Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 20 noiembrie 2024, sub dosar nr. x/2024, reclamanta A., personal şi în calitate de preşedinte al B., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Biroul Electoral Central şi Curtea Constituţională a României a solicitat instanţei, pe calea ordonanţei preşedinţiale: 1. suspendarea procesului electoral pentru alegerea Preşedintelui României 2024; 2. suspendarea Hotărârii nr. 2/2024 a Curţii Constituţionale a României, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond a litigiului privind candidatura sa la Alegerile Prezidenţiale 2024, respectiv Dosarul nr. x/2024 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, completul C7 noul C. proc. civ., având în vedere lipsa unui control judecătoresc şi o cale de atac efectivă în sistemul juridic intern privind respingerea candidaturii sale la funcţia supremă în Stat, respectiv Preşedinte al României.
În esenţă, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că măsura solicitată se impune a fi luată "de îndată" având în vedere faptul că deja este stabilită data alegerilor prezidenţiale, iar prin prezenta cauză a solicitat anularea actelor administrative care i-au produs vătămări (în sensul exigentelor art. 1-2 din Legea nr. 554/2004), vătămări ce pot fi înlăturate temporal numai până la momentul desfăşurării alegerilor prezidenţiale, ulterior nemaiavând importanţă repararea pagubei prin înlăturarea actului administrativ nelegal.
În opinia reclamantei, în aceeaşi ondine de idei se înscriu şi cererile complementare petitului de anulare a hotărârii nelegale, petite ce nu se pot soluţiona sub aspectul satisfacerii interesului său decât alături de petitul nr. 1 al prezentei acţiuni şi impunând aceeaşi urgenţă . Urgenta este prezumată prin însuşi textul prevăzut de lege, Articolul 68 (1) din Legea nr. 370/2004, legiuitorul prezumând că în situaţii similare, se impune luarea unor măsuri urgente, interesul fiind unul atât legitim cât şi public.
Cu referire la situaţia de fapt, reclamanta A. a susţinut că şi-a înregistrat candidatura pentru alegerile privind funcţia de Preşedinte al României din anul 2024 şi că aceasta i-a fost admisă, prin Decizia nr. 18/D din 3 octombrie 2024 emisă de Biroul Electoral Central. Ulterior, la data de 4 octombrie 2024, au fost formulate două contestaţii la înregistrarea candidaturii sale, contestaţii ce au format obiectul dosarului nr. x/2024, respectiv dosarului nr. x/2024. La data de 5 octombrie 2024, Curtea Constituţională a României, cu depăşirea atribuţiilor expres prevăzute de Constituţia României şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a soluţionat respectivele contestaţii, în sensul admiterii, cu consecinţa respingerii înscrierii reclamantei pe listele de candidatură la Preşedintele României, conform Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024.
Considerând că, pe calea interpretării propriei competenţe, Curtea Constituţională a comis o serie de abuzuri şi discriminări cu privire la persoana sa şi la candidatura depusă, deşi îndeplineşte toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de Constituţie şi Legea nr. 370/2004, reclamanta a arătat faptul că a promovat acţiune în justiţie pentru constatarea discriminării şi înlăturarea consecinţelor acestei discriminări cu privire la candidatura sa şi la procesul electoral.
În acest sens, a invocat considerentele Deciziei CCR nr. 530 din 12.12.2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 23 din 13.01.2014 referitoare la dreptul de acces la o instanţă judecătorească şi jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, prin care s-a statuat că suspendarea legală se referă la existenţa unor chestiuni prejudiciale, a căror soluţionare ar putea avea o influenţă hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, în speţă asupra procesului electoral şi cu privire la candidaţii aflaţi în cursa electorală pentru Alegerea Preşedintelui 2024.
Chestiunea prejudicială o reprezintă problema litigioasă care trebuie să facă obiectul unei examinări şi soluţionări prealabile de către instanţa competentă, în mod definitiv, în speţa având ca obiect situaţia candidaturii sale la Preşedinţia României.
Pe admisibilitatea prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială, reclamanta a invocat art. 6, art. 10 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi cauza Kovesi împotriva României (Cerere 3594/19 - text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 112 din 02 februarie 2021), susţinând că se află într-o situaţie similară, fiind sancţionată prin emiterea actului administrativ nelegal, pentru opinii publice.
A mai invocat încălcarea art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţia României, susţinând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competentelor conferite prin Legea nr. 47/1992 Curţii Constituţionale care este o autoritate de jurisdicţie constituţională independentă faţă de oricare altă autoritate, fără a se confunda cu puterea judecătorească sau cu instanţele de judecată.
Curtea Constituţională nu face parte din puterea judecătorească, nu este un organ judecătoresc pentru a putea interzice drepturi si libertăţi cetăţeneşti, ceea ce a făcut Curtea prin Hotărârea atacată, analizând comportamentul reclamantei ca şi candidat la funcţia de Preşedinte al României, evaluat prin prisma unor conduite, opinii şi declaraţii publice şi consierându-l contrar Constituţiei, pentru că nu este un comportament constituţional responsabil şi apt să susţină funcţia Preşedintelui României de a veghea la respectarea Constituţiei, iar această constatare se concretizează într-o veritabilă interdicţie de a candida.
În opinia reclamantei, un asemenea act nu este apt din punct de vedere legal să producă efecte, întrucât pronunţarea unei hotărâri prin care se interzic drepturi cetăţeneşti de către un organ care nu are în competenţă aceste atribuţii expres prevăzute de lege - care sunt atributul exclusiv al instanţelor de judecată - nu poate influenţa controlul judecătoresc contencios sau să-l oprească.
În continuare, reclamanta a făcut referire şi a redat opinia separată a Doamnei Judecător C. la hotărârea CCR atacată, precizând că şi-o însuşeşte.
Pe fond, a arătat că Hotărârea Curţii Constituţionale este emisă cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, recunoscut de art. 6 coroborat cu art. 13 CEDO.
Cu privire la petitul nr. 2, de anulare a Proceselor-verbale emise de Biroul Electoral Central şi a tuturor actelor vătămătoare pentru reclamantă, care sunt subsecvente emiterii Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024 a Curţii Constituţionale a României, a învederat că acestea sunt nule. Reclamanta nefiind inclusă în buletinele de vot, i se creează o vătămare directă, conform principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal, iar consecinţa este obligarea BEC de a îndeplini toate formalităţile necesare pentru înscrierea sa în liste şi a semnului electoral, tipărirea buletinelor, tragerea la sorţi a ordinii pe buletine şi orice este necesar ca şi consecinţă a anularii Hotărârii CCR în valorificarea dreptului său de a candida pentru Preşedinţia României la alegerile din 2024.
II. Apărările formulate în cauză
Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat, în scris, un punct de vedere prin care a învederat necompetenţa CNCD-ului de a analiza, respectiv a emite propuneri şi cu atât mai puţin verdicte cu privire la ordonanţa preşedinţială prin care se solicită, în general, atât suspendarea procesului electoral, cât şi suspendarea unui act de jurisdicţie constituţională, în special.
Pârâţii Biroul Electoral Central şi Curtea Constituţională a României nu au formulat întâmpinări în cauză.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii deduse judecăţii
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti – secţia civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din expunerea rezumativă prezentată la pct. I al prezentei decizii, Înalta Curte reţine că reclamanta a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale:
1. suspendarea procesului electoral pentru alegerea Preşedintelui României 2024;
2. suspendarea Hotărârii nr. 2/2024 a Curţii Constituţionale a României, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond a litigiului privind candidatura sa la Alegerile Prezidenţiale 2024, respectiv Dosarul nr. x/2024 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Deşi Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod expres procedura ordonanţei preşedinţiale, art. 28 arată că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Ca atare, în cauză, dispoziţiile art. 997 şi următoarele C. proc. civ. sunt aplicabile, ca norme de drept comun, în completarea legii speciale nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Conform art. 999 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
Totodată, în privinţa instanţei competente să se pronunţe asupra ordonanţei preşedinţiale, art. 998 C. proc. civ. stabileşte: "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."
În cauză, reclamanta a solicitat explicit, atât prin cererea srisă, cât şi prin susţinerile orale, luarea unor măsuri urgente pe cale ordonanţei preşedinţiale până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024 înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin decizia nr. 5339 din 20 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2024 s-a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., personal şi în calitate de preşedinte al B., şi pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Biroul Electoral Central şi Curtea Constituţională a României, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţie civilă.
Prin urmare, având în vedere că se solicită luarea unor măsuri urgente în cadrul procedurii de ordonanţă preşedinţială în legătură cu obiectul dosarului nr. x/2024, pentru care s-a stabilit în mod definitiv instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului dedus judecăţii, Înalta Curte reţine, în temeiul art. 998 C. proc. civ., că este competentă să soluţioneze prezenta cauză, aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti – secţia civilă.
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. raportat la art. 998 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa materială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţie civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., personal şi în calitate de preşedinte al B., şi pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Biroul Electoral Central şi Curtea Constituţională a României, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţie civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.