Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul contestaţiei
La data de 22 octombrie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A. cu privire la dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal (contestaţia a fost înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023/a1, la data de 17 octombrie 2024).
În esenţă, contestatorul a susţinut că în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal au devenit incidente dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., la data de 11.10.2024, deoarece judecătorii completului de judecată C3 Recurs al acestei instanţe şi-au nesocotit obligaţia de a prezenta "cazul temeinic motivat", astfel cum prevede art. 426 alin. (5) C. proc. civ., care a determinat prelungirea redactării hotărârii după primele 30 de zile de la pronunţarea hotărârii luate, care s-a efectuat la data de 09.09.2024.
În opinia sa, prezentarea "cazului temeinic motivat" se poate face prin intermediul unei încheieri în care se arată motivul care a determinat judecătorii respectivi să prelungească, cu încă 30 de zile, redactarea şi semnarea hotărârii luată într-un dosar,
Lipsind încheierea din 11.10.2024, când s-au împlinit primele 30 de zile reglementate de art. 426 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la redactarea şi semnarea hotărârii luate într-un dosar civil, care să prezinte "cazul temeinic motivat" în justificarea prelungirii redactării hotărârii luate la 09.09.2024, cu alte 30 de zile, iar în consecinţă prelungirea redactării hotărârii luate, în afara condiţiilor stabilite de art. 426 alin. (5) C. proc. civ. de către judecătorii reclamanţi, astfel cum este cazul în speţă, este nelegală şi netemeinică, fiind încălcat art. 426 alin. (5) C. proc. civ.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei la tergiversare
Analizând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, motiv pentru care o va respinge, reţinând următoarele considerente:
Potrivit art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ.:
"(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.
(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:
4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor precizate, se reţine că instituţia juridică de drept procesual civil a contestaţiei privind tergiversarea procesului trebuie să fie privită ca un remediu oferit de normele de procedură, în ipoteza în care se constată că termenul de derulare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri a fost întârziat în mod nejustificat şi pot fi dispuse măsuri pentru înlăturarea situaţiei care a provocat întârzierea.
În jurisprudenţa instanţelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curţi, s-a reţinut în mod constant că problema soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce ţin de datele statistice, de durata medie de soluţionare a cauzelor, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanţă/pe complete de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfăşurării anumitor proceduri prealabile specifice.
În fapt, contestatorul este nemulţumit că judecătorii care au pronunţat decizia civilă nr. 648 la data de 09.09.2024 şi-au nesocotit obligaţia de a prezenta prin încheiere "cazul temeinic motivat", astfel cum prevede art. 426 alin. (5) C. proc. civ., care a determinat prelungirea redactării hotărârii după primele 30 de zile de la pronunţarea hotărârii luate.
Potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ.: "Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.(...)", iar conform art. 233 alin. (1) C. proc. civ., "Pentru fiecare şedinţă a instanţei se întocmeşte o încheiere care va cuprinde următoarele: (...)".
Contrar susţinerilor contestatorului, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ. nu instituie obligaţia întocmirii de către instanţă a unei încheieri care să arate motivul ce a determinat prelungirea redactării hotărârii cu încă 30 de zile. Legiuitorul stabileşte expres, la art. 233 alin. (1) C. proc. civ., obligaţia de a întocmi o încheiere pentru fiecare şedinţă a instanţei, însă prelungirea termenului de redactare a unei hotărâri nu se efectuează în cadrul unei şedinţe de judecată, ci are loc pe cale administrativă, fiind determinată de elementele obiective, care ţin de volumul de activitate al judecătorului redactor care participă la mai multe şedinţe de judecată în cadrul cărora îi sunt repartizate spre redactare zeci de hotărâri, ori de prioritatea la redactare pe care o au anumite hotărâri pronunţate în cauze care au caracter urgent potrivit legii şi regulamentului instanţelor judecătoreşti.
"Termenul rezonabil" prevăzut de art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu trebuie confundat cu noţiunea de "termen scurt", iar termenul "optim şi previzibil" trebuie interpretat în contextul cerinţelor de eficacitate ale actului de justiţie şi respectării drepturilor procesuale ale tuturor participanţilor la procesul civil.
Înalta Curte constată că, în speţă, astfel cum rezultă din actele dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 648 din 09.09.2024 a fost redactată la data de 17.10.2024, fiind comunicată şi părţilor, la data de 04.11.2024, potrivit menţiunilor înscrise pe dovezile de înmânare aflate la filele x ale dosarului ÎCCJ.
În concluzie, Înalta Curte apreciază că termenului de redactare a deciziei de către Curtea de Apel Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal este unul rezonabil, în raport de elemente obiective care ţin de încărcătura instanţei şi de obiectul cauzei, contestatorul neprezentând argumente care să probeze incidenţa cazului prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în condiţiile art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia privind tergiversarea procesului, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2023, ca nefondată.
Fără cale de atac.
Pronunţată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.