinerile din pensie păgubitoare pentru reclamant au fost efectuate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, respectiv că sumele ar fi fost folosite de Ministerul Finanţelor nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă într-o acţiune formulată în condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională.
Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie sau restituirea sumelor reţinute, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi această pârâtă, raportat la atribuţiile conferite lor de lege, ci, aşa cum s-a arătat, acordarea de despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii nu au făcut altceva decât operaţiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire, iar Ministerul Finanţelor doar administrează bugetul Trezoreriei Statului.
Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute în temeiul ordonanţei declarate neconstituţionale se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a-i conferi acesteia calitate procesuală pasivă în litigiul de faţă, căci acesta nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat.
Aşadar, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa declarată neconstituţională. Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată emitenţii actelor administrative emise în baza ordonanţei, a căror anulare s-ar cere, sau autorităţile publice în privinţa cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speţă, unde se solicită exclusiv despăgubiri, iar nu anularea unor acte emise de casele de pensii sau obligarea lor la emiterea unor acte ori la anumite operaţiuni administrative, pe care, prin ipoteză, nu le-ar fi emis ori realizat împiedicate fiind de ordonanţa neconstituţională.
În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel că, în rejudecare, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne Bucuresti şi va respinge acţiunea formulată împotriva acesteia, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În raport de această soluţie, Înalta Curte reţine că nu se mai impune a fi analizate şi celelalte critici formulate de această recurentă.
II.2. Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susţinut existenţa unei vătămări în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01 februarie 2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON.
În acest sens, reclamantul a formulat prezenta acţiune, în condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, solicitând să se dispună încetarea reţinerilor din pensie, restituirea sumelor reţinute conform acestui act normativ, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.
Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.
În raport de această cronologie legislativă, prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamantului este întemeiată doar în parte, obligând pârâţii la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale, de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei.
Prin cererea de recurs recurentul-pârât Guvernul României a reiterat apărările prezentate în faţa primei instanţe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind parţial fondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.
Criticile privind inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi, implicit, necompetenţa instanţei de fond în soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, sunt nefondate.
Astfel, în speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:
"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Această abordare se regăseşte şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
În consecinţă, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal era competentă să soluţioneze cauza ce face obiectul dosarului dedus judecăţii.
Aşadar, în condiţiile în care prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare dreptul să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, astfel că, contrar susţinerilor recurentului-pârât, demersul reclamantului este unul admisibil.
Referitor la argumentele recurentului-pârât Guvernul României vizând lipsa atribuţiilor legale de plată a pretenţiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că trebuie reţinută în cauză calitatea acestei autorităţi de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
În recurs, pârâtul Guvernul României a reiterat argumentele din fond, prin care a susţinut că această obligaţie ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entităţi care au reţinut din pensia reclamantului sumele în discuţie şi care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligaţia restituirii lor, obligaţie care se extinde şi cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală.
Contrar acestor susţineri, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative". Cerere de chemare în judecată formulată în cauză este întemeiată pe acest text de lege şi vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.
Faptul că reţinerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională. Acţiunea de faţă nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant şi casa sectorială de pensii, în raport de atribuţiile conferite prin lege acestei autorităţi, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanţă de urgenţă declarată neconstituţională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor actului normativ.
Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul aceloraşi case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligaţiilor instituite prin actul normativ menţionat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa de urgenţă declarată neconstituţională.
Înalta Curte reţine totuşi că pretenţiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale şi a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflaţie. Astfel fiind, obligaţia de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi, pe de altă parte, în lipsirea reclamantului de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală), aparţinând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantului, printr-un act normativ neconstituţional, a obligaţiei de plată a unei contribuţii.
În concluzie, faţă de cauza juridică a acţiunii şi faţă de dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de faţă, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale.
În acest context, instanţa de control judiciar reţine totuşi că, prin art. 1 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 138/17.02.2023, s-a dispus ca "sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate" şi că "procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Totodată, art. 2 alin. (1) din acelaşi act a stabilit că "restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii".
Astfel, în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015, capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, a rămas fără obiect.
Prin urmare, faţă de intervenţia pârâtului Guvernul României în ordinea legislativă, în scopul inclusiv al restituirii sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca fiind rămas fără obiect.
Cu toate acestea, Înalta Curte nu poate primi criticile potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai subzistă interesul intimatului-reclamant de a acţiona, câtă vreme prin această ordonanţă s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, reţinute începând cu luna ianuarie 2022.
Aşadar, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâtul Guvernul României vizând obligaţia de plată a acestor accesorii. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi lipsirea reclamantului de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală). Or, obligaţia de plată a acestor accesorii aparţine tot Guvernului României, care a generat prejudiciul prin impunerea în sarcina reclamantului a obligaţiei de plată a unei contribuţii, printr-un act normativ neconstituţional.
Prin urmare, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la legalitatea soluţiei de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acţiunii, cât şi a argumentelor pe fondul acestei pretenţii.
Nu în ultimul rând, instanţa de recurs mai reţine şi că, deşi recurentul-pârât a formulat critici cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, sentinţa atacată nu cuprinde nicio dispoziţie în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 241/2023 din 08 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată împotriva pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi va respinge capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca fiind rămas fără obiect, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 241/2023 din 08 iunie 2023 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Respinge acţiunea formulată împotriva pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la încetarea acesteia, ca fiind rămas fără obiect.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.