Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 5 decembrie 2024 sub nr. x/2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 293D/04.12.2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, prin care s-a respins cererea înregistrată sub nr. x/03.12.2024 privind anularea alegerilor în toate secţiile de votare.
A solicitat admiterea contestaţiei şi, pe cale consecinţă, admiterea cererii de renumărare a voturilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat vizând toate secţiile de votare şi anularea alegerilor Senatului şi a Camerei Deputaţilor privind toate secţiile de votare.
În motivarea contestaţiei, a arătat că, în calitate de competitor electoral care a participat la alegerile parlamentare din 01.12.2024, a solicitat prin cererea adresată Biroului Electoral renumărarea voturilor în toate secţiile de votare, având în vedere erorile voite şi nevoite comise în secţiile de votare, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 208/2015.
În susţinerea cererii, A. a arătat că, în calitate de competitor electoral având candidaţi aproape în toate circumscripţiile electorale la alegerile parlamentare din 2024, deşi a propus reprezentanţi în toate secţiile de votare, au fost admişi foarte puţini, iar aceştia din urmă au fost supuşi unor presiuni de neimaginat, acest fapt făcând aproape imposibilă obţinerea de către partid a unor probe care să dovedească frauda electorală din toate secţiile de votare.
În aceste condiţii, în opinia contestatorului, ar fi fost necesară audierea reprezentanţilor contestatorului din secţiile de votare.
A arătat contestatorul că, în ziua alegerilor, 1 decembrie 2024, a primit mesaje că mai mulţi competitori electorali dar şi persoane din mass-media au făcut afirmaţii nefondate legate de sigla A., de denumire şi de modul în care ar trebui să voteze alegătorii. Ca urmare a sesizat, la acel moment atât BEC, cât şi AEP cu privire la aceste încălcări ale legii. Din partea BEC nu a primit niciun răspuns, iar AEP a trimis sesizarea către poliţie.
A precizat că A. este înregistrat cu drepturi depline la Tribunalul Bucureşti, o instanţă de judecată acceptând, în bază argumentelor prezentate, înregistrarea partidului, mărcile fiind înscrise Ia OSIM sub nr. x şi nr. y.
La Tribunalul Bucureşti, competitorul electoral B. nu a făcut opoziţie la înregistrare, ci doar la OSIM, motivele invocate fiind însă respinse ca neîntemeiate, apreciindu-se că între cele două mărci există numeroase elemente distinctive.
Ca atare B. şi-a anunţat bazinul electoral, prin mesaje pe telefon, că partidul pe care trebuie să îl voteze se află pe prima pagină, astfel încât alegătorii acestui partid nu au făcut nicio confuzie şi au ştiut unde să aplice votul, nefiind necesară răsfoirea buletinului de vot.
În egală măsură, şi alegătorii A. cunoşteau poziţia partidului pe buletinul de vot.
Campania negativă împotriva partidului contestator, făcută de mass-media (că ar fi un partid clonă, că votul pentru A. ar fi în realitate în favoarea B.) a determinat în final ca procentul obţinut să scadă vertiginos în câteva ore.
Astfel, se anunţa în mass-media că A. a fost votat într-un procent de peste 15%, 20% în secţiile din Galaţi, Bacău, Suceava şi la câteva ore distanţă a scăzut la un procent de 1,92% cu menţiunea că B. ar fi pierdut din această cauză 10% din voturi. Acest lucru le-a confirmat mesajele primite referitoare la faptul că în secţiile de votare, pe buletinele de vot unde apare votat A., se aplică încă o dată ştampila pe B., pentru a putea fi anulate acele buletine de vot. Prin aplicarea, în marea majoritate a cazurilor, a unei a doua ştampile de către cei aflaţi în secţia de votare s-a invocat faptul că voinţa alegătorilor a fost alta decât cea pentru care s-a aplicat ştampila iniţial, adică pentru A..
În plus, au existat semnale clare că au fost votaţi în anumite secţii şi cu toate acestea în procesele-verbale ale acelor secţii nu aveau niciun vot.
În condiţiile în care a efectuat măsurători on-line, prin intermediul aplicaţiilor, care confirmau faptul că clipurile, videoclipurile. etc generate de partid aveau un număr de 18 milioane de vizualizări şi peste 800.000 de aprecieri (apropiat de numărul de vizualizări şi aprecieri obţinut de candidatul la prezidenţiale C.), procentul obţinut în final a fost ca urmare a unei fraude.
Biroul Electoral Central a respins în mod neîntemeiat cererea contestatorului A., considerând ca nu a făcut dovada celor susţinute, deşi scăderea vertiginoasă a procentului este evidentă.
În plus, dacă s-ar fi făcut o verificare în câteva din secţiile arătate s-ar fi putut observa foarte uşor că s-a aplicat ştampila de două ori pe buletinul de vot, fapt ce a condus la anularea votului pentru a scădea procentul care îi revenea.
Analizând procesele-verbale ale tuturor secţiilor de votare, se poate observa cu uşurinţă că în cuprinsul acestora se vor regăsi buletine de vot anulate pe considerentul că este aplicată ştampila pe mai mulţi competitori electorali, dar aceste buletine vizează, în mare majoritate a cazurilor, partidul contestator, iar buletinele de vot anulate sunt într-un procent mare, confirmând acea scădere a A., dar bineînţeles şi a B..
Toate aceste fapte au avut ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin voturi în plus pentru un alt competitor electoral.
În concluzie, faţa de aceste suspiciuni de fraudă, a solicitat admiterea cererii de renumărare a voturilor, în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 208/2015, potrivit cărora se poate dispune renumărarea voturilor înţr-o secţie de votare sau refacerea centralizării voturilor şi rezultatul alegerilor dintr-o circumscripţie electorală în situaţia în care constată, pe baza probelor administrate, că au fost comise erori ori au fost înregistrate neconcordanţe între datele înregistrate în procesele-verbale.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea adresată Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, contestatorului A. a solicitat renumărarea voturilor în toate secţiile de votare şi anularea alegerilor, invocând motive de fraudă electorală, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. i) şi alin. (3) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Decizia nr. 293/D din 4 decembrie 2024, Biroul Electoral Central a respins cererea privind anularea alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor în toate secţiile de votare, cu menţiunea că aceasta poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoştinţă publică, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit disp. art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, Biroul Electoral Central are competenţa să soluţioneze cererile de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală, iar decizia acesteia poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, Înalta Curte are competenţa să se pronunţe în privinţa cererii de anulare a deciziei Biroului Electoral Central care a avut drept obiect anularea alegerilor dintr-o secţie de votare/circumscripţie electorală, pentru fraudă electorală.
Pe fondul contestaţiei, Înalta Curte reţine că A., competitor electoral participant la alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor organizate în data de 1 decembrie 2024, a supus controlului judecătoresc, prin prezenta cale de atac în justiţie, Decizia nr. 293/D din 4 decembrie 2024 emisă de Biroul Electoral Central prin care i-a fost respinsă cererea privind anularea alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor în toate secţiile de votare.
Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015: "Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripţia electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancţiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei şi numai dacă se stabileşte că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluţionarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia Biroului Electoral Central poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoştinţă publică la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care soluţionează în termen de cel mult 3 zile de la data sesizării. În termen de cel mult 10 zile de la data rămânerii definitive a admiterii cererii de anulare a alegerilor prin hotărâre judecătorească definitivă se organizează un nou scrutin, în secţiile de votare sau în circumscripţia electorală unde s-a constatat frauda electorală. Biroul de circumscripţie electorală împreună cu autorităţile administraţiei publice locale vor asigura buna desfăşurare a noului scrutin, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor prezentei legi. Până la obţinerea noilor rezultate se suspendă operaţiunile electorale privind numărarea voturilor şi constatarea rezultatelor."
Potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare, Biroul Electoral Central "anulează alegerile dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală în cazul în care constată că votarea sau stabilirea rezultatului alegerilor a avut loc prin fraudă electorală".
În sensul disp. art. 12 alin. (4) din Legea nr. 208/2015, prin fraudă electorală se înţelege orice faptă incriminată de lege care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării, ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral.
Chiar dacă s-ar considera că prin fraudă electorală se înţelege "orice faptă" care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării, ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale, aceasta, pentru a deveni o fraudă electorală care să conducă la anularea alegerilor, trebuie să aibă ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral.
Or, în speţă, nu s-a demonstrat nici denaturarea voinţei alegătorilor şi nici crearea de avantaje altui competitor.
Atât frauda electorală invocată, cât şi consecinţa prevăzută de lege, constând în anularea alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală trebuie să rezulte din probele depuse odată cu cererea de anulare a alegerilor.
Contrar susţinerilor contestatorului, în mod corect intimatul Biroul Electoral Central a reţinut că acesta nu a depus probe care să releve existenţa unor fraude electorale în secţiile de votare din ţară, deşi îi revenea sarcina de a dovedi săvârşirea unor fapte de încălcare a legii în legătură cu votarea şi stabilirea rezultatului alegerilor, care, prin gravitatea, amploarea şi finalitatea urmărită prin săvârşirea lor, să poată fi considerate fraude electorale.
Tot astfel, în mod corect intimatul Biroul Electoral Central a reţinut că lipsa reprezentanţilor în toate secţiile de votare nu conduce per se la vicierea procesului de numărare şi de consemnare a rezultatului alegerilor, cum, de altfel, nici critica privitoare la numărul de voturi obţinute de A. sau absenţa acestora în anumite secţii de votare, nu reprezintă, în sine, un indicator al fraudei electorale.
Afirmaţiile din cuprinsul contestaţiei referitoare la contestarea siglei partidului şi la poziţia de pe buletinele de vot nu intră în înţelesul fraudei electorale astfel cum este concepută de legiuitor în cadrul acestui tip de contestaţie.
De asemenea, existenţa ca atare a buletinelor anulate nu determină per se naşterea unei prezumţii de fraudă electorală, contestatorul folosindu-se de prezumţii simple (nedovedite prin mijloace concrete de probă) în demonstrarea fraudei electorale. În lipsa dovezilor certe şi indubitabile privind conexiunea unor neconcordanţe între datele din procesele-verbale de consemnare a rezultatului alegerilor cu manevre frauduloase, aspectele invocate prin contestaţie rămân la stadiul unor afirmaţii nedovedite.
Având în vedere că înscrisurile depuse în susţinerea prezentei contestaţii nu pot constitui probe relevante şi concludente, apte să conducă la concluzia că se impune anularea alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2024 pentru fraudă electorală, Înalta Curte, în temeiul art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, modificată şi completată, va respinge contestaţia, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de reprezentantul Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 293D/04.12.2024 pronunţate de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2024.