Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2024
Asupra contestaţiei privind tergiversarea procesului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 16.12.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata despăgubirilor şi repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01.01.2022, a dispoziţiilor art. XXIV-XXV din O.U.G. nr. 130/2021; anularea deciziilor ulterioare Deciziei nr. 220704/23.06.2021; obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să emită o decizie de acordare a pensiei militare de stat pentru limită de vârstă fără reţinerea contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate. Totodată, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV-XXV din O.U.G. nr. 130/2021.
2. Prin încheierea de la termenul de judecată din 17.07.2023, Curtea de Apel Bacău a dispus următoarele:
- a respins ca neîntemeiate excepţiile nulităţii acţiunii petit 1 şi inadmisibilităţii acţiunii invocate de Guvernul României,
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii şi, în consecinţă, a respins acţiunea modificată formulată în contradictoriu cu această pârâtă,
- a respins, pentru lipsa calităţii procesuale, celelalte excepţii ridicate de Casa Sectorială de Pensii,
- a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 650/2022,
- a sesizat Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său,
- a suspendat judecata cauzei.
3. La data de 24 octombrie 2024 în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului.
În susţinerea contestaţiei, contestatorul a arătat că, prin încheierea de la termenul de judecată din 17.07.2023, Curtea de Apel Bacău a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său, însă sesizarea nu a ajuns încă la instanţa constituţională, încheierea nefiindu-i comunicată.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 16.12.2022, iar motivarea încheierii din data de 17.07.2023 nu a fost finalizată şi comunicată contestatorului nici până la acest moment, în condiţiile în care la dosarul cauzei se regăsesc cererile de urgentare a redactării şi comunicării hotărârii.
Contestatorul a susţinut că, astfel, în lipsa motivării încheierii din 17.07.2023, i s-a încălcat dreptul la soluţionarea într-un termen optim şi previzibil a contestaţiei ce face obiectul dosarului nr. x/2022, consacrat de art. 6 din Convenţia CEDO. Termenul optim şi previzibil de desfăşurare a procedurii în faţa instanţelor de judecată reprezintă o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil, fiind instituit atât în beneficiul reclamantului, cât şi în favoarea pârâtului.
În ceea ce priveşte necesitatea admiterii prezentei contestaţii la tergiversare, contestatorul a aratat că natura contestaţiei la tergiversare este aceea a unui remediu procesual, menit să dinamizeze judecarea cauzei, pe de-o parte, prin identificarea punctelor în care instanţa care judecă cererea principală nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce ţin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanţii la proces, sau nu şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil, şi, pe de altă parte, prin luarea măsurilor necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe prevederile art. 522 şi art. 426 alin. (5) C. proc. civ.
4. Contestaţia a fost înaintată, conform art. 525 alin. (1) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru competentă soluţionare, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data 30 octombrie 2024.
Prin rezoluţia din data de 7 noiembrie 2024 a completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii, s-a stabilit termen de judecată la data de 21 noiembrie 2024, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată la data de 5 decembrie 2024, faţă de lipsa de procedură cu contestatorul şi intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.
5. Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului prin prisma susţinerilor petentului, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele ce succed.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 522 din C. proc. civ.:
(1) "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată".
(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: 1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; (…)"
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că scopul procedurii contestaţiei privind tergiversarea procesului este acela de a se lua măsurile legale pentru ca situaţia de tergiversare să înceteze, dispunând remedierea întârzierilor apărute în soluţionarea cauzelor, care ar putea afecta termenul optim şi previzibil pentru finalizarea procesului prin pronunţarea unei hotărâri definitive.
Dispoziţiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că: "(5) Hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen."
Raţiunea instituirii termenului prevăzut de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. este aceea de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, într-un termen rezonabil, dar, în egală măsură, şi pentru a asigura previzibilitatea desfăşurării procesului, aspect de o importanţă deosebită din perspectiva garanţiei recunoscute prin art. 6 din CEDO privind "Dreptul la un proces echitabil, în termen optim si previzibil".
Totodată, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992: " (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. (...)"; (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Aşa fiind, se observă că aceste dispoziţii din legea specială reglementează o procedură de soluţionare cu celeritate a cererilor privind sesizarea Curţii Constituţionale a României.
Având în vedere dispoziţiile legale antereferite şi consideraţiile teoretice expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, termenul prevăzut de lege a fost depăşit, întrucât încheierea prin care curtea de apel a soluţionat cererea contestatorului privind sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată a fost pronunţată la 17 iulie 2023, iar, până în prezent, nu este redactată.
6. În concluzie, faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că, la momentul actual, există o situaţie de tergiversare care se impune a fi înlăturată, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 524 alin. (6) din C. proc. civ., urmează să admită contestaţia formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi să dispună redactarea încheierii din data de 17 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 în termen de 5 zile de la data pronunţării prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Dispune redactarea încheierii din data de 17 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022 în termen de 5 zile de la data pronunţării prezentei decizii.
Fără cale de atac.
Pronunţată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.