Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale la 01.11.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea Constituţională a României şi Biroul Electoral Central pentru Alegerea Preşedintelui României din Anul 2024, a solicitat:
- anularea Hotărârii nr. 2 din 5 octombrie 2024, având ca emitent Curtea Constituţională a României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1003 din data de 8 octombrie 2024 şi a tuturor efectelor hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii contestaţiilor formulate de cetăţenii B. (C.) şi D. (Membru Partidul E.), împotriva înregistrării candidaturii reclamantei la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024, restabilirea situaţiei anterioare prin menţinerea Deciziei B.E.C nr. 18/D din 03 octombrie 2024 de înscriere a acesteia pe listele de candidaţi;
- anularea Proceselor-verbale emise de Biroul Electoral Central şi a tuturor actelor vătămătoare care sunt subsecvente emiterii Hotărârii nr. 2 din 05 octombrie 2024 a Curţii Constituţionale a României;
- obligarea B.E.C la înscrierea pe listele de candidaturi a reclamantei şi semnul electoral şi să îndeplinească toate demersurile necesare pentru valorificarea dreptului de a fi înscris în toate documentele oficiale înscrise de acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 4/05.11.2024 pronunţată în Dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti - Contestaţii Electorale a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţiile Civile.
Dosarul a fost înregistrat la data de 12.11.2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2024.
Prin sentinţa civilă nr. 1415/13.11.2024 pronunţată în Dosarul nr. x/2024, Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Dosarul a fost înregistrat la data de 15.11.2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2024.
La data de 18.11.2024 petentul F. a depus la Dosarul nr. x/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cerere de intervenţie în nume propriu solicitând admiterea cererii formulate în baza art. 61-62 din C. proc. civ., art. 64-65 din C. proc. civ., art. 66 alin. (1)-(2) din C. proc. civ., art. 148-151 din C. proc. civ., art. 192 din C. proc. civ., art. 194-195 din C. proc. civ. şi respingerea contestaţiei doamnei europarlamentar A..
Prin decizia civilă nr. 2652/21.11.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre Secţiile de contencios administrativ ale Curţii de Apel Bucureşti.
Dosarul a fost înregistrat la 22.11.2024 pe rolul secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2024.
La data de 22.11.2024, reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere prin care a precizat capătul 1 al cererii de chemare în judecată în sensul că solicită şi anularea H.G. nr. 756/2024 privind stabilirea datei alegerilor prezidenţiale.
La termenul de judecată din data de 22.11.2024, instanţa a anulat ca nesemnată cererea reclamantei de anulare a H.G. nr. 756/2024 privind stabilirea datei alegerilor prezidenţiale.
De asemenea, la termenul din data de 22.11.2024, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie principală formulată de F., pentru considerentele reţinute în încheierea de şedinţă aferentă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1935 din 22.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie principală formulată de F..
A fost recalificată excepţia inadmisibilităţii ca apărare de fond.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Curtea Constituţională a României şi Biroul Electoral Central pentru Alegerea Preşedintelui României din Anul 2024, ca inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare de către instanţa de recurs şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a arătat recurenta că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea ca inadmisibilă, încălcând dispoziţiile art. 237 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., prin lipsa manifestării rolului activ, dedusă din împrejurarea că nu şi-a îndeplinit obligaţia de cercetare a procesului.
Astfel, în speţă, instanţa nu a pus în discuţia părţilor lămurirea cadrului procesual cu privire la natura actelor administrative atacate şi la incidenţa în cauză a normelor legale care exclud aceste acte de la controlul judecătoresc.
În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea acţiunii, contrar celor reţinute de instanţa de fond.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi cel al accesului la justiţie, câtă vreme instanţa de fond nu a procedat la un examen efectiv al aspectelor esenţiale deduse judecăţii, raportându-se doar la susţinerile pârâţilor, fără o riguroasă cercetare a procesului în fond, ceea ce a condus la un raţionament greşit care a fundamentat soluţia adoptată.
Concluzionând, recurenta a arătat că soluţia instanţei de fond este contrară probatoriului administrat în cauză, probatoriu care dovedeşte faptul că Hotărârea nr. 2 din 5 octombrie 2024 a Curţii Constituţionale este nelegală.
4. Apărările intimaţilor
Intimaţii-pârâţi Curtea Constituţională a României şi Biroul Electoral Central pentru alegerea preşedintelui României din anul 2024 nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
5. Alte aspecte procesuale
La termenul de judecată din 5 decembrie 2024, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de petentul F., pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analiza motivelor de casare
Prima critică, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susţine încălcarea disp. art. 237 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., prin lipsa manifestării rolului activ, dedusă din împrejurarea că judecătorul fondului nu şi-a îndeplinit obligaţia de cercetare a procesului.
De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., întrucât instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor lămurirea cadrului procesual cu privire la natura actelor administrative atacate şi la incidenţa în cauză a normelor legale care exclud aceste acte de la controlul judecătoresc.
Potrivit disp. art. 237 alin. (1) C. proc. civ., intitulat "Scopul şi conţinutul cercetării procesului", în etapa de cercetare a procesului se îndeplinesc, în condiţiile legii, acte de procedură la cererea părţilor ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul.
Potrivit disp. art. 237 alin. (2) C. proc. civ. alin. (2) C. proc. civ., în vederea realizării scopului prevăzut la alin. (1), instanţa va îndeplini activităţile de la punctele 1-10.
Or, din conţinutul sentinţei atacate, Înalta Curte constată că prima instanţă s-a pronunţat, prealabil, asupra excepţiei nulităţii cererii modificatoare, admisibilităţii cererii de intervenţie formulată de petentul F. şi a unit cu fondul, în temeiul disp. art. 248 alin. (4) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta Curtea Constituţională.
De asemenea, prima instanţă a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă şi a acordat cuvântul părţilor asupra fondului pricinii, aspecte ce se regăsesc în conţinutul obligaţiilor prevăzute de art. 237 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la încălcarea disp. art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, în acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă, coroborate cu disp. art. 22 alin. (1) instanţa de judecată are obligaţia de a identifica normele de drept aplicabile cauzei deduse judecăţii.
Ca o consecinţă a acestei obligaţii, în baza prevederilor alin. (4), instanţa poate să recalifice actele sau faptele părţilor, indiferent dacă acestea le-au dat o altă denumire.
Recurenta-reclamantă susţine încălcarea disp. art. 22 alin. (4) C. proc. civ., ca urmare a omisiunii instanţei de judecată de a pune în discuţia părţilor natura actelor administrative atacate şi a normelor legale care exclud aceste acte de la controlul judecătoresc.
Prin acţiunea formulată, recurenta-reclamantă a indicat clar obiectul acţiunii şi temeiul juridic al acesteia respectiv anularea unor acte administrative, în temeiul dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În cauză, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătându-se că actele atacate nu sunt acte administrative în înţelesul Legii nr. 554/2004, iar instanţa de fond s-a pronunţat în limitele cererii formulate, cu privire la aplicabilitatea Legii contenciosului administrativ, nefiind încălcate disp. art. 22 alin. (4) C. proc. civ., deoarece nu se impunea o altă calificare a cererii de chemare în judecată sau alte clarificări ale cadrului procesual, în raport cu scopul urmărit prin acţiune, acela de anulare a unei hotărâri pronunţate de Curtea Constituţională a României şi a actelor subsecvente acesteia.
Prin urmare, critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.
Cu privire la criticile subsumate pct. 8 din art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond nu a procedat la un examen efectiv al aspectelor esenţiale deduse judecăţii, nu a cercetat fondul procesului, iar toate acestea au condus la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi cel al accesului la justiţie, prevăzute de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 21 din Constituţia României.
Recurenta-reclamantă nu dezvoltă aceste critici de nelegalitate, Înalta Curte reţinând că prima instanţă a analizat acţiunea şi din această perspectivă constatând că doar Curtea Constituţională are plenitudinea de competenţă în soluţionarea cauzelor ce privesc constituţionalitatea, iar justiţia constituţională reprezintă, aşadar, o activitate specializată, diferită de cea specifică autorităţii judecătoreşti şi este exercitată independent de toate celelalte puteri statale, nefiind afectat dreptul la un proces echitabil şi nici cel al accesului la justiţie.
Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1935 din 22 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.