Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea judiciară
Prin acţiunea înregistrată la data de 13.12.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 21/14.05.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2020 de către Instanţa Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de disciplină a UNPIR.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1972 din 20 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâta B..
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
Sentinţa contestată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, întrucât nu a ţinut seama de faptul că abaterile disciplinare reclamate la UNPIR ca fiind săvârşite de către intimata B. au fost fondate în drept pe prevederile art. 121 pct. 5 din Statutul UNPIR şi pe cele ale art. 73 lit. e) din Legea insolvenţei nr. 85/2006. Acestea au vizat integritatea morală şi respectarea prevederilor legale referitoare la etica profesională de către practicianul în insolvenţă anterior arătat (art. 3 lit. a) şi g) din Codul de Etică Profesională a UNPIR.
Instanţa de fond şi-a întemeiat în mod eronat soluţia pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 care nu era aplicabilă în prezenta cauză.
Recurentul opinează în sensul că este greşită concluzia curţii de apel potrivit căreia judecătorul sindic ar avea atribuţia să analizeze abaterile disciplinare comise de practicianul în insolvenţă. În realitate, competenţa acestuia se limitează la verificarea legalităţii procedurii de insolvenţă, iar aspectele reclamate prin plângerea depusă la UNPIR la data de 20.03.2021 trebuiau să fie verificate de către Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR. Însă, aceasta din urmă a respins plângerea pe considerentul că nu sunt invocate de către autorul său chestiuni ce pot fi încadrate în situaţiile prevăzute de art. 73 din O.U.G. nr. 86/2006, soluţie ce contravine dispoziţiilor art. 16 şi art. 46 din Codul de Etică Profesională a UNPIR.
În finalul memoriului de recurs, autorul acestuia a prezentat faptele săvârşite de intimata B. pe le consideră ca fiind abateri disciplinare .
4. Apărările formulate
4.1 Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
4.2. Intimata-pârâtă Instanţa Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor de nelegalitate în cazul de casare indicat în memoriul de recurs.
În subsidiar, partea a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei recurate, ca fiind temeinică şi legală.
5. Soluţia instanţei de recurs
5.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului
În urma verificării conţinutului memoriului de recurs, în raport de prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, întrucât apreciază că autorul acestuia a formulat critici de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată ce pot fi încadrate în prevederile 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
5.2. Referitor la recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte consideră că recursul este fondat, în limitele şi pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de faţă, obiectul acţiunii deduse judecăţii, în temeiul prevederilor art. 661 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, aprobată prin Legea nr. 149/2013, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constă în anularea Deciziei nr. 21/14.05.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2020 de către Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR.
După cum s-a arătat la pct. 2 din prezenta decizie, prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia pronunţată de instanţa de primă jurisdicţie şi apreciază că sunt fondate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Aşa cum s-a arătat de către recurent, sentinţa contestată cuprinde motive străine pricinii şi a fost pronunţată fără a se judeca fondul, după cum se va releva în considerentele ce vor fi redate în continuare.
Intimata B. are calitatea de reprezentant legal a C., societate care a fost desemnată administrator judiciar şi, ulterior, lichidator judiciar, pentru debitoarea S.C. D. S.R.L., prin încheierea de şedinţă din data de 09.12.2009 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2009.
Recurentul, în calitate de administrator special al debitoarei anterior indicate, a formulat plângere împotriva intimatei, înregistrată sub nr. x/31.03.2020 pe rolul Instanţei Locale de Disciplină Bucureşti a UNPIR, în care a sesizat neregulile din activitatea practicianului în insolvenţă în gestionarea procedurii de insolvenţă în dosarul nr. x/2009 (a se vedea dosar fond).
Prin Hotărârea nr. 12 din data de 18.02.2021, Instanţa Locală de Disciplină Bucureşti a UNPIR a respins plângerea recurentului, ca neîntemeiată. În motivarea acestui act administrativ unilateral cu caracter individual, emitentul a reţinut faptul că aspectele semnalate de petent cu privire la conduita practicianului în insolvenţă nu pot fi considerate abateri disciplinare, în sensul celor prezentate de Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă. În temeiul prevederilor art. 46 alin. (2) lit. a) coroborate cu cele ale art. 63 din Statutul mai sus arătat, Instanţa Locală de Disciplină are în atribuţii soluţionarea abaterilor disciplinare săvârşite de membrii filialei respective prevăzute de Statut, fiind obligată să se asigure că membrii Uniunii ce fac obiectul unor plângeri şi-au îndeplinit atribuţiile cu respectarea principiilor fundamentale de etică profesională, conform Codului de etică profesională şi disciplină al Uniunii şi a regulilor deontologice privind concurenţa neloială (a se vedea dosar fond).
Recurentul a depus contestaţie administrativă împotriva hotărârii anterior indicate ce a fost înregistrată la UNPIR sub nr. x/24.03.2021 (a se vedea dosar fond).
Prin Hotărârea nr. 21/14.05.2021, Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR a respins contestaţia administrativă, ca neîntemeiată. (a se vedea dosar fond). În motivarea acesteia, emitentul a menţionat următoarele considerente:
- faptele descrise în contestaţia administrativă nu se încadrează în dispoziţiile art. 121 pct. 5 din Statutul UNPIR şi ale art. 73 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006, întrucât este criticată activitatea practicianului în insolvenţă desfăşurată în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei S.C. D. S.R.L. din dosarul de faliment;
- verificarea legalităţii măsurilor luate de lichidatorul judiciar reprezintă chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea Legii insolvenţei de către judecătorul-sindic, conform prevederilor art. 11 alin. (2) din acest act normativ;
- Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR nu are competenţa de a se pronunţa asupra unor acte de procedură săvârşite de practicienii în insolvenţă în exercitarea atribuţiilor lor funcţionale.
Prima instanţă a confirmat legalitatea actelor administrative deduse judecăţii, întrucât, la rândul său, a apreciat că faptele invocate de recurent nu pot fi circumscrise în conţinutul vreunuia dintre principiile enumerate la art. 3 din Codul de etică profesională, principii care ar fi fost încălcate de către lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor sale în cadrul procedurii de insolvenţă. Faptele pretins a fi săvârşite de către acesta din urmă trebuie să fie supuse cenzurii judecătorul-sindic.
Instanţa de control judiciar nu poate primi concluzia instanţei de fond în contextul în care constată faptul că aceasta nu este motivată. Mai precis, judecătorul fondului trebuia să analizeze punctual faptele invocate de recurent în plângerea administrativă şi să stabilească dacă ele reprezintă sau nu abateri disciplinare, cu luarea în considerare a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în speţă.
În realitate, prin modul de argumentare a sentinţei, prima instanţă înlătură de la aplicare prevederile art. 73 din O.U.G. nr. 86/2006, privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, care reglementează abaterile disciplinare ce pot fi săvârşite de această categorie profesională.
Cu alte cuvinte, dacă s-ar primi raţionamentul primei instanţe, ar rezulta că niciodată faptele descrise în corpul normei nu ar putea constitui abateri disciplinare şi nu ar putea antrena aplicarea sancţiunilor disciplinare menţionate la art. 74 din actul normativ mai sus menţionat.
În consecinţă, instanţa nu a analizat fondul cauzei, respectiv legalitatea actelor administrative cu care a fost învestită de către recurent, situaţie în raport cu care, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie, se impune admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe care urmează să se pronunţe asupra acestora din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate de parte în acţiunea introductivă de instanţă.
În raport de soluţia anterior arătată, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune să analizeze celelalte critici de nelegalitate prezentate de recurent, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR.
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1972 din 20 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.