Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 august
2020, sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea adresei nr. x/29.07.2020, emisă de Curtea de Conturi, prin care s-a soluţionat contestaţia CNSC 29528/2020, anularea Deciziei nr. 2/03.07.2020, emisă de Curtea de Conturi, anularea măsurii dispuse la pct. 1, 2, 3 şi 4 din Decizia nr. 2/2020, precum şi suspendarea în integralitate a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2/2020.
Prin încheierea de şedinţă din 14 septembrie 2021, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului ce vizează obligarea autorităţii administrative să emită încheierea de soluţionare a contestaţiei nr. 29528/22.07.2020.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1166 din 05 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constatat perimată cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
3. Cererea de recurs declarată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1166 din 05 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, să se constate că nu a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată.
Potrivit susţinerilor recurentului-reclamant, chiar dacă dosarul nr. x/2021, pentru care a fost suspendat prezentul dosar, a fost soluţionat, pentru a fi pronunţată o soluţie justă în prezenta cauză, în acord cu dispoziţiile legale invocate, şi mai ales cu respectarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prezenta cauză trebuie suspendată până la soluţionarea definitivă a dosarului civil nr. x/2021
De altfel, acesta a fost şi raţionamentul pentru care nu s-a făcut în prezenta cauză cerere de reluare a judecăţii, după pronunţarea instanţei în dosarul civil nr. x/2021, întrucât a apreciat că o mult mai mare importanţă în soluţionarea prezentei cauze o are soluţia ce va fi pronunţată în dosarul civil nr. x/2021, sens în care susţine că se impune suspendarea cauzei, până la soluţionarea acestuia din urmă.
Nu în ultimul rând, a formulat cererea de repunere în termen având în vedere citaţia emisă la data de 28 iulie 2023, în vederea perimării cererii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Controlul judiciar declanşat de recurentul-reclamant are ca obiect verificarea legalităţii hotărârii instanţei de fond prin care s-a constatat perimată cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Judecătorul fondului a constatat că în cauză a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ., reţinând că de la data soluţionării definitive a dosarului nr. x/2021, în raport de care s-a dispus suspendarea cauzei în condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi până la termenul de judecată din 05 septembrie 2023, fixat în vederea discutării perimării, cauza a rămas în nelucrare din motive imputabile reclamantului mai mult de 6 luni, iar acesta nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării.
Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei, criticile recurentului-reclamant fiind nefondate.
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Aşadar, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.
Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "(1) Instanţa poate suspenda judecata:
(…)
1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;"
Totodată, potrivit art. 415 C. proc. civ.:
"Judecata cauzei suspendate se reia:
1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;
2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;
3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
4. prin alte modalităţi prevăzute de lege".
Astfel, în situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse ca urmare a faptului că dezlegarea cauzei depinde, în parte, de soluţia ce va fi pronunţată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză dedusă judecăţii, procesul se reia la cererea părţii interesate şi nu din oficiu, de instanţă, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilităţii, ce guvernează procesul civil.
În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.
Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".
Aceste dispoziţii legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea. Deci, este evident că, după pronunţarea hotărârii, încetează cauza suspendării şi începe să curgă termenul de perimare.
Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect "obligare emitere act administrativ - încheiere nr. 29528/22.07.2020", a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 824 din 03 mai 2022, rămasă definitivă prin nerecurare, în acord cu dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., moment de la care a început să curgă şi termenul de perimare în dosarul dedus judecăţii.
Procedând la verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.
Susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia o mai mare importanţă în soluţionarea prezentei cauze o are soluţia ce va fi pronunţată în dosarul civil nr. x/2021, sens în care s-ar fi impus ca să se dispună suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a acestui dosar, nu prezintă relevanţă în raport de dispoziţiile legale anterior enunţate, care statuează cu privire la modul în care operează sancţiunea perimării, respectiv la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de judecată în această procedură, prevederi legale ce au fost în mod corect interpretate şi aplicate de instanţa de fond.
De altfel, aceste apărări au fost invocate şi în faţa instanţei de fond, fiind respinse în mod corect de judecătorul fondului, în condiţiile în care reclamantul nu a înţeles nici să atace cu recurs soluţia de suspendare şi nici să solicite repunerea prezentei cauze pe rol pentru ca ulterior să fie analizate aspectele învederate privind faptul că dezlegarea pe fond a cauzei ar depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2021.
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut judecătorul fondului ca fiind intervenită sancţiunea perimării, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 416 alin. (1) din acelaşi act normativ, va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor împotriva sentinţei civile nr. 1166 din 05 septembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.