Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş la data de 02.11.2021 reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei l-a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului, în calitate de fost manager de spital, la plata sumei de 81.179.50 RON, reprezentând contravaloarea despăgubirilor la care a fost obligat într-un dosar execuţional, respectiv salariile neacordate unui angajat căruia i s-a desfăcut contractul individual de muncă.
În considerarea prevederilor art. 72 şi urm. din Legea nr. 134/2010 — Noul C. proc. civ., pârâtul a formulat si cerere de chemare în garanţie a doamnei B., d-nei C., d-nei D., d-nei E. şi a d-nei F..
La data de 16.02.2022 pârâtul a depus o modificare a cererii de chemare în garanţie prin care a solicitat chemarea în garanţie şi a persoanelor care au făcut parte din Comisia de disciplină care a procedat la cercetarea disciplinară prealabilă a d-nei G. la data de 04.04.2019, respectiv: dl. H. - preşedinte al Comisiei de disciplină; d-na I. — membru al Comisiei de disciplină; dl. J. - membru al Comisiei de disciplină; d-na K. — membru al Comisiei de disciplină (persoană menţionată si în cererea de chemare în garanţie depusă la dosarul cauzei).
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 960/13.12.2022 pronunţată de Judecătoria Beiuş, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Beiuş invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei, împotriva pârâtului A., în favoarea Judecătoriei Arad.
A reţinut instanţa incidenţa dispoziţiilor art. 107 din C. proc. civ., competenţa aparţinând instnaţei de la domiciliul pârâtului.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2096/18.05.2023 pronunţată de Judecătoria Arad, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei, împotriva pârâtului A., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât în contradictoriu cu chemaţii în garanţie B., C., D., E., F., H., I., J., în favoarea Tribunalului Bihor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prezentul dosar are la bază un raport specific de dreptul muncii, fiind incidente dispoziţiile art. 254 alin. (1) şi (3) şi 269 alin. (1) şi (2) din Codul Muncii, care stabilesc competenţa în favoarea tribunalului de la sediul reclamantului.
2.3. Prin sentinţa civilă nr. 215/LM/2024 din 07.03.2024, Tribunalul Bihor a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale procesuale a Tribunalului Bihor – secţia I civilă, invocată de pârât.
A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei în contradictoriu cu pârâtul A., precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât în contradictoriu cu chemaţii în garanţie B., C., D., E., F. Şi K., H., I., Şi J., în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut tribunalul că litigiul derivă dintr-un contract administrativ, pârâtul fiind numit în funcţia de manager a spitalului prin ordin al ministrului, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 96 alin. (1) din C. proc. civ., competenţa aparţinând curţii de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.4. Prin sentinţa nr. 432 din data de 29.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Timişoara.
A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bihor – secţia I Civilă.
S-a constatat că între Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Bihor, s-a ivit un conflict negativ de competenţă.
În baza dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Curtea de apel a reţinut că nu suntem în prezenţa unui raport de drept administrativ generat de încheierea contractului de management ci a unui litigiu de muncă, instanţa competentă fiind tribunalul de la sediul reclamantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei a formulat o acţiune de recuperare a unor debite împotriva pârâtului A., fost manager al Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei în perioada februarie 2017 — noiembrie 2020, domiciliat în jud. Arad, pentru suma de 98.463.36 RON, reprezentând salariul brut lunar cu toate sporurile, conform adresei nr. x din 01. I II.2021 a directorului financiar contabil.
S-a arătat că potrivit încheierii nr. 1/07.10.2021 de stabilire a debitului şi cheltuielilor de executare din Dosarul execuţional nr. x/2021, suma de 81.179,50 RON a reprezentat titlu de despăgubiri egale cu salariile indexate şi toate drepturile aferente începând cu 18.04.2019 pentru doamna L., angajata reclamantului.
Suma a fost stabilită prin decizia civilă nr. 631/2020 a Curţii de Apel Oradea şi sentinţa civilă nr. 112/LM/2020 a Tribunalului Bihor, prin care s-a dispus restituirea drepturilor salariale doamnei L. în sumă de 81.179,60 RON ca urmare a desfacerii contractului individual de muncă în mod abuziv de către domnul A., fost manager al spitalului în acea perioadă.
Reţine Înalta Curte că obiectul dosarului îl reprezintă o acţiune în regres formulată de unitatea sanitară, obligată la plata compensaţiilor reprezentând indemnizaţiile neacordate unui angajat, urmare a desfacerii disciplinare a contractului de muncă, constatată nelegală de o instanţă de judecată.
Acţiunea pentru plata despăgubirilor a fost îndreptată împotriva fostului manager al spitalului în perioada februarie 2017- noiembrie 2020, semnatar al deciziei nr. 27/18.04.2019 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă a angajatului, pârâtul formulând, la rândul său, cerere de chemare în garanţie a membrilor Comisiei de Disciplină.
Reţine Înalta Curte, învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă, că acţiunea se circumscrie sferei litigiilor de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 254 şi următoarele din Codul muncii, potrivit cărora salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Devin astfel incidente normele de competentă stabilite prin această lege, respectiv cele reglementate de art. 269 alin. (1) şi (2), potrivit cărora instanţa competentă este tribunalul de la sediul reclamantului.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului, reţinută de Tribunalul Bihor, cu privire la competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de împrejurarea că acesta a fost numit în funcţia de manager în baza Contractului de management nr. x/31.08.2017, contract încheiat între acesta şi Ministerul Sănătăţii, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa unui raport de drept public, administrativ.
Deşi numirea în funcţia de manager de spital prin ordin al Ministrului Sănătăţii poate fi asimilată unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c)1) din Legea nr. 554/2004, în speţă nu ne aflăm într-un raport juridic încheiat între pârât şi Ministerul Sănătăţii, chiar dispoziţiile legii contenciosului administrativ prevăzând că sunt în competenţa instanţei de drept administrativ doar litigiile care privesc fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ şi anularea unui contract administrativ, în timp ce litigiile care decurg din executarea unui contract administrativ sunt de competenţa instanţelor de drept comun [art. 8 alin. (2) teza finală].
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.
Pentru considerentele expuse, văzând şi că sediul reclamantei se află în judeţul Bihor, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în Tribunalului Bihor, secţia I Civilă (Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Ştei, în contradictoriu cu pârâtul A., precum şi a cererii de chemare în garanţie formulată de pârât în contradictoriu cu chemaţii în garanţie B., C., D., E., F., H., I., J., în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I Civilă (Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale).
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.