Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-sectia a IX-a, sub dosar nr. x/2020, la data de 26.10.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritate de Management pentru POPAM, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:
- obligarea pârâtului la emiterea notificarii privind inştiinţarea reprezentantului legal al reclamantei în legatură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanţare, pentru cererea de finantare selectată în vederea finantarii-cod proiect x.
- obligarea pârâtului la semnarea contractului de finantare, aferent cererii de finanţare selectate în vederea finantarii, conform clasamentului publicat în sistemul informatic MYSMIS, cerere avand cod SMIS-x.
- obligarea pârâtului la efectuarea plătilor compensatorii pentru pierderile de venit şi material piscicol, din perioada 2018-2019, cauzate de îndeplinirea restricţiilor prevăzute în autorizatia de mediu, aferente siturilor Natura 2000, pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC şi 92/43/CEE.
Prin sentinţa civilă nr. 1205/08.09.2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde a fost înregistrată la data de 01.10.2021.
Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanţare selectate cu finanţare din cadrul Apelului 4 al măsurii II.10 – "Acvacultura care furnizează servicii de mediu", obligarea pârâtului la emiterea notificării privind înştiinţarea reprezentantului legal al reclamantei în legătură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanţare pentru cererea de finanţare selectată în vederea finanţării – cod proiect x, obligarea pârâtului la semnarea contractului de finanţare aferent cererii de finanţare selectată pentru finanţare – cod proiect x, în vederea efectuării plăţilor compensatorii pentru pierderile de venit şi material piscicol din perioada 2018-2019, cauzate de îndeplinirea restricţiilor prevăzute în autorizaţia de mediu, aferente siturilor Natura 2000 pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC şi 92/43/CEE.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la data de 21.12.2020 s-a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa. În acest sens, s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 10 alin. (11) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Întrucât sediul societăţii reclamante este în judeţul Constanţa, competenţa aparţine Curţii de Apel Constanţa.
De asemenea, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii faţă de împrejurarea că reclamanta a formulat o acţiune în anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare, întemeiată pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 însă actul contestat este materializat într-o simplă adresă de informare care nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pârâtul a solicitat suspendarea judecării litigiului de contencios administrativ până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2020 în care Direcţia Naţională Anticorupţie efectuează acte de urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 181 din legea nr. 78/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1205/08.09.2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde a fost înregistrată la data de 01.10.2021.
Prin sentinţa civilă nr. 525/05.04.2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde a fost înregistrată la data de 17.05.2022.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23.05.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanţa a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 menţionat la dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.
La primul termen de judecată din 18.11.2021, în dosarul nr. x/2020, reclamanta a depus cerere modificatoare a acţiunii introductive, în sensul că: primul petit devine: "anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanţare din cadrul Apelului 4 al măsurii 11.10 - "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" şi a Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM.
Astfel, cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanţare selectate cu finanţare din cadrul Apelului 4 al măsurii II. 10 - "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" făcând referire la anunţul DGP AMPOPAM nr. 331759/30.06.2020, publicat pe site-ul www.x.ro. înţelege să completeze solicitarea reclamantei, în sensul că solicită ca pentru argumentele expuse în cuprinsul acţiunii introductive să se dispună şi anularea Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcţia Generală Pescuit- Autoritatea de Management pentru POPAM.
Ulterior datei la care societatea a sesizat instanţa de judecată cu cererea de chemare în judecată, urmare a cererilor formulate la datele de 17.08.2020.18.08.2020 şi 12.11.2020 prin care a solicitat pârâtei să comunice "actul administrativ în baza căruia s-a dispus suspendarea procedurii de contractare a cererilor de finanţare selectate cu finanţare din cadrul APELULUI 4- Prioritatea uniunii nr. 2. Măsura nr. II.10", la data de 04.12.2020 pârâta i-a comunicat nota nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM.
În urma acestor modificări şi precizări, petitul acţiunii este următorul:
1. anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanţare din cadrul Apelului 4 al măsurii II.10 – " Acvacultura care furnizează servicii de mediu şi a Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM;
2. reluarea şi parcurgerea procedurii de contractare prevăzute în manualul de proceduri de contractare de proceduri de contractare MO 7 e VI. r. 0 aferent Programului Operaţional 2014 -2020, aprobat prin Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 1381/18.09.2018";
3. obligarea pârâtei la emiterea notificării privind înştiinţarea reprezentantului legal al subscrisei în legătură cu data la care trebuie să se prezinte în vederea semnării contractului de finanţare, pentru cererea de finanţare selectată în vederea finanţării - cod proiect 132524;
4. obligarea pârâtei la semnarea contractului de finanţare aferent cererii de finanţare selectată pentru finanţare - cod proiect 132524, în vederea efectuării plăţilor compensatorii pentru pierderile de venit şi material piscicol din perioada 2018 -2019, cauzate de îndeplinirea restricţiilor prevăzute în autorizaţia de mediu, aferentă siturilor Natura 2000, pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC şi 92/43/CEE;
5. obligarea la plata cheltuielilor de judecată generate de acest litigiu.
Dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost reînregistrat la data de 01.01.2022, sub numărul x/2020*, pe rolul secţiei nou înfiinţate a Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La termenul de judecată din 26.05.2022, în şedinţă publică, reclamanta prin reprezentant a depus completare la acţiunea ce face obiectul dosarului nr. x/2020, în sensul că solicită şi anularea Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcţia Generală Pescuit – Autoritatea de Management pentru POPAM.
De asemenea, la acelaşi termen de judecată, reclamanta a depus precizări ale petitelor acţiunii ce formează obiectul cauzei după conexarea celor două cauze, acestea fiind: 1) "anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanţare din cadrul Apelului 4 al măsurii 11.10 - "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" şi a Notei nr. x/22.06.2020 emisă de Ministerul Agriculturii prin Direcţia Generală Pescuit- Autoritatea de Management pentru POPAM;
2) "reluarea şi parcurgerea procedurii de contractare prevăzute în manualul de proceduri de contractare MO7 e VI.r.0 aferent Programului Operaţional 2014 - 2020, aprobat prin Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 1381/18.09.2018";
3) obligarea pârâtei la semnarea contractului de finanţare aferent cererii de finanţare selectată pentru finanţare, cod proiect x, în vederea efectuării plăţilor compensatorii pentru pierderile de venit şi material piscicol, din perioada 2018 -2019, cauzate de îndeplinirea restricţiilor prevăzute în autorizaţia de mediu, aferentă siturilor Natura 2000, pentru punerea în aplicare a Directivelor 2009/147/EC şi 92/43/CEE;
4) obligarea pârâtei la emiterea notificării privind înştiinţarea reprezentantului legal al subscrisei în legătură cu data la care trebuie să se prezinte în1 vederea semnării contractului de finanţare, pentru cererea de finanţare selectată în vederea finanţării cod proiect x;
5) obligarea la plata cheltuielilor de judecată generate de acest litigiu.
Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit Autoritatea de Management Pentru POPAM a depus la data de 21.06.2022 întâmpinare faţă de cererea modificare a acţiunii, prin care solicită respingerea acţiunii aşa cum a fost completată, în raport de excepţiile invocate iar pe fond ca neîntemeiată.
Învederează faptul că prin întâmpinarea nr. 141523/10.03.2021 depusă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale faţă de cererea introductivă şi întâmpinarea nr. 144045/29.12.2021 depusă faţă de cererea completatoare a cauzei nr. x/2020, a fost invocată excepţia inadmisibilităţii cu privire la capetele de cerere principale,
Referitor la capătul de cerere privind "anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanţare selectate cu finanţare din cadrul Apelului 4 al măsurii 11.10 "Acvacultura care furnizează servicii de mediu, făcând referire la anunţul Direcţiei Generale Pescuit - AM POPAM nr. 331759/30.06.2020, publicat pe site-ul www.x.ro", pârâtul susţine excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinarea la acţiunea principală şi menţine considerentele formulate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 240 din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-au hotărât următoarele:
- s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererilor având ca obiect anularea deciziei de suspendare a procedurii de contractare a cererilor de finanţare din cadrul Apelului 4 al măsurii II. 10, anularea Notei nr. x/22.06.2020 şi obligarea MADR la reluarea procedurii de contractare şi parcurgerii pistei prevăzute în Manualul de procedură, ca nefondată,
- s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca nefondată,
- s-a respins acţiunea, astfel cum a fost modificată şi cererea conexă formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, ca nefondată,
- a fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 672 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 240 din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că Decizia de suspendare a contractării reprezintă o ingerinţă asupra dreptului de proprietate al beneficiarului, adică asupra unei creanţe din "'despăgubiri" (compensaţie financiară) generate de constrângerile site-ului Natura 2000, creanţa certă, recunoscută ca atare de către autoritatea - pârâtă. Rezultă că o astfel de creanţă în despăgubiri are natura unui bun, în întelesul art. 6 din CEDO.
În plus, ingerinţa este una legală, întrucât măsura luată din perspectiva unui proces penal, lipsită însă de materialitate, poate fi considerată ca apărând un interes general, dar nu respectă principiul proporţionalităţii între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor individuale.
Aceasta pentru că societatea nu a primit nicio despăgubire pentru imposibilitatea recuperării creanţei sale, recunoscute însă de autoritatea statala, nefiind stabilit măcar un termen în care situaţia creată va lua sfârşit, incertitudinea asupra datei în privinţa căreia dreptul de despăgubire ar putea fi realizat fiind totală şi, în acelaşi mod, păgubitoare în mod conţinu pentru beneficiarul B..
De altfel, acesta este chiar unul dintre "argumentele contra" expuse în cadrul Notei care, dublată de aplicarea menţiunii "Aprob Ministru", a fost apreciată de către instanţa de judecată ca fiind actul administrativ al deciziei de suspendare a procedurii de contractare.
Or, în acest context este de observat că motivarea instanţei de judecată este pe o parte contradictorie, iar pe de altă parte ea se fundamentează pe o aplicare greşită a textelor de lege din legislaţia europeană si naţională cu incidenţă în cauză.
Cu privire la caracterul contradictoriu al motivării instanţei de fond este de remarcat faptul că unul dintre argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei atacate este cel legat de existenţa unor dosare penale, în care se reţine ca urmărirea penală este începută in rem, respectiv dosarul nr. x/2020 şi dosarul nr. x/2020, iar existenţa acestora este de natură a justifica măsura suspendării dispusă de către autoritate, în condiţiile în care instanţa reţine, în legătură cu aceleaşi lucrări penale, faptul că dosarele penale în discuţie nu vizează societatea reclamantă.
Astfel, este uşor de remarcat inconsecvenţa instanţei de fond în ceea ce priveşte argumentele expuse în susţinerea hotărârii pronunţate de vreme ce aceeaşi situaţie juridică este evaluată diferit, şi produce efecte juridice diametral opuse, atât timp cât s-a apreciat iniţial că dosarele penale menţionate au o importanţă asupra desfăşurării procedurii şi, implicit, se reţine existenţa unei legături între cele 2 dosare penale şi prezenta cauză, pentru ca mai apoi să se reţină faptul că lucrările penale nu o vizează pe societatea reclamantă din prezenta cauză.
Dincolo de acest aspect, raţionamentul instanţei de fond este unul greşit de vreme cele 2 dosare penale, aşa cum a arătat şi prin răspunsul la întâmpinare nu vizează acuzaţii de natură a influenţa legalitate şi temeinicia acţiunii subscrisei în plus, în măsura în care soluţionarea cauzei nu depinde de soluţia dispusă în cadrul dosarului penal, nefiind justificată soluţia judecătorului de a valida suspendarea procedurii de contractare pe baza unui fapt viitor (formarea unui dosar penal).
In măsura în care decizia de suspendare este act administrativ (astfel cum a statuat instanţa de fond prin respingerea excepţiei inadmisibilităţii), aceasta trebuie analizată în baza unei situaţii existente la momentul emiterii acestuia, iar nu în baza unor fapte ulterioare, efectuate de autoritate pro causa, pentru a justifica respectivul act.
Lipsa oricăror acuzaţii formulate împotriva recurentei, precum şi trecerea unui termen mai mare de 3 ani de la "formarea" dosarului penal reprezintă elemente care ar fi trebuit să conducă la concluzia necesităţii reluării procedurii de contractare.
Cu privire la greşita aplicare a textelor de lege care au fost apreciate ca fiind incidente în cauza, în opinia sa, instanţa de judecată a procedat la o preluare ad litteram a apărărilor formulate de către intimată, deşi textele de lege invocate ca argument în considerentele hotărârii recurate nu au legătură cu situaţia juridică şi calitatea deţinută de societate în cadrul procedurii de contractare precum şi cu vreo calitate în cadrul vreunei lucrări penale, fără a avea în vedere sub nicio formă argumentele de nelegalitate expuse de către subscrisa în cadrul acţiunii, completării/precizării la acţiune şi răspunsului la întâmpinare, şi fără a preciza care ar fi considerentele pentru care aceste critici cu care a sesizat instanţa de judecată nu ar fi de natură să demonstreze nelegalitate deciziei atacate.
In mod greşit s-a apreciat de către instanţa de judecată faptul că decizia de suspendare a procedurii de contractare este legală prin raportare la dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011. Pentru ca decizia de suspendare a procedurii de contractare sa fi avut fundament legal trebuia ca solicitanţii să semneze contractele de finanţare, doar astfel putând fi beneficiari ai măsurii, în sensul legii, respectiv structuri verificate de către autorităţi.
Prin activitatea de prevenire a neregulilor la care se referă O.U.G. nr. 66/2011 autoritatea identifică riscuri posibile care ar putea conduce la nereguli, elaborează proceduri de management, le gestionează si informează la timp beneficiarii cu aceste proceduri astfel încât să prevină nereguli sau fraudarea fondurilor.
Însă, interpretarea instanţei de judecată este în mod evident eronată, dar şi nelegală, deturnând scopul pentru care dispoziţiile legale arătate au fost emise de legiuitor, refuzând să constate nelegalitatea deciziei de suspendare a procedurii de contractare, făcând trimitere la un text de lege şi la o procedură care nu este aplicabilă societăţii, de vreme ce recurenta nu a dobândit calitatea de beneficiar, în sensul legii.
De altfel, hotărârea instanţei de judecată este în contradicţie flagrantă cu chiar înscrisurile emise de către pârâtul - MADR după publicarea anunţului de suspendare nr. x/30.06.2020, prin care aceasta confirmă corectitudinea şi realitatea desfăşurării apelului 4 si îşi contrazice argumentele pe care si le-a însuşit ca fiind fundament al deciziei de suspendare, făcând trimitere la adresa din 08.07.2020 emisa către Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei si pentru Petiţii Parlamentul României-Camera Deputaţilor.
Diferenţele observate în cadrul evaluării solicitanţilor apelului 4 comparativ cu apelurile 1, 2 si 3 nu sunt cauzate de modificarea criteriilor de selecţie din cadrul ghidului solicitantului, atât timp cât acestea au fost aceleaşi pentru toate cele patru apeluri aferente Măsurii 11.10, după cum se poate constata prin compararea versiunilor de Ghid al solicitantului, publicate pe site-ul www.x.ro, asa cum menţionează atât Ministrul MADR, cat si AM-POPAM.
Datorită investitiilor/modernizarii/inovatiei pe care unele ferme piscicole le-au realizat pe parcursul evoluţiei măsurii 11.10, au condus la îndeplinirea mai multor criterii de selecţie si implicit a creşterii punctajului de selecţie, "cu precizarea că acelaşi solicitant poate sa obtina punctaje diferite de la un apel la altul, funcţie de îndeplinirea acestor criterii conform documentelor depuse în cadrul cererilor de finanţare ".
In ceea ce priveşte greşita reţinere şi aplicare de către instanţa de judecată a dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Regulamentul European UE 1303/2013, în raport de care s-a apreciat că în mod legal s-a dispus suspendarea procedurii de contractare, şi de acestă dată instanţa de judecată a ignorat criticile reclamantei.
De altfel, a şi atras atenţia instanţei de judecată cu privire la modul în care pârâta a transcris in cuprinsul întâmpinării dispoziţiile art. 125 alin. (4) din Regulamentul European UE 1303/2013, prin modificarea conţinutului acestuia. în sensul că a fost eliminat cuvântul "beneficiar", fiind de presupus că s-a acţionat în scopul de a induce în eroare instanţa de judecată.
Astfel, în varianta disponibilă pe site-ul https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro, dispoziţiile art. 125 alin. (4) din Regulamentul European UE 1303/2013 au următorul conţinut: "(4) In ceea ce priveşte gestiunea financiară şi controlul programului operaţional, autoritatea de management: a) verifică furnizarea de produse şi de servicii cofinanţate şi faptul că cheltuielile declarat de beneficiari au fost plătite, precum şi faptul că sunt în conformitate cu legislaţia aplicabilă, cu programul operaţional şi cu condiţiile de acordare a contribuţiilor pentru operaţiunea în cauză."
Or, în varianta transcrisă în cuprinsul întâmpinării se observă faptul că textul a fost modificat, având cu totul alt cuprins, fiind exclus cuvântul beneficiar, pentru a crea aparenţa faptului că textul de lege ar fi aplicabil şi persoanelor juridice care au calitatea de solicitanţi în cadrul programului operaţional.
Referitor la celelalte considerente care au stat la baza pronunţării soluţiei de către instanţa de fond, recurenta a înţeles să critice sentinţa având în vedere următoarele argumente:
Cu privire la susţinerea potrivit căreia temeinicia deciziei este justificată având în vedere adresa nr. x/29.06.2020 emisă de IGPR, este de observat faptul că aceasta adresă nu poate constitui temei al suspendării, în realitate această adresă reprezintă doar un pretext privind suspendarea procedurii de vreme ce, în primul rând, din cuprinsul acestei solicitări nu rezultă faptul că cercetările ar viza societatea reclamantă, anexând la dosarul cauzei dovada faptului că nu există la nivelul IGPR vreun dosar penal care să vizeze fapte penale săvârşite de societatea reclamantă, iar în al doilea rând, solicitările formulate de IGPR vizează acţiunile de control efectuate de către AMPOPAM, acţiuni în legătură cu care a depus dovada faptului că au fost efectuate numeroase controale în perioada anterioară suspendării procedurii de contractare, niciunul dintre aceste controale negăsind vreo neregulă. în acest context, pe lângă dovada faptului că IGPR precizează în mod expres că nu există un dosar penal care să o vizeze pe reclamantă, nu se poate susţine că este temeinică decizia de suspendare atât timp cât verificările IGPR au la baza actele de control întocmite de AMPOPAM care nu au evidenţiat nicio neregulă.
Cu privire la susţinerea potrivit căreia temeinicia măsurii suspendării este justificată, având în vedere adresa ARES (2020)3095783/15.06.2020 prin care Comisia Europeană şi-ar fi manifestat îngrijorarea si ar fi solicitat efectuarea de verificări, precum şi aplicarea dispoziţiilor art. 125 alin. (4) lit. a), 132 alin. (2) lit. b) (întreruperea plăţii), art. 137 alin. (2) (excluderea cheltuielilor) si art. 143 din Regulamentul UE nr. 1303/2013, astfel cum a arătat anterior, şi aceste dispoziţii legale fac referire la noţiunea de beneficiar, astfel încât şi trimiterea instanţei de judecată la această adresă şi la aceste dispoziţii legale este eronată, de vreme ce societatea nu a dobândit calitatea de beneficiar.
De altfel, trimiterea la aceste dispoziţii legale de către Comisie s-a făcut în baza dezinformării organismului european de către DGCAI prin nota control care se regăseşte în sinteză sub nr. x/14.05.2020 (anexa 2 la întâmpinare) şi care se bazează pe aceeaşi confuzie între calitatea de solicitant şi cea de beneficiar. Mai mult decât atât, este foarte important de observat modalitatea în care este informată Comisia Europeană, în sensul în care i se sugerează că procedura ar avea o problemă, deşi din punct de vedere temporal, autoritatea naţională - singura competentă a decide cu privire la procedură - susţine intern faptul că nu există nicio problemă cu dosarele solicitanţilor.
De asemenea, instanţa de fond a ignorat adresa nr. x/22.02.2021 emisă de Comisia Europeană, prin care a transmis MADR: " In acest context, chiar daca procedura de contractare a fost suspendata pentru articolul 54, a considerat ca implementarea UP2 nu poate fi ţinuta captiva printr-un apel suspendat. De la AM se aşteaptă o ieşire rapidă, transparenta eficientă din această situaţie, pentru a asigura interesele financiare ale UE si pentru a sprijini punerea în aplicare a programului operaţional".
Astfel, se poate constata faptul că instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a recomandărilor Comisiei Europene, atât timp cât, prin ultima adresă transmisă pârâtei se critică exact menţinerea deciziei de suspendare. Tot astfel, instanţa de judecată a ignorat şi răspunsul ARES (2021)3752413/08.06.2021 din care reiese faptul că organismul european nu are nicio implicare în luarea deciziei de suspendare, acesta fiind sarcina exclusivă a autorităţilor române, respectiv AMPOPAM, din cadrul MADR, precizându-se şi faptul că "Serviciile Comisiei nu sunt competente să examineze dacă legislaţia naţională a fost încălcată sau nu".
Practic prin răspunsul dat, se infirmau apărările pârâtei potrivit cărora, suspendarea procedurii de contractare s-a efectuat la recomandarea Comisiei Europene, iar acest răspuns este de natură să confirme modul greşit în care instanţa de fond a înţeles să interpreteze legislaţia aplicabilă prin raportare la competenţele pe care le are pârâta în derularea programului, respectiv Comisia Europeană.
Nu în ultimul rând, raportat la menţiunile preliminare efectuate în cadrul prezentului recurs este de observat faptul că instanţa de judecată a respins acţiunea reclamantei bazându-şi raţionamentul pe o situaţie juridică impozabilă recurentei, respectiv existenţa unor dosare penale, sau a unor nereguli, în condiţiile în care aşa cum a menţionat niciunul dintre cele 2 argumente nu au legătură cu aceasta.
Referitor la argumentele conform cărora actul administrativ ar îndeplini condiţiile pentru a fi considerat act motivat, coroborat tuturor elementelor prezentate în cadrul acţiunii în anulare, a arătat faptul că specificul materiei contenciosului administrativ impune, cu valoare de principiu, că actul administrativ să fie intrinsec motivelor, adică să le cuprindă în însăşi structura şi conţinutul său.
Or, decizia de suspendare publicată prin anunţ pe site-ul ampeste.ro, nu are niciun fel de motivare, beneficiarilor indicându-se doar hotărârea autorităţii de a dispune suspendarea.
În ceea ce priveşte Nota nr. x/22.06.2020, aceasta cuprinde argumente pro şi contra deciziei de suspendare a procedurii de contractare, însă nu consideră că există în realitate o motivare a actului atacat.
Referitor la cele 2 dosare penale respectiv dosarul nr. x/2020 şi nr. y/2020, a arătat anterior că cele doua dosare nu pot susţine din punct de vedere legal temeinicia deciziei de suspendare, de vreme în niciunul dintre acestea societatea reclamantă nu are vreo calitate şi cercetările nu o vizează, iar în legătură cu cel de al doilea nu existau date despre existenţa lui la data luării deciziei de suspendare de contractare, adresa DNA care cuprindea numărul acestui dosar fiind emisă ulterior, la circa 3 luni de zile.
Concluzia legitimă este în sensul în care nu există argumente juste, de natură a respecta principiul fundamental conform căruia procedura administrativă de contractare ar putea fi suspendată pentru o perioadă nelimitată. Nicăieri în actele depuse de către pârâtă nu există un termen rezonabil până la care programul să fie suspendat.
Prin urmare, este rolul judecătorului să stabilească un echilibrul între interesul general ocrotit în materie penală şi interesul particular al subiectului de drept care nu poate fi privat de orice posibilitate legală de a supune controlului judiciar aspecte de natură administrativă săvârşite anterior demarării oricărei cercetări penale. Cu alte cuvinte, procedura este una incertă atât din punct de vedere al rezultatului, cât şi din punct de vedere al timpului în care această plângere va fi soluţionată definitiv.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.
A susţinut, în esenţă, că pe rolul instanţelor de judecată se află 7 dosare cu acelaşi obiect. Dosarele penale nr. x/2020 şi y/2020, ambele înregistrate iniţial la Direcţia Naţională Anticorupţie, în prezent au fost transferate la EPPO, organism independent al UE, responsabil de investigarea, urmărirea penală şi trimiterea în judecată a autorilor infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale UE.
Referitor la criticile formulate, a apreciat că sunt nefondate, recurenta nefăcând dovada că legislaţia naţională sau cea europeană nu au fost respectate de MADR.
5. Răspunsul la întâmpinare
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esenţă argumentele prezentate prin cererea de recurs.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
A. S.R.L. a formulat cerere de finanţare a proiectului "Acvacultura care furnizează servicii de mediu în Ferma Piscicolă Sistematică Iortmac - Saharlale - Ceamurlia şi a fost selectată în vederea finanţării. Prin Notificarea nr. x/21.10.2019 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale DGP - AMPOPAM i s-a comunicat că a fost admisă în urma etapei de evaluare calitativă tehnico-economică cu o valoare aprobată în această etapă de 3.975.296,86 RON reprezentând pierderile de venit pentru anii 2018-2019 şi un punctaj final pentru cererea de finanţare de 85 de puncte.
Astfel cum reiese din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie la data de 30.09.2020 în dosarul nr. x/2020 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie se efectuează acte de urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 181 din legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Prin Ordonanţa din 04.12.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 279 C. pen., art. 304 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 78/2000.
În cadrul Apelului nr. 4 au fost depuse 55 de cereri de finanţare, a căror selecţie s-a făcut în funcţie de criterii de competitivitate prevăzute în Ghidul solicitantului aferent măsurii II.10. Printre cele 18 cereri selectate în vederea finanţării s-au numărat şi cele ale societăţilor C. S.R.L. şi D. S.R.L., ai căror reprezentanţi au formulat sesizarea penală.
În urma evaluării de către Minister a cererilor de finanţare, s-a constatat că în cazul unor solicitanţi există diferenţe substanţiale privind punctajul obţinut şi valoarea anuală a compensaţiei, care au indus suspiciuni cu privire la validitatea şi corectitudinea datelor înscrise în unele documente de susţinere a cererilor de finanţare consemnate şi detaliate în cuprinsul Notei de control x/13.05.2022. De asemenea, Inspectoratul General al Poliţiei Române prin adresa nr. x/29.05.2020 a anunţat că din datele existente rezultă posibilitatea săvârşirii unei fraude.
Prin comunicarea depusă la dosar Comisia Europeană – Direcţia Generală Afaceri Maritime şi Pescuit a informat pârâta că având în vedere investigaţiile deschise şi suspiciunile de nereguli în jurul ultimului apel pentru articolul 54, autorităţile române ar trebui să se abţină de la a depune orice cerere de plată legată de acest apel. S-a arătat, printre altele, că este responsabilitatea AM de a gestiona programul operaţional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, în conformitate cu articolul 125 alin. (1) din Regulamentul privind dispoziţiile comune şi de a control a fondurile FEPAM în gestiune partajată în conformitate cu articolul 125(4) din Regulamentul privind dispoziţiile comune. (...) Este responsabilitatea statului să investigheze neregulile şi să efectueze corecţiile necesare, astfel cum se prevede la art. 143 din Regulamentul privind dispoziţiile comune. Măsurile de protecţie a bugetului Uniunii ar trebui să includă, acolo unde este necesare, măsurile prevăzute la articolul 132 alin. (2) li. b(întreruperea plăţii) şi la articolul 137 alin. (2) (excluderea cheltuielilor) din Regulamentul privind dispoziţiile comune pentru FEPAM." În continuare, Statul român a fost invitat să se asigure că nici una dintre cererile de plată EMFF de intrare prezentate nu conţin fonduri legate de art. 54. "Mai mult, AM ar trebui să colaboreze cu Autoritatea de certificare pentru a păstra în afara conturilor din 2019 orice sumă suspectată de nereguli".
Ministerul a dispus suspendarea procedurii de contractare a cererilor de finanţare. Decizia de suspendare a fost luată ca urmare a sesizărilor de eventuale nereguli, care vizează inclusiv corectitudinea unor informaţii din dosarele cererilor de finanţare a căror verificare excedează competenţelor DGP AMPOPAM, până la finalizarea tuturor verificărilor.
În acest context factual, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POPAM, a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a contestat această măsură, solicitând, în principal, anularea actelor prin care s-a dispus măsura, acţiune care a fost respinsă prin sentinţa recurată, care a fost criticată de reclamantă pe calea prezentului recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurentă cu privire la faptul că instanţa de fond şi-a înnsuşit apărările formulate de pârât, precum şi faptul că sentinţa cuprinde motive contradictorii, care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte aminteşte că nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.
Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.
În sensul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv.
Aceasta înseamnă, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum, că instanţa nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor/apărărilor părţilor ori fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa recurată.
Totodată, Înalta Curte aminteşte că în practica instanţelor de control judiciar s-a reţinut constant că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi atunci când există o contradicţie între soluţia pronunţată şi considerentele ce stau la baza acesteia sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raţionamentul care a stat la baza pronunţării soluţiei, ori când instanţa s-a pronunţat cu privire la altă acţiune decât cea care face obiectul litigiului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind întâlnită în cauză, în condiţiile în care recurenta a invocat aparenta inconsecvenţă a instanţei de fond în ceea ce priveşte argumentele expuse în susţinerea hotărârii pronunţate în sensul că, în opinia sa, aceeaşi situaţie juridică este evaluată diferit, aceasta menţionând de fapt o semnificaţie proprie dată unora dintre considerentele din sentinţa recurată, pe care le-a relatat într-o aparentă contradicţie.
În concluzie, faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentei nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în sensul invocat de aceasta.
Înalta Curte constată că sunt nefondate şi susţineriel recurentei circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Instanţa de control judiciar constată că recurenta-reclamantă a criticat sentinţa din perspectiva greşitei aprecieri a instanţei de fond cu privire la nemotivarea măsurii de suspendare, a nejustificării temeiului de drept aplicabil, a caracterului de excepţie al măsurii suspendării şi trecerea a mai mult de 3 ani de la momentul dispunerii suspendării şi până în prezent, aspecte expuse în mod similar şi în faţa primei instanţe, şi pe care instanţa de recurs le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.
Înalta Curte, în acord cu opinia judecătorului fondului, apreciază că susţinerile invocate nu ilustrează nelegalitatea măsurii suspendării procedurii de contractare aflate în derulare.
Astfel, în primul rând, se reţine că oprirea cursului unei proceduri de finanţare derulate în cadrul unui astfel de program este permisă atât de prevederile legii naţionale, cât şi de cele de drept unional.
Potrivit art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 "Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia(...)
b) luării tuturor măsurilor necesare prevenirii neregulilor şi fraudelor, inclusiv prin activităţi ce constau în informarea corectă şi la timp a beneficiarilor asupra riscului producerii de nereguli şi fraude, în special, în ceea ce priveşte indiciile de fraudă;"
În conformitate cu art. 125 alin. (1) din Regulamentul (UE) 1303/2013 "Autoritatea de management este responsabilă de gestionarea programului operaţional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare", iar potrivit art. 132 alin. (2) lit. b) din Regulament " Termenul de plată menţionat la alin. (1) poate fi întrerupt de autoritatea de management în oricare dintre următoarele cazuri justificate corespunzător (...)
(b)
(b) a fost demarată o investigaţie în legătură cu o posibilă neregulă ce afectează cheltuielile în cauză." De asemenea, potrivit art. 137 alin. (2) "În cazul în care cheltuielile incluse anterior într-o cerere de plată intermediară pentru exerciţiul contabil sunt excluse din conturile sale de către un stat membru datorită unei evaluări în curs de desfăşurare a legalităţii şi a regularităţii respectivelor cheltuieli, oricare din acele cheltuieli sau toate acele cheltuieli care se dovedesc ulterior a fi legale şi regulamentare pot fi incluse într-o cerere de plată intermediară legată de anii contabili ulteriori."
În ceea ce priveşte motivarea deciziei de suspendare, Înalta Curte constată că în mod corect a observat prima instanţă că aceasta este fundamentată pe ipoteza existenţei unor nereguli sau fraude cu privire la care există în derulare un proces penal. Aşa cum reiese din aspectele factuale reţinute, măsura suspendării este motivată prin prisma investigaţiilor (unele de natură penală) aflate în derulare, în cuprinsul Notei nr. x/22.06.2020 fiind menţionate atât aspectele de fapt, cât şi motivele de drept care au determinat luarea măsurii suspendării.
Contrar opiniei recurentei-reclamante, încheierea procedurii de evaluare a cererilor de finanţare nu împiedică luarea măsurii de suspendare, neexistând o dispoziţie de drept naţional sau unional în acest sens.
De asemenea, sunt lipsite de suport şi susţinerile recurentei referitoare la dosarele penale, cu privire la lipsa oricăror acuzaţii împotriva sa, în condiţiile în care în cuprinsul Notei în discuţie sunt indicate verificările care se efectuează, iar faptul că aceste verificări nu o vizează expres pe reclamantă nu atrag nelegalitatea deciziei, de vreme ce se referă la o parte din aplicanţi. Astfel, în dosarele penale respective s-a început urmărirea penală in rem iar măsurile care privesc procedura de contractare au caracter unitar. Pe de altă parte, constatarea unor nereguli în privinţa unora dintre solicitanţi influenţează întreaga procedură, de vreme ce plăţile se fac din acelaşi fond.
Prin urmare, este corectă concluzia primei instanţe în sensul că decizia de suspendare corespunde imperativului corectei gestionări a programului operaţional, iar caracterul excepţional al măsurii în sine nu demonstrează nelegalitatea acestei măsuri care este luată temporar.
Nici împrejurarea scurgerii unui interval de 3 ani de la momentul dispunerii suspendării şi până în prezent nu poate fi analizată ca motiv de nelegalitate a măsurii, constituind o chestiune ulterioară luării măsurii.
Nefondate sunt şi susţinerile recurentei privind faptul că instanţa de fond a refuzat să constate nelegalitatea deciziei de suspendare a procedurii de contractare, făcând trimitere la un text de lege şi la o procedură care nu este aplicabilă societăţii, de vreme ce recurenta nu a dobândit calitatea de beneficiar, în sensul legii.
Astfel, pe de altă parte, din coroborarea dispoziţiilor relevante din Ghidul solicitantului, Proceduri Operaţionale - Manual de procedură pentru contractare, Regulamentul UE nr. 1303/2013, art. 288 alin. (1) şi (2) TFUE, dar şi Recomandarea Comitetului de Miniştri nr. R (89)8 din 13 septembrie 1989 rezultă că selectarea cererii de finanţare în vederea finanţării nu presupune ab initio semnarea contractului. Cu alte cuvinte, selectarea cererii de finanţare depusă de reclamantă nu conduce automat la semnarea contractului de finanţare.
În acest sens, în Ghidul solicitantului, Proceduri Operaţionale - Manual de procedură pentru contractare se menţionează că "Plata compensaţiei anuale se va face în baza cererii de finanţare depuse şi a dosarului administrativ aferent pentru anul 2018 inclusiv, precum şi a cererilor de plată.(...). Cererile de plată vor fi însoţite de următoarele documente: (...) aportul de evaluare a pierderilor întocmite de un specialist în acvacultură/institut/staţiune de cercetare în domeniul acvaculturii, independent faţă de unitatea de acvacultură care depune cererea de finanţare, documentele care au stat la baza evaluării pierderilor înregistrate de beneficiar ca efect al respectării cerinţelor de management/restricţiilor prevăzute în autorizaţia de mediu, aferente siturilor Natura 2000, în copie conform cu originalul, raportul de inspecţie/Nota de constatare emisă de autorităţile de mediu care verifică respectarea restricţiilor de mediu pentru situl Natura 2000 aferent anului pentru care se solicită compensaţia",
Iar dispoziţiile art. 54 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 prevăd posibilitatea şi nu obligaţia FEPAM de a sprijini metodele de acvacultură compatibile cu necesităţile specifice de mediu şi care fac obiectul cerinţelor specifice de management rezultate în urma desemnării zonelor Natura 2000 în conformitate cu Directiva 92/43/CEE şi cu Directiva 2009/147/CE.
De asemenea, art. 66 din Regulamentul UE menţionat, care vizează sprijinul FEPAM pentru elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de producţie şi comercializare au fost interpretate de CJUE, care a stabilit (în cauza C-386/18) că "Articolul 66 alin. (1) din Regulamentul nr. 508/2014 trebuie interpretat în sensul că nu creează în mod direct pentru organizaţiile de producători din domeniul pescuitului şi al acvaculturii un drept la un sprijin financiar din Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime pentru cheltuielile pe care le-au efectuat pentru elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan de producţie şi de comercializare."
În fine, în ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentei cu privire la interpretarea dată de aceasta conţinutului adreselor la care a făcut referire prin cererea de recurs, aflate în dosarul de fond şi care au fost analizate de prima instanţă, Înalta Curte constată că nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.
În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate ca atare de către recurenta-reclamantă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 240 din 7 decembrie 2022 a Curţii de Apel Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.