Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 09.10.2023 sub dosar nr. x/2023, petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/08.10.2023.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5455 din data de 28 noiembrie 2023, Judecătoria Oradea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
Motivând soluţia astfel dispusă, Judecătoria Oradea a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum şi împrejurarea că modificarea legislativă operată prin Legea nr. 107/2022 în privinţa art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, prin care s-a stabilit o competenţă teritorială alternativă, nu este incidentă şi în privinţa art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Astfel, această instanţă a apreciat că, în lipsa unei modificări legislative a dispoziţiilor O.U.G. nr. 195/2002 pentru contravenţiile la regimul rutier prevăzute de acest act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei nu este alternativă, ci revine exclusiv judecătoriei în circumscripţia căreia a fost constatată fapta şi anume Judecătoria Turda, conform art. I alin. (3) pct. 9 din Secţiunea XXX din Anexa la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1742 din data de 27 septembrie 2024, Judecătoria Turda, de asemenea, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a statua astfel, Judecătoria Turda a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, forma în vigoare atât la momentul săvârşirii contravenţiei, cât şi la momentul introducerii cererii, care instituie o competenţă alternativă şi nu una exclusivă.
Totodată, a făcut trimitere la dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe competente, reţinând că petentul A. a ales să învestească Judecătoria Oradea, ca instanţă competentă alternativ, conform art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta fiind instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Oradea şi Judecătoria Turda îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională formulată de către petent, în raport cu prevederile legale incidente în materie, instanţele exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 09.10.2023 sub dosar nr. x/2023, petentul, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x/08.10.2023, prin care i-a fost aplicată amenda contravenţională în sumă de 1305 RON şi s-a dispus măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 120 zile, ca urmare a depăşirii vitezei regulamentare. Temeiul de drept al sancţiunii aplicate este constituit de dispoziţiile art. 102 alin. (4) lit. a) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit art. 118 alin. (1) din acelaşi act normativ "Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul", forma în vigoare ca urmare a modificării intervenite prin Legea nr. 254/2023.
Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări, în privinţa determinării instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
De asemenea, art. 192 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă, în condiţiile legii". În raport de acest din urmă text de lege, Înalta Curte constată că data sesizării instanţei de judecată este relevantă în stabilirea legii aplicabile în cauză de faţă.
Verificând înscrisurile ataşate la dosar, Înalta Curte reţine că plângerea contravenţională formulată de către petent a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 9 octombrie 2023, aşadar ulterior datei intrării în vigoare Legii nr. 254/2023, respectiv 27 iulie 2023, prin care s-a produs modificarea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2022.
Astfel cum s-a arătat anterior, dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2022, în forma în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, stabilesc o competenţă teritorială alternativă de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, anume fie judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a fost constatată fapta, fie judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul.
Înalta Curte constată că, pentru toate situaţiile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizată revine exclusiv reclamantului, opţiune reţinută de art. 116 din C. proc. civ., potrivit căruia "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
În speţă, opţiunea petentului a fost în sensul soluţionării cauzei de Judecătoria Oradea, aceasta fiind instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul petentul. Odată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa.
Prin urmare, având în vedere caracterul special al normei de la art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ce se aplică prioritar în raport de norma generală prevăzută la art. 32 din O.G. nr. 2/2001 în cauzele având ca obiect judecarea plângerilor contravenţionale formulate împotriva proceselor-verbale ce sancţionează fapte privind circulaţia pe drumurile publice, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză este judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul petentul, respectiv Judecătoriei Oradea.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Oradea, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj, în favoarea Judecătoriei Oradea, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.