Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.04.2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. x/DIMB/S4/GMD, precum şi suspendarea judecăţii prezentei cauze până la data soluţionării plângerii formulate în cadrul procedurii de acordare a unei forme de protecţie internaţională.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1186 din 25 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare a judecăţii până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024, ca nefondată şi s-a respins cererea de anulare a Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. x/DIMB/S4/GMD, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1186 din 25 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut că, prin hotărârea judecătorească recurată, prima instanţă a pus în discuţia contradictorie a părţilor si s-a pronunţat numai cu privire la cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea defintivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Judecătoriei sectorul 4 Bucureşti.
A susţinut că, în cauza dedusă judecăţii, instanţa nu pus în discuţia contradictorie a părţilor proba cu înscrisurile menţionate de reclamant (cele privitoare la suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024) si nu a analizat toate probele. De asemenea, nu a pus în discuţia contradictorie a părţilor cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă si asigurări sociale si nu s-a pronunţat pe această cerere.
Niciuna dintre părţi si nici reprezentantul Ministerului Public nu au pus concluzii pe aspectul cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă si asigurări sociale.
Fată de cele menţionate, recurentul a solicitat casarea sentinţei civile nr. 1186 din data de 25 iunie 2024 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
4. Apărările formulate în recurs
Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, în raport de faptul că hotărârea Curţii de apel este definitivă, invocând cu privire la acest aspect dispoziţiile art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea dosarului de recurs la data de 5 decembrie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La data de 28.10.2024, recurentul a depus la dosar o cerere de clarificare, precizând că cererea ce formează obiectul prezentului dosar este, în principal, o cerere de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar, în subsidiar, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. A solicitat disjungerea şi soluţionarea cererii de revizuire de către Curtea de Apel Bucureşti după soluţionarea recursului.
La termenul de judecată din 5 decembrie 2024, Înalta Curte a constatat că recurentul-reclamant, prin cererea ulterioară, tinde la modificarea cererii iniţiale şi, a reţinut, totodată, că natura juridică a recursului nu poate fi modificată pe parcursul judecării căii de atac, neexistând prevederi în acest sens, respingând cererea de modificare a căii de atac iniţial formulate.
II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimat, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru motivele în continuare expuse.
Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod: "Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituţia României).
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.
În acest context, instanţa de control judiciar reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.
Totodată, art. 483 din acelaşi Cod prevede că "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(...)", prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ. statuând că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamantul cetăţean străin A. privind anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. x/DIMB/S4/GMD, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, ca nefondată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 "Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul General pentru Imigrări constată şederea ilegală pe teritoriul României a străinului şi stabileşte obligaţia acestuia de returnare, precum şi termenul pentru plecarea voluntară."
Raportat la prevederile legale antereferite, Înalta Curte apreciază că decizia de returnare poate fi contestată numai în condiţiile art. 85 din O.U.G. nr. 194/2002, existând aşadar o singură cale de atac împotriva deciziei de returnare, şi o singură competenţă de soluţionare, astfel cum este prevăzută de lege.
În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) "Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă."
Aşadar, prin dispoziţiile art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată şi completată se stabileşte o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce priveşte judecarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României, emisă în baza acestui act normativ, calea de atac fiind cea indicată de norma specială.
Totodată, caracterul definitiv al hotărârii pronunţată de curtea de apel este justificat de celeritatea procedurilor stabilite de legea specială, lege care stabileşte o competenţă specifică şi căi de atac derogatorii de la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, privind recursul exercitat împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia contenciosului administrativ.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei sentinţe care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în condiţiile legale antereferite.
Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.
Prin urmare, reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac astfel cum a fost exercitată împotriva hotărârii atacate, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 457 din C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări – Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, prin întâmpinare.
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1186 din 25 iunie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.