Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată în cadrul dosarului nr. x/2024 afllat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a formulat în temeiul art. 12 alin. (1) lit. c), alin. (4) şi (5) din Legea nr. 208/2015, precum şi raportat la Decizia nr. 16 din 18.09.2017 pronunţată de Î.C.C.J. - Completul R.I.L., contestaţie împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, prin care s-au respins ca inadmisibile mai multe cereri înregistrate la B.E.C., printre care şi cererea nr. x/07.12.2024, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea deciziei şi admiterea cererii de verificare a procedurii de atribuire a mandatelor de deputat pentru Partidul B..
Cu privire la competenţa B.E.C. de a soluţiona pe fond contestaţia formulată, s-a arătat că prin cererea formulată în temeiul art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 208/2015, a fost contestat modul nelegal de redistribuire a voturilor şi a mandatelor de deputat în Circumscripţia Electorală nr. 4 Bacău, apreciind că în activitatea B.E.C. de atribuire a acestor mandate, s-au comis abuzuri şi erori în încheierea proceselor-verbale, care au avut ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral.
Intimatul Biroul Electoral Central a respins, în mod greşit, cererea ca inadmisibilă, cu motivarea că "prevederile legale în vigoare nu stabilesc o cale de atac la Biroul Electoral Central privind repartizarea şi atribuirea mandatelor de deputat şi senator", ignorând temeiul de drept al cererilor formulate - art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 208/2015, fiind vorba despre o întâmpinare referitoare la activitatea B.E.C. - atribuirea mandatelor de deputat, precum şi contestaţie la activitatea Biroului Electoral de Circumscripţie Bacău.
Cu privire la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că intimatul Biroul Electoral Central nu şi-a îndeplinit atribuţiile legale de supraveghere, verificare şi corectare a procedurii electorale, cu privire la activitatea competitorilor electorali, în redistribuirii voturilor neutilizate, cu efect direct de încălcare a principiului reprezentării proporţionale reglementat de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.
Competitorii electorali, prin manopere dolosive, au ajuns la compromisuri care au încălcat principiul reprezentării proporţionale, respectiv voinţa votanţilor, deoarece în etapa redistribuirii mandatelor de deputat, au renunţat la mandatul disponibil alocat într-o circumscripţie, unde s-au clasat pe locul 1 în Lista ordonată la nivel naţional, ca să urce în clasamentul circumscripţiei şi să ocupe astfel mandatul disponibil alocat un alt competitor electoral care s-a situat pe locul 5 în Lista ordonată la nivel naţional în etapa redistribuirii.
Cu siguranţă la nivel naţional au fost încheiate mai multe astfel de acorduri dolosive care au avut ca şi efect direct manipularea voinţei populare şi plasarea pe locuri eligibile a anumitor persoane din lista candidaţilor, preferate de conducerile partidelor politice.
Tocmai de aceea, în virtutea atribuţiilor B.E.C. reglementate de dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, Biroul Electoral Central trebuia să vegheze la corectitudinea modului de alocare a mandatelor de senator şi deputat, precum şi să corecteze aceste comportamente nelegale.
În esenţă, contestatoarea s-a referit la activitatea B.E.C. în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale, care a avut ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral şi a solicitat verificarea procedurii de atribuire a mandatelor de deputat pe lista Partidului B., verificarea respectării prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 cu privire la aplicarea principiului reprezentării proporţionale şi reluarea procesului de redistribuire a mandatelor conform dispoziţiilor legale.
Invocând dispoziţiile art. 94-98 din Legea nr. 208/2015 şi faptul că la redistribuirea mandatelor se are în vedere repartizarea în ordinea descrescătoare a numărului de voturi, contestatoarea a apreciat că se impune a se verifica dacă desfăşurarea pe circumscripţii a mandatelor către Partidul B., a avut loc în raport de clasamentul Partidului B. la nivel naţional (B. Bacău fiind situat pe locul 2 la număr de voturi) şi dacă a fost respectat principiul reprezentării proporţionale, respectiv aplicarea art. 98 lit. s) din Legea nr. 208/2015.
În dovedirea contestaţiei, s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi expertiză de specialitate date statistice.
2. Considerentele Înaltei Curţi în privinţa competenţei materiale de soluţionare a contestaţiei:
Prin decizia nr. 5828 din data de 8 decembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:
"Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Disjunge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva aceleiaşi decizii şi dispune formarea unui dosar separat."
Pentru a decide astfel, examinând cu prioritate, în condiţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei, Înalta Curte a constatat că prin cererile introductive de instanţă contestatorii C. şi A. au formulat contestaţii împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, prin care au fost respinse ca inadmisibile contestaţiile înregistrate la Biroul Electoral Central sub nr. x/07.12.2024, nr. y/07.12.2024, nr. z/07.12.2024, nr. w/07.12.2024 şi nr. 234CT/BEC/SCD2024/07.12.2024.
Înalta Curte, în analiza competenţei materiale, a avut în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c), alin. (4) şi (5) din Legea nr. 208/2015:
"(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii principale:
(...) c) rezolvă întâmpinările referitoare la propria sa activitate şi contestaţiile cu privire la activitatea birourilor electorale de circumscripţie; contestaţiile se soluţionează prin decizii care sunt obligatorii pentru biroul electoral în cauză, precum şi pentru autorităţile şi instituţiile publice la care se referă, sub sancţiunile prevăzute de prezenta lege;
(4) Prin fraudă electorală se înţelege, în sensul prezentei legi, orice faptă incriminată de lege care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral.
(5) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii şi hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a legii şi sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum şi în soluţionarea întâmpinărilor şi contestaţiilor pe care este competent să le soluţioneze. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autorităţile, instituţiile publice, birourile electorale, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală, de la data aducerii la cunoştinţă în şedinţă publică. Deciziile se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică şi prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
În acelaşi timp, conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, "(3) Cererea de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală se poate face numai de către competitorii electorali care au participat la alegeri în circumscripţia electorală respectivă. Cererea se depune la Biroul Electoral Central în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii votării, sub sancţiunea decăderii. Cererea trebuie temeinic motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază. Lipsa probelor atrage respingerea cererii. Cererea poate fi admisă numai dacă cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei şi numai dacă se stabileşte că aceasta a fost de natură să modifice atribuirea mandatelor. Soluţionarea cererii de anulare a alegerilor de către Biroul Electoral Central se face în cel mult 3 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia Biroului Electoral Central poate fi atacată în termen de 24 de ore de la data aducerii la cunoştinţă publică la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care soluţionează în termen de cel mult 3 zile de la data sesizării. (...)".
În stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, s-a constatat că, în materia electorală de faţă (scrutinul pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă, în primă şi ultimă instanţă, doar contestaţiile prevăzute de art. 12 alin. (3), art. 19 alin. (2), art. 57 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 208/2015, respectiv contestaţiile formulate împotriva deciziilor prin care Biroul Electoral Central soluţionează cereri de anulare a alegerilor dintr-o secţie de votare sau circumscripţie electorală pentru fraudă electorală, contestaţiile formulate împotriva modului de constituire ori completare a Biroului Electoral Central, ori împotriva deciziilor de admitere/respingere a acordurilor de constituire/desfiinţare a alianţelor electorale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile legii generale, Înalta Curte a avut în vedere prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară, potrivit cărora:
"Art. 23 - (1) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel. (2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de ultima instanţă, este supusă căii de atac a recursului. (3) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. (...)
Art. 25 - Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează: a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură; b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege; c) orice alte cereri prevăzute de lege.
Aceste prevederi se coroborează cu dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."
În materia contenciosului administrativ, au fost avute în vedere prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, care statuează în sensul că: "Art. 10 - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...) (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Din normele legale anterior menţionate, s-a constatat că acestea nu stabilesc competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona, în primă instanţă, acţiunile în contencios administrativ îndreptate împotriva unei decizii a Biroului Electoral Central, în legătură cu procedura de repartizare şi atribuire a mandatelor de senator şi deputat.
Totodată, în ceea ce priveşte natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, au fost avute în vedere considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, prin care s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57).
Observând că în cauză este contestat un act al Biroului Electoral Central în legătură cu operaţiuni electorale, care potrivit acestor dezlegări ale instanţei supreme, reprezintă acte administrative, Înalta Curte a concluzionat în sensul că cfele două contestaţii cu care a fost investită sunt supuse cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în determinarea competenţei materiale a instanţei fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acest act normativ, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Observând că a fost contestată o decizie emisă de o autoritate publică centrală (Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024), s-a concluzionat în sensul reţinerii competenţei materiale în favoarea curţii de apel.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta a fost determinată conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.
Prin aceeaşi decizie, s-a constatat că cei doi contestatori au domiciliul în judeţe diferite, aflate în raza teritorială a două curţi de apel diferite, astfel că în raport de aceste domicilii trebuie identificată şi curtea de apel în favoarea căreia va fi declinată competenţa materială.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra contestaţiei formulate de contestatoarea A.
Astfel cum s-a arătat în precedent, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel de la domiciliul contestatorului.
În prezenta cauză, domiciliul contestatoarei A. este în municipiul Bacău, aflat în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bacău.
În consecinţă, în temeiul art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) Cod procedură civilă şi art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 347D din data de 7 decembrie 2024 a Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 08 decembrie 2024.