Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 05 martie 2024, sub nr. x/2024, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea hotărârii nr. 3020 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, admiterea cererii de transfer formulată şi transferul acesteia la Curtea de Apel Ploieşti.
În motivare, contestatoarea a învederat, în esenţă, că motivarea hotărârii contestate este nelegală şi netemeinică, întrucât, deşi art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede mai multe criterii care pot fi avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, fără a fi stabilită o ordine prioritară de legiuitor, pârâtul s-a limitat la a da eficienţă doar avizelor tribunalului şi punctelor de vedere emise de preşedintele Curţii de apel Ploieşti.
Mai mult, avizul nefavorabil emis de Tribunalul Prahova şi punctul de vedere emis de preşedintele Curţii de apel Ploieşti cu privire la transferul acesteia sunt două acte care îi încalcă drepturile şi sunt emise cu exces de putere, astfel că hotărârea CSM atacată este lovită de nulitate, întrucât se bazează pe aceste două acte.
Contestatoarea a apreciat pe de o parte că emiterea unui aviz nefavorabil pentru transferul la Curtea de apel Ploieşti raportat exclusiv la numărul mare de posturi vacante din cadrul Tribunalului Prahova îi creează o situaţia discriminatorie faţă de alţi judecători care activează în cadrul unor instanţe care nu au deficit de personal, fiind emis cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii, iar pe de altă parte, că punctul de vedere emis de preşedintele Curţii de Apel Ploieşti este emis cu încălcarea dispoziţiilor legale, întrucât nu este motivat, prezentând chestiuni generale, fără referire la date concrete.
De asemenea, în avizul favorabil al preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti emis pentru domnii judecători B. şi C. se mai menţionează faptul că transferul este singura modalitate de promovare la curtea de apel, aspect corect în contextul legislativ actual, însă acest aspect nu a fost avut în vedere şi în cazul său, deşi se aplică în aceeaşi măsură. În prezent, singura modalitate de promovare a judecătorilor care au gradul luat pe loc este transferul, conform dispoziţiilor Legii nr. 303/2022.
Aplicând acelaşi criteriu în mod diferit acesteia şi domnilor judecători B. şi C., fără a se prezenta vreo justificare, aşa cum rezultă din hotărârea atacată, CSM, prin validarea avizelor emise, a creat o situaţia discriminatorie, rezultând excesul de putere al acestei instituţii cu privire la respingerea cererii sale de promovare.
În ceea ce priveşte volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora, a arătat că intimatul CSM aplică acest criteriu în mod diferit în funcţie de persoana judecătorului, respectiv, în cazul său, situaţia dificilă a Tribunalului Prahova din punct de vedere al resursei umane este un impediment pentru admiterea cererii de transfer.
Însă, în cazul domnilor judecători B. şi C., ambii din cadrul secţiei I civile, la fel ca aceasta, aceeaşi situaţie dificilă nu prezintă nicio relevanţă juridică, Consiliul Superior al Magistraturii dispunând transferul domnilor judecători în condiţiile în care Tribunalul Prahova este instanţa cu cele mai multe locuri vacante, aşa cum rezultă din situaţia posturilor vacante de judecător afişată pe site-ul CSM-ului la începutul fiecărei luni.
Aplicând în mod diferit acest criteriu în funcţie doar de persoana judecătorului, a apreciat că hotărârea CSM-ului încalcă principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţia României.
În raport de toate aceste motive, contestatoarea a susţinut că hotărârea contestată a fost emisă cu exces de putere, scopul actului administrativ fiind deturnat.
Nu în ultimul rând, contestatoarea a învederat că la data de 28 martie 2023 intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că este un impediment la transferul său faptul că la instanţa de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt 30 de posturi vacante şi că în anul 2022 s-a înregistrat o încărcătura efectivă pe judecător de 627 de dosare, comparativ cu media naţională de 514 dosare, iar încărcătura efectivă pe schemă a fost de 340 de dosare, comparativ cu media naţională de 388 de dosare.
Aceeaşi situaţie de fapt, respectiv încărcătura mare a instanţei şi lipsa de personal a fost evaluată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii diametral opus, în funcţie de persoana vizată, în februarie 2023 neflind apreciată ca fiind un impediment la detaşarea domnului judecător C., însă, în luna imediat următoare, martie 2023, fiind apreciată ca fiind un impediment major la transferul acesteia la Curtea de Apel Ploieşti.
Relevant însă, sub aspectul excesului de putere manifestat de intimat, este faptul că la aceeaşi dată, 28 martie 2023, aceeaşi situaţie de fapt este apreciată, din nou, ca nefiind un impediment pentru transferul la Curtea de apel Ploieşti a doamnei judecător D., singura cerere admisă, cu toate că erau disponibile pentru transfer 4 locuri la Curtea de apel Ploieşti.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022, raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022.
2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.
Intimatul a susţinut, în esenţă, că hotărârea contestată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Secţia pentru judecători a analizat în mod coroborat şi unitar criteriile de transfer prevăzute de lege, reţinând ca fiind determinante în cazul reclamantei situaţia de personal şi volumul de activitate al Tribunalului Prahova, cu precădere a secţiei civile din care provenea aceasta, precum şi motivele expuse în cuprinsul avizului negativ emis de această instanţă, respectiv al punctului de vedere nefavorabil transmis de Curtea de Apel Piteşti.
Observând situaţia dificilă cu care se confrunta Tribunalul Prahova în anul 2022, sub aspectul gradului redus de ocupare a posturilor de judecător (23 de posturi ocupate din 54 prevăzute în schemă), dar şi al volumului ridicat de activitate (încărcătura cauzelor/judecător de 627,2 fiind peste media naţională de 514,6), precum şi faptul că pentru respectiva instanţă a fost formulată o singură cerere de transfer, în raport de implicaţiile pe care le-ar presupune vacantarea unor posturi la această instanţă, în mod corect a apreciat secţia pentru judecători că în acea sesiune puteau fi admise doar 3 cereri de transfer din cele 9 formulate de judecătorii din cadrul Tribunalului Prahova.
Analizând concomitent cererile formulate de cei 9 judecători din cadrul Tribunalului Prahova, în raport de motivele invocate de fiecare solicitant în parte, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, secţia a apreciat aşadar în mod corect ca fiind prioritare cererile formulate de domnii judecători B., C. şi E..
În consecinţă, a apreciat că hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 188 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Examinând hotărârea nr. 3020 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată înregistrată în format electronic la Consiliul Superior al Magistraturii, contestatoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Prahova, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Curtea de Apel Ploieşti.
Prin Hotărârea nr. 3020/21.11.2023, emisă în etapa I a sesiunii de transferuri, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, în considerentele Hotărârii nr. 3020/21.11.2023 a secţiei pentru judecători fiind expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantei, situaţia de personal şi volumul de activitate al instanţelor implicate în procedura transferului, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de transfer.
Astfel, raportat la necesitatea asigurării bunei funcţionări a Tribunalului Prahova, faţă de gradul de ocupare a schemei de personal şi de dificultatea de ocupare a posturilor în cadrul acestei instanţe, cu precădere în cadrul secţiei civile din care provenea reclamanta, s-a reţinut că această instanţă se confrunta cu un deficit mare de personal, cauzat de numărul posturilor vacante sau temporar vacante, precum şi cu dificultatea ocupării acestora. Totodată, secţia a reţinut că în respectiva etapă a sesiunii de transferuri, 9 judecători de la Tribunalul Prahova au solicitat transferul la alte instanţe. Observând situaţia dificilă cu care se confrunta această instanţă sub aspectul gradului redus de ocupare a posturilor de judecător, dar şi a volumului de activitate, constatând că pentru Tribunalul Prahova a fost formulată doar o singură cerere de transfer, faţă de implicaţiile pe care le presupunea vacantarea unor posturi la această instanţă, secţia pentru judecători a apreciat că în respectiva sesiune puteau fi admise doar 3 cereri de transfer dintre cele formulate de judecătorii din cadrul Tribunalului Prahova.
Analizând concomitent cererile formulate de cei 9 judecători din cadrul Tribunalului Prahova, în raport de motivele invocate de solicitanţi şi de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectiv motivele cuprinse în avizele instanţelor implicate, vechimea în funcţie şi la instanţă, precum şi situaţia instanţei la care se solicită transferul, secţia a apreciat ca fiind prioritare cererile formulate de domnii judecători B., C. şi E., având în vedere că, în ceea ce priveşte cererile formulate de domnii judecători B. şi C., dintre toţi judecătorii Tribunalului Prahova care au formulat o astfel de cerere în această sesiune de transferuri, doar în cazul acestora au fost emise avize favorabile de către toate instanţele implicate. Totodată, secţia a avut în vedere şi faptul că cei doi magistraţi aveau şi cele mai mari vechimi, atât în funcţie, cât şi la instanţa de la care solicită transferul, respectiv, în cazul domnului judecător C. o vechime în funcţie de 24 de ani şi 11 luni, din care 12 ani şi 4 luni la instanţă, iar în cazul domnului judecător B., o vechime în funcţie de 19 ani şi 4 luni, din care 14 ani şi 11 luni la instanţa de la care solicită transferul.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 188 alin. (1) - (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor:
"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.
(2) Transferul nu se poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze, potrivit legii. în cazul transferului la instanţe sau parchete superioare unde are dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcţionat efectiv cel puţin un an la o instanţă ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."
De asemenea, potrivit art. 190 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2022:
"(3) în termen de 5 zile de la data publicării informaţiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condiţiile alin. (1). Dispoziţiile referitoare la conţinutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
(4) Toate cererile de transfer formulate în condiţiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează şi se soluţionează de secţia pentru judecători, respectiv de secţia pentru procurori în aceeaşi şedinţă, în baza criteriilor prevăzute la art. 192."
Totodată, dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:
a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);
b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;
d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;
e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;
f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;
g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;
h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;
i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
j) starea de sănătate şi situaţia familială.
Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.
Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 3020/21.11.2023 evidenţiind analiza completă şi motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susţin cererea de transfer formulată de contestatoare.
Criticând modalitatea de aplicare de către intimatul CSM a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că actul administrativ atacat a fost emis cu exces de putere, întrucât intimatul s-a limitat la a da eficienţă doar avizelor tribunalului şi punctelor de vedere emise de preşedintele Curţii de apel Ploieşti, acestea din urmă fiind de natură să îi încalce drepturile şi fiind emise cu exces de putere, astfel că hotărârea CSM atacată este lovită de nulitate, întrucât se bazează pe aceste două acte.
Contrar criticilor contestatoarei, se reţine că actul administrativ atacat nu a fost emis cu exces de putere şi nu a vătămat drepturile şi interesele legitime ale acesteia.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor" or, hotărârea a cărei anulare se solicită în cauză a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea legii, normele care reglementează instituţia transferului având caracter supletiv şi de natură să confere doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă inclusiv unei analize de oportunitate, ce intră, potrivit legii, în atribuţiile secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
În cauză, a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitantului şi interesul general al instanţelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu reflectă o încălcare a principiului proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat şi nicio discriminare în modul în care au fost analizate comparativ cererile de transfer formulate de cei 9 judecători din cadrul Tribunalului Prahova.
În acest context, Înalta Curte reţine că într-adevăr, motivele dezvoltate în cuprinsul avizelor şi punctelor de vedere sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege şi se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, conform art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 dar, cu toate acestea, potrivit art. 291 din acelaşi act normativ "avizele din procedurile reglementate de prezenta lege pentru care nu se prevede caracterul lor conform sunt consultative."
Aşadar, deşi avizele şi punctele de vedere se solicită în mod obligatoriu în procedura transferului, acestea prezintă caracter consultativ, actul decizional revenind tot Consiliului Superior al Magistraturii, care analizează criteriul în discuţie prin coroborare cu alte criterii prevăzute de lege.
Or, în cauza dedusă judecăţii, secţia pentru judecători nu şi-a întemeiat hotărârea exclusiv pe baza avizelor şi punctelor de vedere emise de instanţele implicate în procedura transferului, apreciind că transferul reclamantei nu era oportun nici în raport de criteriul vechimii reclamantei, aceasta având o vechime în funcţie şi la instanţă inferioară celor deţinute de domnii judecători C. şi B. şi nici în raport de criteriul privind dificultăţile de ocupare a posturilor la Tribunalul Prahova, în respectiva sesiune de transferuri fiind formulată o singură cerere de transfer pentru Tribunalul Prahova şi 11 cereri de transfer de la această instanţă la Curtea de Apel Ploieşti.
În acest sens, Înalta Curte reaminteşte şi că, în îndeplinirea rolului său de gestionare a resurselor umane, secţia pentru judecători nu poate perturba activitatea unei instanţe pentru a acoperi deficitul de personal al altei instanţe, iar raportat la situaţia concretă în discuţie, reţine faptul că, deşi cererea domnului judecător B. a fost considerată preferabilă faţă de cea a reclamantei în baza criteriilor vechimii şi motivelor expuse în avizele favorabile ale instanţelor implicate, tocmai raportat la situaţia dificilă cu care se confrunta Tribunalul Prahova, transferul domnului judecător a fost aprobat cu începere din data de 01 mai 2024, deci la aproape jumătate de an mai târziu de la momentul la care secţia a soluţionat pozitiv cererea acestuia.
Totodată, nu pot fi primite nici criticile reclamantei privind pretinsa încălcare de către secţia pentru judecători a principiului egalităţii de tratament, ca urmare a valorificării în mod diferit a criteriilor de transfer, în funcţie de persoana judecătorului, şi nici cele privind caracterul pretins discriminatoriu al soluţiei de respingere al cererii sale de transfer prin raportare la soluţiile de admitere a cererilor de transfer formulate de magistraţii C. şi B..
Astfel, nu se poate reţine că în cauză ar fi întrunite condiţiile existenţei unei discriminări, aşa cum aceasta este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât, pe de o parte, nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale reclamantei, atâta vreme cât nu este reglementat niciun drept al acesteia la transfer, iar pe de altă parte, reclamanta nu se află într-o situaţie similară cu cei doi magistraţi.
Aşa cum corect a reţinut şi autoritatea intimată, spre deosebire de reclamantă, domnii judecători C. şi B. nu doar că au obţinut avize favorabile din partea tuturor instanţelor implicate în procedura de transfer, aceştia au totodată şi o vechime mai mare în funcţie şi la instanţă decât reclamanta.
În acest sens, se reţine că domnul judecător C. avea o vechime în funcţie de 24 de ani şi 11 luni, din care 12 ani şi 4 luni la instanţă, iar domnul judecător B., o vechime în funcţie de 19 ani şi 4 luni, din care 14 ani şi 11 luni la instanţa de la care a solicitat transferul, în timp ce reclamanta A. avea o vechime de 12 ani şi 8 luni în funcţia de judecător, dintre care 5 ani şi 10 luni la Tribunalul Prahova şi o vechime de doar 10 luni în gradul profesional de judecător de curte de apel.
Totodată, pe lângă avizele nefavorabile exprimate de instanţele implicate în transfer cu privire la transferul reclamantei şi vechimea mai mică a acesteia în raport de judecătorii ale căror cereri au fost admise, secţia pentru judecători a avut în vedere şi gradul scăzut de ocupare al schemei de personal a secţiei I civile a Tribunalului Prahova din care face parte doamna judecător, de numai 45%, precum şi faptul că, la această secţie, se impunea admiterea a două cereri de transfer formulate de doi judecători cu vechimi mai mari decât cele ale reclamantei.
Referitor la criticile reclamantei privind pretinsa nelegalitate a respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluţia de admitere a cererii de transfer a doamnei judecător D. într-o altă sesiune de transferuri, Înalta Curte reţine pe de o parte, că hotărârea secţiei pentru judecători ce vizează acest magistrat a intrat în circuitul civil şi se bucură pe deplin de prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate, iar pe de altă parte, că hotărârea în discuţie a fost adoptată într-o altă sesiune de transferuri, astfel încât nu reprezintă o împrejurare aptă să atragă nulitatea actului administrativ dedus judecăţii.
Astfel, fiecare cerere de transfer se analizează în funcţie de împrejurările existente la data formulării şi soluţionării acesteia, de situaţia instanţelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existenţa altor cereri formulate de alţi magistraţi în aceeaşi sesiune de transfer şi de motivele personale şi profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeaşi sesiune de transfer.
În orice caz, situaţia cererii de transfer formulată de reclamantă în sesiunea din martie 2023, sesiune în care a fost admisă cererea de transfer a doamnei judecător D. în detrimentul reclamantei din prezenta cauză dedusă judecăţii, a făcut obiectul dosarului nr. x/2023, soluţionat prin decizia civilă nr. 5766/05.12.2023, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 697 emise la data de 28 martie 2023 de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, ca nefondată.
Nu în ultimul rând, contrar susţinerilor din contestaţia dedusă judecăţii, nu se poate aprecia nici că reclamanta s-ar afla într-o situaţie similară cu judecătorii care urmează să susţină concursul de promovare efectivă în temeiul Legii nr. 303/2022.
Potrivit art. 282 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, "Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că îndeplinesc condiţiile pentru funcţia pe care sunt încadraţi. Aceştia îşi păstrează gradul profesional şi drepturile câştigate aferente statutului profesional dobândite în condiţiile legii.", iar conform art. 284 alin. (3), "Judecătorii şi procurorii care au obţinut un grad profesional în urma concursurilor de promovare pe loc până la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi menţin acest grad profesional".
Aşadar, în situaţia celor care au obţinut gradul profesional până la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022, date fiind prevederile art. 284 alin. (3) din acest act normativ, care statuează în sensul menţinerii gradului profesional obţinut prin promovare pe loc şi având în vedere noua reglementare a instituţiei promovării, aceşti magistraţi au dreptul de a funcţiona la instanţa/parchetul corespunzător gradului obţinut pe loc, transferul acestora fiind posibil în condiţiile art. 188 alin. (2) din actul normativ menţionat, ceea ce nu poate echivala cu încălcarea dreptului la evoluţie profesională a reclamantei, după cum în mod eronat susţine aceasta.
Chiar şi în aceste condiţii, simpla deţinere a gradului profesional de curte de apel de către reclamantă nu poate reprezenta per se un motiv pentru admiterea cererii sale de transfer, fiind necesară o analiză vizând oportunitatea respectivei măsuri prin prisma criteriilor prevăzute de lege, vechimea în grad profesional vizând doar unul dintre aceste criterii.
În condiţiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, o măsură contrară fiind de natură să conducă la un dezechilibru între interesul public privind buna funcţionare a instanţelor şi interesul personal al magistratului, iar situaţia expusă de contestatoare nu putea duce prin ea însăşi la inversarea raportului de preeminenţă al interesului public faţă de drepturi şi interese private, nu se poate reţine ca fiind îndeplinite condiţiile excesului de putere.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt corecte soluţia adoptată de secţia pentru judecători şi raţionamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă instanţă fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit şi măsurile individuale dispuse de autoritatea publică, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer nu reflectă o încălcare a principiului proporţionalităţii între interesul public şi interesul privat.
Faţă de acestea, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, urmează să se dispună respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva hotărârii nr. 3020 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.