Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 02.04.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, cu citarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerul Apărării Naţionale la restituirea sumelor reţinute din pensia reclamantului începând cu luna ianuarie 2024, cu titlu de impozit, efectuate în aplicarea art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023, actualizate în funcţie de indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, începând cu prima reţinere din pensia reclamantului până la executarea integrală a obligaţiei principale.
În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat şi sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023, pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) cu trimitere la art. 6 din Legea nr. 24/2000, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României, sumele solicitate la pct. I reprezentând diferenţa reţinută în plus în baza textului declarat neconstituţional.
De asemenea a solicitat să se dispună sesizarea CNCD pentru emiterea unui punct de vedere şi să se constate că prin aplicarea în mod concret a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, militarii sunt discriminaţi faţă de alţi pensionari, atât din sistemul public cât şi beneficiari ai pensiilor de serviciu, sumele solicitate la pct. I reprezentând despăgubiri ce i se cuvin pentru repararea prejudiciului produs de actele/faptele discriminatorii la care a fost supus.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 1431 din 30 mai 2024 pronunţată de Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul a reţinut că în susţinerea pretenţiei de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, reclamantul a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.
Raportându-se la considerentele Deciziei nr. 4 din 17 ianuarie 2017 a Curţii Constituţionale date în analiza controlului de constituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a constatat că reclamantul nu utilizează noţiunea de "despăgubiri" în formularea pretenţiilor, dar solicită restituirea sumelor reţinute din pensie dacă nu interveneau modificările aduse de art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pe care le consideră neconstituţionale, de unde rezultă că sumele solicitate au caracterul unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-un act normativ, considerat neconstituţional.
A apreciat că acţiunea de faţă intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca scop înlăturarea efectelor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal care se produc direct asupra unui drept legitim al reclamantului (dreptul la pensie).
Constatând că actul administrativ considerat vătămător este emis de o autoritate publică centrală, observând şi domiciliul reclamantului, ce se află în raza Curţii de Apel Craiova, Tribunalul a reţinut că, în aplicarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunea de faţă este de competenţa Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 417 din 26 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea a constată că acesta este reprezentat de înlăturarea efectelor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal care se produc direct asupra unui drept legitim al reclamantului (dreptul la pensie), solicitându-se restituirea sumelor reţinute cu acest titlu de către pârâtă.
Curtea a reţinut că în speţă nu este incidenţă ipoteza juridică a unei cereri de chemare în judecată prin care reclamantul solicită restituirea unui impozit reţinut nelegal în baza art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 168 – Restituiri de sume din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ci ipoteza în care se solicită plata unor sume de bani actualizate, reţinute din pensie urmare a aplicării, începând cu data de 01.01.2024, a prevederilor art. 101 din Codul fiscal, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023.
Sub aspectul temeiurilor de drept invocate şi sesizarea Curţii Constituţionale, Curtea a apreciat că tribunalul a fost în eroare cu privire la acestea, în sensul în care a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 9 alin. (1) din Lege nr. 554/2004 şi, pe cale de consecinţă, competenţa prevăzută de art. 10 din acest act normativ, în condiţiile în care obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezentau dispoziţiile dintr-o lege care fuseseră modificate ulterior printr-o altă lege, astfel încât apare ca fiind fără fundament juridic trimiterea făcută de tribunal la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care se referă expres la ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe.
De altfel, întreg raţionamentul logico-juridic al tribunalului în stabilirea competenţei este eronat deoarece, deşi a calificat corect obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investit, nu a continuat să îşi fundamenteze competenţa pornind de la acesta şi temeiurile de drept invocate de reclamant, ci a introdus un argument de drept care excedează acestui obiect şi care viza punctual doar excepţia de neconstituţionalitate, respectiv prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii, Curtea a apreciat, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiurile de drept invocate în cuprinsul acesteia, că sunt incidente prevederile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, competenta aparţinând, prin raportare şi la domiciliul reclamantului, Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă înlăturarea efectelor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal care se produc direct asupra unui drept legitim al reclamantului (dreptul la pensie), acesta solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani actualizate, reţinute din pensie ca urmare a aplicării, începând cu data de 01.01.2024, a prevederilor art. 101 din Codul fiscal, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023.
Totodată, reţine Înalta Curte că reclamantul a invocat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevăd posibilitatea instanţei de contencios administrativ de a sesiza Curtea Constituţională, indicând expres că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 101 din Codul fiscal, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023.
Dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 stabilesc în mod neechivoc faptul că "Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
În prezenta cauză, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 au fost invocate de reclamant cu privire la o lege, respectiv art. 101 din Codul fiscal, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023, şi nu cu privire la o ordonanţă de urgenţă sau la dispoziţii din ordonanţe, aşa cum prevăd expres dispoziţiile anterior redate.
Astfel, reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale şi nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal, aspect confirmat nu doar de motivele de fapt, dar şi de cadrul procesual pasiv, în care se regăseşte doar Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.
Aşadar, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de asigurări sociale, de competenţa jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat reglementate de Legea nr. 223/2015, iar potrivit art. 101 din acest act normativ: "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale".
Totodată, art. 102 din acelaşi act normativ prevede că "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul."
Prin dispoziţiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înţeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispoziţiile în materie de competenţă instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Gorj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.